Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.589 din 13 decembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 87 alin. (9^1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 89 din 3 februarie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 87 alin. (9^1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, excepţie ridicatã de Valentin Trif în Dosarul nr. 10.698/1/2010 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 702D/2011.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiatã, a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 26 mai 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 10.698/1/2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 87 alin. (9^1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de recurentul Valentin Trif într-o cauzã având ca obiect soluţionarea recursului declarat împotriva Hotãrârii nr. 1.188 din 16 decembrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prin care i s-a respins solicitarea de recunoaştere a gradului profesional corespunzãtor Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile de lege criticate instituie o vãditã inegalitate în drepturi între procurorii DIICOT sau DNA care au fost numiţi în aceste structuri înainte de intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 56/2009 şi cãrora li s-a recunoscut, prin hotãrâre judecãtoreascã, gradul profesional corespunzãtor Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi procurorii numiţi, în aceleaşi condiţii, ulterior intrãrii în vigoare a acestui act normativ, cãrora nu li se mai recunoaşte acest grad profesional. Astfel, la revenirea în funcţia din care au plecat la numirea la DIICOT sau DNA, unii dintre procurori îşi pãstreazã gradul profesional astfel dobândit, iar ceilalţi revin la gradul profesional anterior. Prin urmare, se creeazã o inegalitate în faţa legii între categorii socioprofesionale cu acelaşi statut şi aflate în acelaşi tip de raport juridic cu statul, inegalitate care constituie o discriminare socioprofesionalã, contrarã Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.
Mai susţine autorul excepţiei de neconstituţionalitate cã prevederile de lege criticate încalcã şi "principii şi drepturi asimilate celor constituţionale", consacrate de Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, Tratatul de la Lisabona şi principiile de drept. Astfel, prin reglementarea criticatã se încalcã principiul securitãţii raporturilor juridice, predictibilitatea procesului legislativ şi normele de drept, precum şi principiul drepturilor câştigate.
În condiţiile în care legiuitorul nu putea prevedea aceste probleme, noua reglementare trebuia sã aibã drept scop şi rezultat armonizarea întregii condiţii juridice a acestora, în scopul reglementãrii corespunzãtoare a situaţiilor juridice diferite deja nãscute, fãrã a se aduce atingere drepturilor câştigate, respectând principiile sus-menţionate. Astfel, considerã cã nu în caracterul temporar sau definitiv al dobândirii gradului profesional de execuţie stã soluţia acestor probleme.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal considerã cã prevederile de lege criticate sunt constituţionale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã, în esenţã, cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât soluţia legislativã criticatã a urmãrit a da eficienţã regulii conform cãreia promovarea în grad profesional a magistraţilor, în general, şi a procurorilor, în particular, se face numai prin concurs, organizat în condiţiile legii.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 87 alin. (9^1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, prevederi introduse prin articolul unic pct. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 56/2009 pentru completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 4 iunie 2009, aprobatã prin Legea nr. 385/2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 890 din 18 decembrie 2009, având urmãtorul cuprins:
- Art. 87 alin. (9^1): "De la data revenirii la parchetul de unde provin sau la alt parchet unde au dreptul sã funcţioneze, potrivit legii, procurorii care au activat în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie îşi redobândesc gradul profesional de execuţie şi salarizarea corespunzãtoare acestuia avute anterior sau pe cele dobândite ca urmare a promovãrii, în condiţiile legii, în timpul desfãşurãrii activitãţii în cadrul direcţiei."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în faţa legii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã asupra dispoziţiilor de lege criticate s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 545 din 24 aprilie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 6 iulie 2011, prin care a respins, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a acestora.
Cu acel prilej, Curtea a reţinut cã, anterior emiterii Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 56/2009, la data încetãrii activitãţii la DIICOT sau DNA, procurorii obţineau recunoaşterea gradului profesional de cãtre Parchetul de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie fãrã sã urmeze procedurile legale de concurs pentru avansarea în grad profesional, inechitate înlãturatã prin introducerea prevederilor de lege criticate, potrivit cãrora, de la data revenirii la parchetul de unde provin sau la alt parchet unde au dreptul sã funcţioneze potrivit legii, procurorii care au activat în cadrul DNA îşi redobândesc gradul profesional de execuţie şi salarizarea corespunzãtoare acestuia avute anterior sau pe cele dobândite ca urmare a promovãrii, în condiţiile legii, în timpul desfãşurãrii activitãţii în cadrul acestei direcţii.
Prin urmare, Curtea a constatat cã dispoziţiile de lege criticate nu contravin principiului egalitãţii în faţa legii, consacrat prin art. 16 din Constituţie, deoarece, aşa cum a statuat Curtea Constituţionalã în mod constant în jurisprudenţa sa, acest principiu constituţional presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmãrit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivã, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. (A se vedea Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994.) Or, procurorii care nu au urmat procedurile legale de concurs pentru avansarea în grad profesional, dar care au lucrat o perioadã în cadrul DIICOT sau DNA şi li s-a recunoscut, pe acea perioadã, gradul profesional corespunzãtor acestor structuri, nu sunt în aceeaşi situaţie juridicã cu cei care au urmat procedurile de concurs pentru avansarea în grad profesional, potrivit legii.
În acelaşi sens este şi jurisprudenţa constantã a Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat, în aplicarea prevederilor art. 14 privind interzicerea discriminãrii din Convenţia privind apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, cã reprezintã o încãlcare a acestor prevederi orice diferenţã de tratament sãvârşitã de stat între indivizi aflaţi în situaţii analoage, fãrã o justificare obiectivã şi rezonabilã (de exemplu, prin Hotãrârea din 13 iunie 1979, pronunţatã în Cauza Marckx împotriva Belgiei, şi prin Hotãrârea din 29 aprilie 2008, pronunţatã în Cauza Burden împotriva Regatului Unit al Marii Britanii).
Totodatã, prin Hotãrârea din 6 aprilie 2000, pronunţatã în Cauza Thlimmenos contra Greciei, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a statuat cã dreptul de a nu fi discriminat, garantat de Convenţie, este încãlcat nu numai atunci când statele trateazã în mod diferit persoane aflate în situaţii analoage, fãrã a exista justificãri obiective şi rezonabile (a se vedea, spre exemplu, Hotãrârea din 28 octombrie 1987, pronunţatã în Cauza Inze împotriva Austriei), ci şi atunci când statele omit sã trateze diferit, tot fãrã a exista justificãri obiective şi rezonabile, persoane aflate în situaţii diferite.
Astfel, susţinerile autorilor excepţiei de neconstituţionalitate în sensul cã dispoziţiile de lege criticate creeazã discriminãri faţã de magistraţii care, pãrãsind structurile specializate (DIICOT sau DNA) înainte de intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 56/2009, şi-au pãstrat gradul profesional şi salarizarea corespunzãtoare Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu au fost primite, deoarece, dimpotrivã, dispoziţiile de lege criticate au fost introduse tocmai pentru a elimina inechitãţile din sistem.
Întrucât criticile de neconstituţionalitate privesc aceleaşi aspecte şi având în vedere cã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziei menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 87 alin. (9^1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, excepţie ridicatã de Valentin Trif în Dosarul nr. 10.698/1/2010 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 decembrie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
