Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.605 din 15 decembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 36/2006 privind instituirea preturilor locale de referinta pentru energia termica furnizata populatiei prin sisteme centralizate
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 89 din 3 februarie 2012
Acsinte Gaspar - preşedinte
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 36/2006 privind instituirea preţurilor locale de referinţã pentru energia termicã furnizatã populaţiei prin sisteme centralizate, excepţie ridicatã de municipiul Oneşti, prin primar, în Dosarul nr. 123/32/2011 al Curţii de Apel Bacãu - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 759D/2011.
La apelul nominal rãspunde consilierul juridic Alice Cristina Luca pentru autorul excepţiei de neconstituţionalitate, cu delegaţie depusã la dosar, lipsind cealaltã parte, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care solicitã admiterea acesteia, întrucât dispoziţiile criticate obligã autoritãţile locale sã suporte cheltuieli suplimentare, constând în diferenţa dintre preţul de producere, transport, distribuţie şi furnizare a energiei termice livrate populaţiei şi preţurile locale de referinţã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiatã, a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 69/2011 sa modificat Ordonanţa Guvernului nr. 36/2006, iar diferenţa de preţ va fi asiguratã din bugetele locale.
Având cuvântul în replicã, consilierul juridic al autorului excepţiei de neconstituţionalitate aratã cã adoptarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 69/2011 este un argument în plus pentru admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Sentinţa civilã nr. 60/2011 din 15 aprilie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 123/32/2011, Curtea de Apel Bacãu - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 36/2006 privind instituirea preţurilor locale de referinţã pentru energia termicã furnizatã populaţiei prin sisteme centralizate. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de municipiul Oneşti, prin primar, într-o cauzã de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea unei cereri de anulare a Deciziei nr. 397 din 25 noiembrie 2010 privind stabilirea preţului local de referinţã pentru municipiul Oneşti, emise de Autoritatea Naţionalã de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilitãţi Publice.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile de lege criticate încalcã art. 120 din Constituţie, deoarece obligã autoritãţile locale sã suporte din bugetele locale sumele necesare acoperirii integrale a diferenţei dintre preţul de producere, transport, distribuţie şi furnizare a energiei termice livrate populaţiei şi preţurile locale de referinţã, dupã acordarea sumelor de la bugetul de stat, fãrã a lua în considerare voinţa exprimatã de cãtre organele deliberative ale unitãţilor administrativ-teritoriale prin actele normative de autoritate specifice. Astfel, aratã cã la stabilirea preţului local de referinţã prin Decizia nr. 397/2010 s-a avut în vedere şi subvenţia unitarã propusã de autoritatea administraţiei publice locale prin actul de autoritate, însã art. 6 din aceastã decizie prevede ca suma efectiv alocatã sã fie recalculatã în funcţie de suma prevãzutã în bugetul de stat cu acest scop. Or, principiul autonomiei locale se fundamenteazã pe existenţa unui patrimoniu propriu, care este administrat şi gestionat de cãtre autoritãţile alese ale administraţiei publice locale. Patrimoniul de care dispune fiecare colectivitate din cadrul unitãţilor administrativ-teritoriale constituie baza economicã necesarã rezolvãrii în mod autonom a treburilor publice locale, el reprezentând atât sursa de venit a colectivitãţilor locale, cât şi mijlocul de garantare a creditelor ce sunt necesare acestei colectivitãţi. Prin dispoziţiile de lege criticate se instituie o obligaţie suplimentarã în sarcina autoritãţilor locale, contrarã prevederilor constituţionale, de a suporta diferenţa de preţ dintre suma maximã şi suma efectiv alocatã de la bugetul de stat pentru compensarea combustibilului utilizat la producerea energiei termice furnizate populaţiei, ceea ce constituie o încãlcare evidentã a principiului autonomiei locale, obligând astfel comunitãţile la efectuarea unui efort financiar nedeterminat şi greu de suportat în condiţiile de crizã economicã.
Curtea de Apel Bacãu - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal considerã cã prevederile de lege criticate sunt constituţionale. Astfel, sintagma "în condiţiile legii" folositã de art. 3 alin. (1) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, în definirea noţiunii de "autonomie localã", conduce la concluzia cã principiul autonomiei locale nu are un caracter absolut, existând posibilitatea de a fi limitat prin lege.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã, în raport cu noile prevederi ale Ordonanţei Guvernului nr. 36/2006, în condiţiile în care prin modificãrile intervenite asupra acestui act normativ a fost schimbat întregul sistem prin care costurile combustibililor utilizaţi pentru producerea energiei termice furnizate populaţiei erau suportate de la bugetul de stat, iar în situaţia în care autoritãţile administraţiei publice locale nu efectueazã plata furnizorilor de energie termicã potrivit programului aprobat prin buget, direcţiile generale ale finanţelor publice alocã bugetelor locale cotele defalcate din impozitul pe venit, cuvenite acestora, potrivit legii, pentru achitarea acestor obligaţii.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultã din sentinţa de sesizare, îl constituie prevederile art. 4 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 36/2006 privind instituirea preţurilor locale de referinţã pentru energia termicã furnizatã populaţiei prin sisteme centralizate, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 692 din 14 august 2006, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 483/2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.028 din 27 decembrie 2006.
La data sesizãrii Curţii Constituţionale, dispoziţiile art. 4 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 36/2006 aveau urmãtorul cuprins: "Autoritãţile administraţiei publice locale vor asigura din bugetele locale sumele necesare acoperirii integrale a diferenţei dintre preţul de producere, transport, distribuţie şi furnizare a energiei termice livrate populaţiei şi preţurile locale de referinţã, dupã acordarea sumelor de la bugetul de stat, potrivit alin. (1), dar nu mai puţin de 10% din valoarea costurilor totale."
Ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale, a fost adoptatã Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 69/2011 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 36/2006 privind instituirea preţurilor locale de referinţã pentru energia termicã furnizatã populaţiei prin sisteme centralizate, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 2 septembrie 2011, prin care a fost modificat titlul ordonanţei, având urmãtorul cuprins: "Ordonanţã privind unele mãsuri pentru funcţionarea sistemelor centralizate de alimentare cu energie termicã a populaţiei", iar art. 4 s-a abrogat.
Prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a stabilit cã sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, este constituţionalã în mãsura în care se interpreteazã în sensul cã sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale cãror efecte juridice continuã sã se producã şi dupã ieşirea lor din vigoare.
Aşadar, se observã cã, deşi nu mai sunt în vigoare, dispoziţiile criticate îşi produc în continuare efectele juridice, deoarece acestea reprezintã temeiul juridic al Deciziei nr. 397 din 25 noiembrie 2010 privind stabilirea preţului local de referinţã pentru municipiul Oneşti, emisã de Autoritatea Naţionalã de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilitãţi Publice, decizie a cãrei anulare constituie obiectul cauzei de contencios administrativ în care a fost invocatã excepţia de neconstituţionalitate.
În concluzie, Curtea reţine cã obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 4 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 36/2006.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã aceste prevederi de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 120, potrivit cãrora "Administraţia publicã din unitãţile administrativ-teritoriale se întemeiazã pe principiile descentralizãrii, autonomiei locale şi deconcentrãrii serviciilor publice". De asemenea, autorul excepţiei invocã prevederile art. 4 şi 9 din Carta europeanã a autonomiei locale, adoptatã la Strasbourg la 15 octombrie 1985, ratificatã de România prin Legea nr. 199/1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 331 din 26 noiembrie 1997.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele:
Potrivit dispoziţiilor de lege criticate, autoritãţile administraţiei publice locale vor asigura din bugetele locale sumele necesare acoperirii integrale a diferenţei dintre preţul de producere, transport, distribuţie şi furnizare a energiei termice livrate populaţiei şi preţurile locale de referinţã, dupã acordarea sumelor de la bugetul de stat.
Curtea reţine cã art. 120 alin. (1) din Constituţie, care consacrã principiul autonomiei locale ca principiu de bazã al administraţiei publice locale, a fost analizat şi interpretat în jurisprudenţa sa, dupã cum urmeazã.
Prin Decizia nr. 566 din 20 decembrie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 22 februarie 2005, Curtea a statuat cã principiul autonomiei locale nu include şi absolvirea autoritãţilor administraţiei publice locale de la obligaţia respectãrii legilor cu caracter general şi valabilitate pe întreg teritoriul ţãrii. Totodatã, prin Decizia nr. 1.162 din 28 septembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 747 din 9 noiembrie 2010, Curtea a reţinut cã autonomia publicã localã, astfel cum este definitã prin legea specialã, respectiv Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, în cuprinsul art. 3, constã în dreptul şi capacitatea efectivã ale autoritãţilor administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a gestiona, în numele şi în interesul colectivitãţilor locale pe care le reprezintã, treburile publice, în condiţiile legii. În acelaşi sens, prin Decizia nr. 154 din 30 martie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 mai 2004, Curtea a reţinut cã principiul autonomiei locale nu presupune totala independenţã şi competenţa exclusivã a autoritãţilor publice din unitãţile administrativ-teritoriale, ci acestea sunt obligate sã se supunã reglementãrilor legale general valabile pe întreg teritoriul ţãrii şi dispoziţiilor legale adoptate pentru protejarea intereselor naţionale.
Prin urmare, critica referitoare la încãlcarea principiului autonomiei locale este neîntemeiatã.
Cât priveşte critica referitoare la prevederile art. 4 şi 9 din Carta europeanã a autonomiei locale, adoptatã la Strasbourg la 15 octombrie 1985, ratificatã de România prin Legea nr. 199/1997, Curtea constatã cã şi aceasta este neîntemeiatã, deoarece, potrivit art. 3 pct. 1 din acest act, conceptul de "autonomie localã" este reglementat ca "dreptul şi capacitatea efectivã ale autoritãţilor administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a gestiona, în cadrul legii, în nume propriu şi în interesul populaţiei locale, o parte importantã a treburilor publice".
Prin urmare, subzistã argumentele potrivit cãrora activitatea autoritãţilor publice locale trebuie sã se circumscrie regulilor pe care legiuitorul le-a edictat în vederea creãrii cadrului legal de funcţionare a acestora.
Având în vederea toate aceste argumente, Curtea constatã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 36/2006 este neîntemeiatã şi urmeazã a fi respinsã ca atare.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 36/2006 privind instituirea preţurilor locale de referinţã pentru energia termicã furnizatã populaţiei prin sisteme centralizate, excepţie ridicatã de municipiul Oneşti, prin primar, în Dosarul nr. 123/32/2011 al Curţii de Apel Bacãu - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 decembrie 2011.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
