Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.603 din 9 decembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 161 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 66 din 26 ianuarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Benke Karoly - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 161 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Losado Logistics" - S.R.L. din Voluntari în Dosarul nr. 3.683/89/2009 al Tribunalului Vaslui - Secţia civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã, întrucât excepţia de neconstituţionalitate ridicatã nu este motivatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 25 martie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 3.683/89/2009, Tribunalul Vaslui - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 161 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Losado Logistics" - S.R.L. din Voluntari într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unui litigiu de muncã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã textul criticat încalcã prevederile Constituţiei.
Tribunalul Vaslui - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate formulatã este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului considerã cã textul legal criticat este constituţional.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 161 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, care au urmãtorul cuprins:
"(1) Salariul se plãteşte în bani cel puţin o datã pe lunã, la data stabilitã în contractul individual de muncã, în contractul colectiv de muncã aplicabil sau în regulamentul intern, dupã caz.
(2) Plata salariului se poate efectua prin virament într-un cont bancar, în cazul în care aceastã modalitate este prevãzutã în contractul colectiv de muncã aplicabil.
(3) Plata în naturã a unei pãrţi din salariu, în condiţiile stabilite la art. 160, este posibilã numai dacã este prevãzutã expres în contractul colectiv de muncã aplicabil sau în contractul individual de muncã.
(4) Întârzierea nejustificatã a plãţii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile Constituţiei, fãrã a indica în mod expres vreun text din aceasta sau fãrã a formula vreo criticã de neconstituţionalitate.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, prin <>Decizia nr. 566 din 4 decembrie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 11 februarie 1998, şi <>Decizia nr. 888 din 6 iulie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 13 august 2010, a statuat cã, potrivit prevederilor cuprinse în <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sunt neconstituţionale acele prevederi legale care încalcã dispoziţiile sau principiile Constituţiei, iar potrivit art. 146 lit. d) din Legea fundamentalã şi <>art. 29 din Legea nr. 47/1992, Curtea urmeazã sã se pronunţe asupra constituţionalitãţii prevederii atacate numai în limitele sesizãrii. Curtea a arãtat cã "neindicarea de cãtre autorul excepţiei a normei constituţionale pentru care considerã cã textul legal atacat este neconstituţional constituie un motiv de respingere a excepţiei, întrucât ea nu constituie o veritabilã excepţie de neconstituţionalitate, în sensul constituţional al termenului. Aceastã consecinţã se impune, întrucât jurisdicţia constituţionalã nu se poate substitui pãrţii în privinţa invocãrii motivului de neconstituţionalitate, pentru cã un control din oficiu este inadmisibil, având în vedere cã nu se poate exercita, decât la sesizare, controlul pe calea excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens este şi practica jurisdicţionalã a Curţii Constituţionale cu privire la inadmisibilitatea invocãrii unei excepţii direct în faţa acesteia care, în toate cazurile, s-a referit la motive noi de neconstituţionalitate ce nu fuseserã ridicate prin încheierea de sesizare".
Astfel, prin deciziile menţionate Curtea a arãtat cã, în absenţa indicãrii vreunui text constituţional încãlcat, instanţa de judecatã ar fi trebuit sã fie cea care sã califice în final cererea pãrţii ca fiind sau nu o veritabilã excepţie de neconstituţionalitate în sensul art. 146 lit. d) din Constituţie. În lipsa indicãrii unui text constituţional încãlcat, ca cerinţã minimã, era evident cã cererea pãrţii nu putea fi calificatã ca fiind o excepţie de neconstituţionalitate în sensul <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, iar instanţa de judecatã nu ar fi trebuit sã sesizeze Curtea Constituţionalã, ci sã o respingã ca inadmisibilã în temeiul <>art. 29 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 47/1992. Eventual, instanţa de judecatã, ţinând cont de rolul sãu activ, ar fi trebuit sã îi punã în vedere pãrţii sã îşi motiveze cererea pentru a putea sesiza Curtea Constituţionalã cu o excepţie de neconstituţionalitate.
Întrucât şi în cauza de faţã se constatã o încãlcare a exigenţelor <>art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cele arãtate mai sus sunt aplicabile mutatis mutandis, iar excepţia de neconstituţionalitate ridicatã apare ca fiind inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 161 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Losado Logistics" - S.R.L. din Voluntari în Dosarul nr. 3.683/89/2009 al Tribunalului Vaslui - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 9 decembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Benke Karoly
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
