Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.606 din 26 noiembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 253 alin. 2 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 21 din 12 ianuarie 2010
DECIZIE nr. 1.606 din 26 noiembrie 2009
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 253 alin. 2 din Codul de procedurã civilã
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 21 din 12 ianuarie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 253 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Emanoil Alexandru Sãvoiu în Dosarul nr. 4.282/317/2007 al Tribunalului Gorj - Secţia civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, în conformitate cu jurisprudenţa constantã în materie a Curţii Constituţionale, de pildã <>Decizia nr. 311/2001 şi <>Decizia nr. 124/2006 .
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 14 aprilie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 4.282/317/2007, Tribunalul Gorj - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 253 alin. 2 din Codul de procedurã civilã.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Emanoil Alexandru Sãvoiu într-o cauzã privind soluţionarea unui recurs formulat împotriva unei sentinţe prin care a fost respinsã ca perimatã plângerea introdusã de autorul excepţiei.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã textul de lege criticat stabileşte ca moment al curgerii termenului pentru exercitarea recursului împotriva hotãrârii de constatare a perimãrii data pronunţãrii, şi nu a comunicãrii hotãrârii, ceea ce lipseşte partea absentã de la dezbateri şi pronunţare de posibilitatea efectivã de exercitare a cãii de atac, ultima posibilã în apãrarea unui drept pretins vãtãmat. Chiar dacã în jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale s-a reţinut cã legiuitorul are posibilitatea sã impunã anumite condiţii de formã, fãrã însã ca aceste reglementãri sã aducã atingere substanţei dreptului sau sã-l lipseascã de efectivitate, autorul excepţiei considerã cã textul de lege atacat apare ca fiind de un formalism rigid şi lipsit de suport raţional şi aduce atingere chiar substanţei dreptului la exercitarea unei cãi de atac.
Tribunalul Gorj - Secţia civilã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Avocatul Poporului, în punctul sãu de vedere, apreciazã cã prevederile art. 253 alin. 2 din Codul de procedurã civilã sunt constituţionale, fiind conforme dispoziţiilor art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Legea fundamentalã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 253 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, care au urmãtorul cuprins: "Hotãrârea care constatã perimarea este supusã recursului în termen de 5 zile de la pronunţare."
În opinia autorului excepţiei, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 24 - Dreptul la apãrare şi ale art. 129 - Folosirea cãilor de atac.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constatã cã dispoziţiile art. 253 alin. 2 din Codul de procedurã civilã au mai fost examinate pe calea controlului de constituţionalitate.
Astfel, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate referitoare la încãlcarea <>art. 21 alin. (2) din Constituţie, Curtea, prin Decizia nr. 311 din 15 noiembrie 2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 25 din 17 ianuarie 2002, a reţinut cã aceste dispoziţii, "care prevãd calea de atac a recursului împotriva hotãrârii care constatã perimarea şi condiţiile folosirii acestei cãi de atac, nu numai cã nu contravin textului constituţional invocat, ci, dimpotrivã, constituie tocmai o reglementare a exercitãrii dreptului oricãrei persoane de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor şi a intereselor sale legitime, drept fundamental prevãzut la art. 21 din Constituţie." Cu acelaşi prilej, Curtea a mai arãtat cã aceeaşi prevedere legalã nu încalcã nici dreptul la apãrare, consacrat de art. 24 din Constituţie, întrucât, potrivit art. 252 alin. (1), pãrţile sunt încunoştinţate din timp despre judecatã şi, prin urmare, au posibilitatea de a-şi exercita dreptul la apãrare. Totodatã, cu privire la art. 129 din Legea fundamentalã, referitor la folosirea cãilor de atac, Curtea a mai statuat cã acest text conferã legiuitorului ordinar atribuţia exclusivã de a stabili condiţiile legale de exercitare a cãilor de atac, o asemenea reglementare fiind, deci, de nivelul legii, şi nu al Constituţiei. De altfel, a mai menţionat Curtea în aceeaşi decizie, Codul de procedurã civilã prevede şi alte situaţii, cum ar fi art. 582 referitor la recursul împotriva ordonanţei preşedinţiale, în care termenul de recurs curge de la pronunţarea hotãrârii pentru pãrţile citate, şi de la comunicare, pentru pãrţile care nu au fost citate.
Deoarece, faţã de criticile examinate prin decizia indicatã, nu au intervenit elemente noi care sã justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul <>art. 146 lit. d) şi al <>art. 147 alin. (4) din Constituţie , precum şi al <>art. 1-3 , al <>art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 253 alin. 2 din Codul de procedurã civilã , excepţie ridicatã de Emanoil Alexandru Sãvoiu în Dosarul nr. 4.282/317/2007 al Tribunalului Gorj - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 26 noiembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
