Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.583 din 13 decembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9^3 alin. (1) lit. g) pct. 2 si 3 si art. 50 alin. (1) lit. e) din Ordonanta Guvernului nr. 21/1992 privind protectia consumatorului
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 23 din 11 ianuarie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Doina Suliman - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9^3 alin. (1) lit. g) pct. 2 şi 3 si art. 50 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorului, excepţie ridicatã de ING Bank NV Amsterdam - Sucursala Bucureşti în Dosarul nr. 17.140/299/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 96D/2011.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent-şef, referind asupra cauzei, aratã cã partea Autoritatea Naţionalã pentru Protecţia Consumatorilor - C.P.C.M.B, a depus la dosar concluzii scrise prin care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 22 noiembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 17.140/299/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9^3 alin. (1) lit. g) pct. 2 şi 3 si art. 50 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorului.
Excepţia a fost ridicatã de recurentul ING Bank NV Amsterdam - Sucursala Bucureşti cu ocazia soluţionãrii recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 937 din 26 ianuarie 2010 pronunţatã de Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti într-o cauzã civilã având ca obiect o plângere contravenţionalã în contradictoriu cu intimatul Autoritatea Naţionalã pentru Protecţia Consumatorilor - C.P.C.M.B.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã dispoziţiile legale menţionate încalcã art. 23 alin. (12) din Constituţie, precum şi prevederile art. 6 şi 7 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi libertãţilor fundamentale, aplicabile prin intermediul prevederilor constituţionale ale art. 11 şi 20, deoarece nu sunt suficient de precise, clare şi previzibile pentru a permite furnizorilor de servicii financiare sã îşi regleze conduita juridicã. Astfel, considerã cã teza "cu condiţia ca aceasta sã fie unicã pentru toate produsele financiare destinate persoanelor fizice ale operatorului economic respectiv" îndepãrteazã posibilitatea de diversificare a dobânzii de referinţã în funcţie nu doar de valuta în care se acordã creditul, ci şi de alte elemente care circumstanţiazã tipurile de produse de creditare. De asemenea, considerã cã sunt înfrânte şi prevederile constituţionale ale art. 45, 135 şi 53, deoarece "nu se ţine seama de circumstanţe, factori economici financiari specifici fiecãrui credit în parte, fiecãrui tip de consumator persoanã fizicã, impunerea unei dobânzi de referinţã unice nefiind conformã cu scopul protecţiei interesului consumatorului".
Instanţa de judecatã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, notele scrise ale pãrţii, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 9^3 alin. (1) lit. g) pct. 2 şi 3 si art. 50 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 28 martie 2008, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dispoziţii care au urmãtorul cuprins:
- Art. 9^3 alin. (1) lit. g) pct. 2 şi 3: "În cadrul contractelor încheiate cu consumatorii, furnizorii de servicii financiare sunt obligaţi sã respecte urmãtoarele reguli: [...]
g) în contractele de credit cu dobândã variabilã se vor aplica urmãtoarele reguli: [...]
2. dobânda poate varia în funcţie de dobânda de referinţã a furnizorului de servicii financiare, cu condiţia ca aceasta sã fie unicã pentru toate produsele financiare destinate persoanelor fizice ale operatorului economic respectiv şi sã nu fie majoratã peste un anumit nivel, stabilit prin contract;
3. formula dupã care se calculeazã variaţia dobânzii trebuie indicatã în mod expres în contract, cu precizarea periodicitãţii şi/sau a condiţiilor în care survine modificarea ratei dobânzii, atât în sensul majorãrii, cât şi în cel al reducerii acesteia;";
- Art. 50 alin. (1) lit. e): "Constituie contravenţii, dacã nu au fost sãvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, sã fie considerate infracţiuni, şi se sancţioneazã dupã cum urmeazã: [...]
e) încãlcarea dispoziţiilor art. 9^1, art. 9^2 şi art. 9^3, cu amendã contravenţionalã de la 5.000 lei la 50.000 lei;".
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin aceste texte legale sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 11 referitoare la raportul dintre dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 23 alin. (12) care consacrã principiul legalitãţii pedepsei, art. 45 privind libertatea economicã, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi art. 135 privind economia României, precum şi prevederile art. 6 şi 7 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, respectiv legalitatea pedepsei.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã textele de lege criticate sunt suficient de precise, clare şi previzibile pentru a permite furnizorilor de servicii financiare sã îşi regleze conduita juridicã, impunerea prin efectul legii a unei dobânzi de referinţã unice pentru toate produsele financiare destinate persoanelor fizice ale operatorului economic respectiv fiind o mãsurã de protecţie a consumatorului.
Aceastã modalitate de reglementare reprezintã opţiunea legiuitorului, care a ales sã ocroteascã un interes de ordin general, public, în vederea prevenirii şi combaterii faptelor care pot afecta securitatea consumatorilor ori interesele economice ale acestora. Astfel, legiuitorul a urmãrit întãrirea protecţiei acordate cetãţenilor în calitatea acestora de consumatori împotriva unor practici incorecte promovate de operatorii economici, precum şi asigurarea unui echilibru în raporturile dintre operatorul economic şi consumator, având în vedere raportul disproporţionat de resurse şi forţã economicã existent între aceştia.
În aceste condiţii, nu se poate susţine încãlcarea dreptului la un proces echitabil.
Totodatã, Curtea observã cã nu poate fi reţinutã critica referitoare la încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 45 şi 135, deoarece garantarea şi exercitarea accesului liber al persoanei la o activitate economicã se fac cu respectarea legii, inclusiv a reglementãrilor privind protecţia consumatorilor.
De asemenea, Curtea observã cã art. 23 alin. (12) din Constituţie şi art. 7 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi libertãţilor fundamentale invocate în susţinerea excepţiei nu au incidenţã în cauzã.
În fine, dispoziţiile de lege criticate nu aduc atingere nici art. 53 din Constituţie, deoarece acestea sunt aplicabile numai în ipoteza în care existã o restrângere a exercitãrii drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale cetãţenilor, restrângere care în cauza de faţã nu s-a constatat.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9^3 alin. (1) lit. g) pct. 2 şi 3 şi art. 50 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorului, excepţie ridicatã de ING Bank NV Amsterdam - Sucursala Bucureşti în Dosarul nr. 17.140/299/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 decembrie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
