Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.608 din 15 decembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 119 din 16 februarie 2012
Acsinte Gaspar - preşedinte
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Parchetul Militar de pe lângã Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti în Dosarul nr. 2/753/2011 al Curţii Militare de Apel, şi care formeazã obiectul Dosarului nr. 1.058D/2011 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal rãspunde, pentru pãrţile Viorel Crãiniceanu, Luciana-Maria Frumuşanu, Ştefan Frumuşanu şi Vasile Dorel Gabor, avocat Ionel Olteanu, din cadrul Baroului Bucureşti, cu împuternicire avocaţialã depusã la dosar, constatându-se lipsa celeilalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.069D/2011, nr. 1.212D/2011, nr. 1.278D/2011 şi nr. 1.296D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Gheorghe Nedelea în Dosarul nr. 5.531/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penalã, Marin Duţã în Dosarul nr. 5.232/281/2011 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori şi de familie şi Societatea Agricolã Inoteşti în dosarele nr. 1.389/259/2011 şi nr. 1.390/259/2011 ale Curţii de Apel Ploieşti - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori şi de familie.
La apelul nominal rãspund, în Dosarul nr. 1.069D/2011, autorul excepţiei Gheorghe Nedelea, personal, fiind asistat de avocatul Eugen Calomfirescu, din cadrul Baroului Bucureşti, cu împuternicire avocaţialã depusã la dosar, în Dosarul nr. 1.212D/2011, autorul excepţiei Marin Duţã, personal, şi în dosarele nr. 1.278D/2010 şi nr. 1.296D/2011, Societatea Agricolã Inoteşti, prin reprezentantul acesteia Marin Duţã, constatându-se lipsa celorlalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra faptului cã în dosarele nr. 1.212D/2011, nr. 1.278D/2011 şi nr. 1.296D/2011 autorii excepţiei au depus note scrise prin care solicitã eliberarea de copii ale unor acte depuse la dosarele instanţelor învestite cu soluţionarea cauzelor, precum şi admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
În dosarele nr. 1.212D/2011, nr. 1.278D/2011 şi nr. 1.296D/2011 autorul excepţiei aratã cã pãrţile nu au fost legal citate.
Reprezentantul Ministerului Public aratã cã procedura de citare a fost legal îndeplinitã şi solicitã respingerea excepţiei.
Curtea apreciazã cã procedura de citare a fost legal îndeplinitã, citarea fiind realizatã în condiţiile art. 85 şi urmãtoarele din Codul de procedurã civilã şi ale art. 20 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale.
De asemenea, Curtea respinge cererea de eliberare de copii ale documentelor aflate la dosarul instanţei care judecã fondul cauzei, întrucât o atare cerere trebuie formulatã la aceastã instanţã, şi nu în faţa Curţii Constituţionale.
Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 1.069D/2011, nr. 1.212D/2011, nr. 1.278D/2010 şi nr. 1.296D/2011 la Dosarul nr. 1.058D/2011.
În dosarele nr. 1.058D/2011 şi nr. 1.069D/2011, apãrãtorii pãrţilor prezente, precum şi reprezentantul Ministerului Public aratã cã sunt de acord cu mãsura conexãrii dosarelor.
În dosarele nr. 1.212D/2011, nr. 1.278D/2010 şi nr. 1.296D/2011, Marin Duţã, în calitate de autor şi, respectiv, de reprezentant al autorului excepţiei, aratã cã se opune mãsurii conexãrii dosarelor, invocând în acest sens diferenţele existente între situaţiile de fapt ce formeazã obiectul cauzelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.069D/2011, nr. 1.212D/2011, nr. 1.278D/2011 şi nr. 1.296D/2011 la Dosarul nr. 1.058D/2011, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului pãrţilor Viorel Crãiniceanu, Luciana-Maria Frumuşanu, Ştefan Frumuşanu şi Vasile Dorel Gabor, care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã aceasta nu este admisibilã, întrucât a fost invocatã într-o cale de atac ce este inadmisibilã potrivit dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã, aşa cum acestea au fost modificate prin dispoziţiile art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele mãsuri pentru accelerarea soluţionãrii proceselor. Pe fond, s-a arãtat cã dispoziţiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã sunt constituţionale, cã dispoziţiile Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale nu obligã la asigurarea a douã grade de jurisdicţie pentru toate categoriile de litigii, cã prevederile Legii nr. 202/2010 vizeazã un spor de celeritate, asigurând proporţionalitatea mãsurilor dispuse şi a scopului urmãrit şi, de asemenea, cã textele criticate nu încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi şi al unor libertãţi. Sunt invocate hotãrârile Curţii Europene a Drepturilor Omului din 21 februarie 1975, 28 mai 1985 şi 22 mai 1998, pronunţate în cauzele Golder împotriva Regatului Unit, Abdulaziz, Cabales şi Balkandali împotriva Regatului Unit şi Vasilescu împotriva României.
Preşedintele acordã cuvântul apãrãtorului pãrţii Gheorghe Nedelea, care pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, susţinând cã dispoziţiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã încalcã accesul liber la justiţie prin neasigurarea a douã grade de jurisdicţie, fapt ce contravine prevederilor art. 21 alin. (1) şi (3) şi art. 129 din Constituţie.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate din Dosarul nr. 1.212D/2011, Marin Duţã, solicitã admiterea excepţiei, arãtând cã textele criticate încurajeazã pronunţarea unor hotãrâri judecãtoreşti eronate, încãlcând, prin neadmiterea recursului împotriva acestora, dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi art. 21.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. Se aratã cã, în cazul de faţã, împrejurarea inadmisibilitãţii recursului împotriva hotãrârilor pronunţate în primã instanţã nu este de naturã a încãlca dispoziţiile constituţionale invocate de autorii excepţiei şi nici prevederile art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, întrucât textele criticate nu vizeazã vinovãţia fãptuitorului.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 9 iunie 2011, 16 septembrie 2011, 5 şi 7 octombrie 2011, pronunţate în dosarele nr. 2/753/2011, nr. 5.531/2/2011, nr. 5.232/281/2011, nr. 1.389/259/2011 şi nr. 1.390/259/2011, Curtea Militarã de Apel Bucureşti, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penalã şi Curtea de Apel Ploieşti - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori şi de familie au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Parchetul Militar de pe lângã Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, Gheorghe Nedelea, Marin Duţã şi Societatea Agricolã Inoteşti în cauze având ca obiect soluţionarea unor recursuri declarate împotriva unor sentinţe penale pronunţate potrivit dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedurã penalã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã, prin rãmânerea definitivã a hotãrârii pronunţate de judecãtorie în soluţionarea plângerii formulate împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmãririi penale sau a ordonanţei ori, dupã caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmãrire penalã sau de încetare a urmãririi penale sau împotriva dispoziţiei de netrimitere în judecatã cuprinse în rechizitoriu, ca urmare a modificãrii art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã prin Legea nr. 202/2010, sunt încãlcate prevederile constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie, la dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, precum şi cele cu privire la exercitarea cãilor de atac. Se aratã, de asemenea, cã accesul liber la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care aceasta se realizeazã, inclusiv dreptul la exercitarea cãilor de atac în formele şi modalitãţile instituite de lege, fãcându-se trimitere la Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994. Se susţine, totodatã, cã eliminarea cãii de atac a recursului împotriva sentinţelor pronunţate de instanţã conform dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. a) şi b) din Codul de procedurã penalã creeazã o situaţie de inegalitate între participanţii la procesul penal în raport cu cei aflaţi în situaţia prevãzutã la art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã, fiind încãlcate, în acest fel, şi normele constituţionale ale art. 53, 124, 129 şi art. 131 alin. (1). Referitor la pretinsa încãlcare a dispoziţiilor art. 131 alin. (1) din Constituţie, autorul susţine cã Ministerul Public, neputând promova calea de atac a recursului împotriva hotãrârilor pronunţate potrivit art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedurã penalã, nu-şi poate exercita prerogativele de apãrare a ordinii de drept şi a drepturilor şi libertãţilor cetãţenilor. Se aratã, totodatã, cã textele criticate sunt în discordanţã cu dispoziţiile art. 28^1 pct. 3 din Codul de procedurã penalã, potrivit cãrora curţile de apel judecã recursurile formulate împotriva hotãrârilor penale pronunţate de judecãtorii în primã instanţã, cu excepţia celor date în competenţa tribunalului, norma anterior referitã neinstituind în mod expres o excepţie în privinţa hotãrârilor privind soluţionarea plângerilor împotriva rezoluţiilor, ordonanţelor sau rechizitoriului procurorului. De asemenea, autorul observã cã în cazul contravenţiilor persoanele interesate au dreptul de a formula recurs împotriva hotãrârilor pronunţate în primã instanţã, în timp ce în cazul infracţiunilor legea nu prevede acest drept.
Curtea Militarã de Apel Bucureşti apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã. În susţinerea opiniei exprimate, instanţa aratã cã dispoziţiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã încalcã prevederile art. 53 din Constituţie referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, precum şi principiul dublului grad de jurisdicţie prevãzut la art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, contravenind, în acest fel, şi prevederilor constituţionale ale art. 20.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, dispoziţiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã necontravenind prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3) şi art. 129.
Curtea de Apel Ploieşti - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori şi de familie considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Astfel, instanţa apreciazã cã dispoziţiile art. 278^1 din Codul de procedurã penalã asigurã accesul la o instanţã competentã sã verifice mãsurile dispuse de parchet în faza de urmãrire penalã, existând, în acest fel, un control jurisdicţional asupra actelor ce emanã de la organele de urmãrire penalã. Se aratã, de asemenea, cã inexistenţa posibilitãţii exercitãrii unei cãi ordinare de atac împotriva sentinţelor pronunţate în primã instanţã nu este de naturã a încãlca textele constituţionale invocate de autorii excepţiei, neavând nicio legãturã cu caracterul de stat de drept al României şi necontravenind principiului egalitãţii în drepturi a cetãţenilor. Totodatã, se aratã cã textele criticate nu încalcã accesul liber la justiţie, întrucât dispoziţiile art. 278^1 din Codul de procedurã penalã asigurã accesul la o instanţã judecãtoreascã competentã respectând dreptul la un recurs efectiv în sensul prevederilor Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Se face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, potrivit cãreia accesul la justiţie nu înseamnã, în toate cazurile, accesul la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac prevãzute de lege.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru aşi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului aratã cã textele criticate sunt constituţionale, fãcând trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 228 din 7 martie 2006, prin care Curtea a statuat cã în soluţionarea plângerii formulate împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã nu se judecã însãşi cauza, ci doar temeinicia şi legalitatea soluţiilor pronunţate de cãtre procuror şi cã, în consecinţã, prin încheierile pronunţate conform dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedurã penalã instanţa nu soluţioneazã fondul cauzei şi nu se pronunţã cu privire la vinovãţia învinuitului, ci verificã legalitatea actului atacat. Or, dispoziţiile art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Convenţie asigurã accesul la un grad superior de jurisdicţie persoanelor declarate vinovate de sãvârşirea unor infracţiuni. Se aratã, de asemenea, cã textele criticate nu încalcã nici dispoziţiile constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie, inculpatul având posibilitatea de a se prevala de toate garanţiile procesuale ce caracterizeazã acest drept fundamental, de posibilitatea de a solicita administrarea de noi probe şi de a exercita cãile de atac prevãzute de lege, precum şi cã aceste dispoziţii legale sunt aplicabile tuturor persoanelor, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri. Totodatã, se afirmã cã textele criticate nu contravin nici prevederilor art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, întrucât reglementarea cãilor de atac împotriva hotãrârilor pronunţate în primã instanţã este de competenţa exclusivã a legiuitorului, care, pentru asigurarea celeritãţii soluţionãrii cauzelor, a eliminat calea de atac a recursului împotriva hotãrârilor pronunţate conform dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedurã penalã. Se mai aratã cã întreaga procedurã de soluţionare a plângerilor împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã se desfãşoarã cu respectarea principiilor constituţionale consacrate la art. 124 alin. (2) şi cã judecarea cauzei dupã desfiinţarea rezoluţiei sau ordonanţei de netrimitere în judecatã se face cu participarea procurorului, nefiind încãlcate nici prevederile art. 131 alin. (1) din Constituţie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, punctele de vedere trimise de Avocatul Poporului, notele scrise depuse la dosare, susţinerile pãrţilor şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 278^1 alin. (10): "Hotãrârea judecãtorului pronunţatã potrivit alin. 8 este definitivã."
Se susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 1 - Statul român, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1)-(3) cu privire la accesul liber la justiţie, art. 40 - Dreptul de asociere, art. 44 - Dreptul de proprietate privatã, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, art. 124 alin. (2) referitor la înfãptuirea justiţiei, art. 129 - Folosirea cãilor de atac şi art. 131 alin. (1) cu privire la rolul Ministerului Public.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii normelor criticate, de exemplu, prin Decizia nr. 1.131 din 13 septembrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 27 octombrie 2011, Decizia nr. 753 din 7 iunie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 16 septembrie 2011, Decizia nr. 242 din 17 februarie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 261 din 13 aprilie 2011, şi Decizia nr. 125 din 1 februarie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 261 din 13 aprilie 2011.
Cu acele prilejuri, Curtea a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã, statuând cã, în situaţia admiterii plângerii cu reţinerea cauzei spre judecare, dispoziţiile privind judecata în primã instanţã şi cãile de atac se aplicã în mod corespunzãtor şi, prin urmare, nu este restrâns în niciun fel dreptul pãrţii de a se adresa instanţei, de a formula apãrãri şi de a se prevala de toate garanţiile ce caracterizeazã un proces echitabil. Mai mult, dupã pronunţarea unei hotãrâri de cãtre instanţa de fond, se pot exercita cãile de atac prevãzute de lege, partea având posibilitatea sã îşi exercite neîngrãdit dreptul de acces liber la justiţie.
De asemenea, prin Decizia nr. 242 din 17 februarie 2011, Curtea, respingând ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate, a reţinut cã prevederile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã nu aduc nicio atingere accesului liber la justiţie, dreptului la apãrare şi dreptului la un proces echitabil, întrucât, potrivit art. 129 din Constituţie, "împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii". Prin urmare, constituie atributul exclusiv al legiuitorului reglementarea cãilor de atac împotriva hotãrârii prin care judecãtorul soluţioneazã plângerea împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã. Eliminarea cãilor de atac în aceastã materie este justificatã de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, legiuitorul urmãrind sã asigure celeritatea procedurii şi obţinerea în mod rapid a unei hotãrâri definitive prin care sã fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluţia procurorului.
Întrucât, faţã de cele examinate de Curtea Constituţionalã, nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei la care s-a fãcut referire, cele statuate prin deciziile menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Curtea reţine, totodatã, cã susţinerea autorului excepţiei în sensul cã dispoziţiile criticate contravin prevederilor art. 16 din Constituţie privind egalitatea în drepturi este neîntemeiatã, reglementarea de la art. 278^1 din Codul de procedurã penalã fiind una unitarã, toate persoanele supunându-se aceluiaşi regim juridic, fãrã deosebiri şi fãrã excepţie.
Pentru aceleaşi motive, nu poate fi reţinutã nici încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 124 şi 131.
Referitor la pretinsa neconstituţionalitate a textelor criticate în raport cu dispoziţiile constituţionale ale art. 1, 40 şi 44, Curtea constatã cã acestea nu au incidenţã în cauzã, întrucât ipoteza normativã a acestora nu are aplicabilitate cu privire la art. 278^1 din Codul de procedurã penalã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Parchetul Militar de pe lângã Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti în Dosarul nr. 2/753/2011 al Curţii Militare de Apel, Gheorghe Nedelea în Dosarul nr. 5.531/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penalã, Marin Duţã în Dosarul nr. 5.232/281/2011 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori şi de familie şi Societatea Agricolã Inoteşti în dosarele nr. 1.389/259/2011 şi nr. 1.390/259/2011 ale Curţii de Apel Ploieşti - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 decembrie 2011.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
