Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.592 din 13 decembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensatii cetatenilor romani pentru bunurile trecute in proprietatea statului bulgar in urma aplicarii Tratatului dintre Romania si Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 113 din 14 februarie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
lulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetãţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicãrii Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, excepţie invocatã de Maria Klein în Dosarul nr. 31.397/3/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.197D/2011.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicitã respingerea excepţiei ca neîntemeiatã, arãtând cã, în acord şi cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale, în domeniul legilor reparatorii, legiuitorul are deplina competenţã de a reglementa destinatarii acestor mãsuri.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Decizia civilã din 19 septembrie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 31.397/3/2010, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetãţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicãrii Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, excepţie invocatã de Maria Klein într-o cauzã având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva sentinţei prin care s-a confirmat respingerea de cãtre autoritãţile administrative a unei cereri de acordare a mãsurilor compensatorii, formulatã în temeiul art. 1 din actul normativ criticat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã textul de lege criticat creeazã o discriminare între moştenitorii cetãţenilor români prejudiciaţi în urma aplicãrii Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, în sensul cã numai acei moştenitori ce deţin cetãţenia românã sunt îndreptãţiţi sã primeascã compensaţii ori despãgubiri pentru bunurile imobile cedate Bulgariei, ce au aparţinut autorului lor. Se susţine cã textul de lege criticat contravine garantãrii constituţionale a dreptului la moştenire, cu atât mai mult cu cât, potrivit dreptului comun, instituţia succesiunii legale are caracter general, toţi moştenitorii unei persoane decedate având aptitudinea de a beneficia de drepturile ce existau în patrimoniul lui de cuius la momentul deschiderii succesiunii. În opinia autoarei excepţiei, sunt încãlcate şi prevederile art. 44 alin. (1) teza întâi din Constituţie, care garanteazã creanţele asupra statului, de vreme ce dreptul la despãgubiri instituit prin textul de lege criticat este un drept de creanţã, transferat cu titlu universal din patrimoniul persoanei decedate în patrimoniul moştenitorilor, în momentul deschiderii succesiunii. Mai mult, contrar principiului constituţional al egalitãţii în drepturi, tratamentul juridic diferenţiat instituit prin textul de lege criticat, ce restricţioneazã accesul cetãţenilor strãini la dreptul la despãgubiri, acordând acest beneficiu numai celor ce deţin cetãţenia românã, nu este justificat de o situaţie diferitã în care aceştia s-ar regãsi, având în vedere cã toţi sunt moştenitori ai aceluiaşi autor.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal considerã cã textul de lege criticat instituie o discriminare nejustificatã, pe criteriul cetãţeniei, între moştenitorii fostului titular ai unei creanţe împotriva statului român, contravenind dreptului de proprietate şi dreptului la moştenire, astfel cum sunt consacrate în Constituţie şi în art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Aratã cã, aşa cum a reţinut Curtea Constituţionalã în Decizia nr. 312 din 19 noiembrie 2002, dreptul de creanţã pentru despãgubirile datorate de statul român foştilor proprietari prejudiciaţi în urma aplicãrii Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, a intrat în patrimoniul acestora la data intrãrii în vigoare a acestuia. Prin urmare, foştii proprietari aveau capacitatea de a dispune de acest drept de creanţã prin acte pentru cauzã de moarte. Or, adaugã instanţa de judecatã, dispoziţiile art. 46 din Constituţie garanteazã dreptul la moştenire, fãrã nicio distincţie, astfel încât foştii proprietari aveau capacitatea de a dispune de dreptul de creanţã pentru cauzã de moarte, indiferent de cetãţenia succesorului. Mai mult, se aratã cã, din perspectiva art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie şi în lumina jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, orice drept de creanţã este o valoare patrimonialã ce intrã sub incidenţa art. 1 din Primul Protocol la Convenţie, astfel cã textul de lege criticat contravine dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale invocate.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
Avocatul Poporului apreciazã cã prevederile legale criticate sunt în deplinã concordanţã cu dispoziţiile constituţionale potrivit cãrora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Astfel, compensaţiile acordate acestora sunt în temeiul şi în condiţiile legii, prevederile art. 1 din actul normativ criticat instituind categoriile de persoane îndreptãţite a formula cererile de acordare a despãgubirilor, respectiv cetãţenii români. Aşadar, având în vedere obiectul de reglementare al legii şi scopul declarat al acesteia prin însuşi titlul sãu, soluţia instituitã reprezintã opţiunea legiuitorului, în acord cu politica economicã a statului în aceastã materie şi cu finalitatea reparatorie a legii.
Pe de altã parte, actul normativ criticat are ca scop reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea unor persoane care, la data intrãrii în vigoare a legii, nu aveau calitatea de persoane îndreptãţite. Prin urmare, nu se pot invoca, în aplicarea prevederilor Legii nr. 9/1998, garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate în favoarea autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, câtã vreme aceasta nu este titular al acestui drept, ce urmeazã a se naşte ulterior. De asemenea, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, garanţia pe care o instituie art. 46 din Legea fundamentalã se referã exclusiv la drepturi de moştenire legal existente. În ceea ce priveşte invocarea art. 53 din Constituţie, Avocatul Poporului aratã cã textul de lege criticat nu instituie o restrângere a exerciţiului unor drepturi fundamentale, ci doar prevede destinatarii compensaţiilor acordate prin lege.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 1 din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetãţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicãrii Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 18 aprilie 2007, potrivit cãrora:
"(1) Cetãţenii români prejudiciaţi în urma aplicãrii Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, denumit în continuare tratat, au dreptul la compensaţiile stabilite potrivit prezentei legi, în mãsura în care nu au primit anterior sau au primit numai parţial compensaţii ori despãgubiri pentru bunurile imobile - construcţii şi terenuri - pe care le aveau în proprietate în judeţele Durostor şi Caliacra, cedate Bulgariei, pentru recoltele neculese de porumb, bumbac şi floarea-soarelui, precum şi pentru plantaţii de pomi fructiferi şi/sau pepiniere de pomi fructiferi altoiţi.
(2) De prevederile alin. (1) beneficiazã şi cetãţenii români, moştenitori legali ai foştilor proprietari.
(3) Beneficiazã de prevederile alin. (1) şi cetãţenii români prejudiciaţi în urma imigrãrii facultative sau obligatorii prevãzute la art. III din tratat, din alte judeţe ale Bulgariei decât judeţele cedate, Durostor şi Caliacra."
În opinia autoarei excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, art. 44 alin. (1) şi (2) referitor la dreptul de proprietate privatã, art. 46 - Dreptul la moştenire, art. 53 alin. (1) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi art. 136 alin. (5) referitor la inviolabilitatea proprietãţii private, în condiţiile legii organice.
Examinând excepţia, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã, pentru urmãtoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 9/1998, cetãţenii români prejudiciaţi prin transferul de teritoriu şi schimbul de populaţie intervenit în urma aplicãrii Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi moştenitorii legali sau testamentari ai acestora, (potrivit interpretãrii date prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 312 din 19 noiembrie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 7 februarie 2003), au fost îndreptãţiţi, cu respectarea termenelor legale, sã solicite compensaţii pentru bunurile imobile - construcţii şi terenuri - pe care le aveau în proprietate în judeţele Durostor şi Caliacra, cedate Bulgariei.
Conform art. 1 alin. (2) din actul normativ criticat, au dreptul la compensaţiile prevãzute de Legea nr. 9/1998 şi moştenitorii foştilor proprietari, legiuitorul prevãzând in terminis cã acest beneficiu revine numai moştenitorilor ce deţin cetãţenia românã, la data intrãrii în vigoare a acestei legi.
Examinând actul normativ criticat, Curtea constatã cã legiuitorul a instituit urmãtoarele condiţii ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru a putea beneficia de mãsurile compensatorii, şi anume: calitatea de fost proprietar care nu a primit sau a primit doar parţial compensaţii ori despãgubiri, deţinerea cetãţeniei române la data introducerii cererii, iar bunurile pentru care se solicitã despãgubirile sã fi fãcut obiectul tratatului menţionat, şi anume construcţii şi terenuri cedate Bulgariei, recoltele neculese de porumb, bumbac şi floarea-soarelui, precum şi pentru plantaţii de pomi fructiferi şi/sau pepiniere de pomi fructiferi altoiţi.
În legãturã cu susţinerile autoarei excepţiei, Curtea constatã cã, având în vedere obiectul de reglementare al legii - acordarea de compensaţii cetãţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar - aşa cum reiese încã din titlul acesteia, precum şi domeniul special de reglementare, şi anume mãsuri reparatorii, reglementarea condiţiilor de acordare a acestora, sub aspectul persoanelor îndreptãţite, reprezintã o opţiune a legiuitorului, pe deplin constituţionalã, conform art. 16 şi art. 46 din Legea fundamentalã.
Astfel, aşa cum a reţinut Curtea în Decizia nr. 1.002 din 6 noiembrie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 23 noiembrie 2007, ale cãrei considerente de principiu sunt valabile şi în prezenta cauzã, dispoziţiile art. 44 alin. (2) teza a doua din Constituţie, deşi nu mai prevãd in terminis interdicţia dobândirii dreptului de proprietate privatã de cãtre cetãţenii strãini şi apatrizi, nu o înlãturã, ci doar precizeazã cazurile şi condiţiile în care aceştia pot dobândi un asemenea drept, restrângând astfel sfera de aplicare a acestei incapacitãţi speciale.
În prezenta cauzã, Curtea constatã cã Legea nr. 9/1998 este o lege specialã, care îi are ca destinatari doar pe cetãţenii români, fiind o concretizare a condiţiilor speciale prin care se poate dobândi un drept de creanţã asupra statului român de cãtre foştii proprietari, cetãţeni români prejudiciaţi prin transferul de teritoriu intervenit în urma aplicãrii Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi de cãtre moştenitorii legali sau testamentari ai acestora, care au calitatea de cetãţeni români la data formulãrii cererii de acordare a mãsurilor compensatorii prevãzute de lege.
Pe de altã parte, Curtea constatã cã nu se poate invoca garantarea şi ocrotirea constituţionalã a dreptului de proprietate în persoana autoarei excepţiei, câtã vreme aceasta nu este titulara dreptului de creanţã instituit prin actul normativ criticat, neîndeplinind condiţia specialã a deţinerii cetãţeniei române.
Întrucât nu s-a constatat restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertãţi fundamentale, Curtea nu poate reţine nici pretinsa încãlcare a dispoziţiilor art. 53 din Constituţie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetãţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicãrii Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, excepţie invocatã de Maria Klein în Dosarul nr. 31.397/3/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 decembrie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
