Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.532 din 17 noiembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 322 alin. 1, art. 323 alin. 1 si art. 325 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 93 din 10 februarie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 322 alin. 1, art. 323 alin. 1 şi art. 325 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Gheorghe Ghiurãu şi Lia Ghiurãu în Dosarul nr. 155/35/C/2009 al Curţii de Apel Oradea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 16 iunie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 155/35/C/2009, Curtea de Apel Oradea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 322 alin. 1, art. 323 alin. 1 şi art. 325 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Gheorghe Ghiurãu şi Lia Ghiurãu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţã, cã prevederile de lege criticate contravin art. 21 din Constituţie, deoarece permit respingerea ca inadmisibilã a unei cereri de revizuire îndreptate greşit la o altã instanţã decât cea competentã potrivit legii.
Curtea de Apel Oradea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl reprezintã prevederile art. 322 alin. 1, art. 323 alin. 1 şi art. 325 din Codul de procedurã civilã, texte ce au urmãtoarea redactare:
- Art. 322 alin. 1: "Revizuirea unei hotãrâri rãmase definitivã în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotãrâri datã de o instanţã de recurs atunci când evocã fondul, se poate cere în urmãtoarele cazuri: [...]";
- Art. 323 alin. 1: "Cererea de revizuire se îndreaptã la instanţa care a dat hotãrârea rãmasã definitivã şi a cãrei revizuire se cere.";
- Art. 325: "Instanţa poate suspenda executarea hotãrârii a cãrei revizuire se cere, sub condiţia dãrii unei cauţiuni. Dispoziţiile art. 403 alin. 3 şi 4 se aplicã în mod corespunzãtor."
Textul constituţional invocat de autorii excepţiei de neconstituţionalitate este cel al art. 21 privind accesul liber la justiţie.
Examinând excepţia, Curtea reţine urmãtoarele:
Asupra constituţionalitãţii art. 322 din Codul de procedurã civilã, în raport cu dispoziţiile constituţionale privind liberul acces la justiţie, Curtea s-a pronunţat prin <>Decizia nr. 122 din 19 februarie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 16 aprilie 2008, statuând cã acest text de lege reprezintã o normã de procedurã pe care legiuitorul este abilitat sã o instituie în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituţie, cu condiţia ca aceasta sã nu contravinã principiilor consacrate de Legea fundamentalã.
Curtea a mai reţinut cã atât accesul la justiţie, cât şi folosirea cãilor de atac se exercitã în formele şi condiţiile procedurale instituite prin lege.
În ce priveşte art. 323 din Codul de procedurã civilã, Curtea s-a pronunţat prin <>Decizia nr. 235 din 9 martie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 11 aprilie 2006, şi <>Decizia nr. 1.390 din 16 decembrie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 15 ianuarie 2009, statuând cã "pe calea revizuirii nu se realizeazã un control judiciar propriu-zis, iar faptul cã aceeaşi instanţã care a pronunţat hotãrârea judecã şi cererea de revizuire nu este de naturã sã influenţeze aprecierea judecãtorilor". Aceasta, deoarece "aspectele analizate pe calea revizuirii sunt diferite de cele examinate în fond, fiind necunoscute la acea datã".
Considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate sunt valabile şi în cauza de faţã, întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.
Referitor la prevederile art. 325 din Codul de procedurã civilã, Curtea constatã cã nici acest text de lege nu contravine principiului constituţional al accesului liber la justiţie. Potrivit acestui text, instanţa poate suspenda executarea hotãrârii a cãrei revizuire se cere, sub condiţia dãrii unei cauţiuni; în acest caz fiind aplicabile prevederile art. 403 alin. 3 şi 4 din acelaşi cod. Normele în cauzã instituie obligaţia instanţei de a proceda la ascultarea pãrţilor, prilej cu care urmeazã sã stabileascã existenţa unor motive temeinice de naturã sã impunã şi sã justifice suspendarea; de asemenea, încheierea de suspendare este supusã cãii de atac a recursului, care permite pãrţii nemulţumite de soluţia adoptatã prin încheiere sã obţinã îndreptarea acesteia; în sfârşit, în ipoteza unor cazuri urgente, preşedintele instanţei poate dispune suspendarea provizorie a executãrii pe cale de ordonanţã preşedinţialã pânã la soluţionarea de cãtre instanţã a cererii de suspendare.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 322 alin. 1, art. 323 alin. 1 şi art. 325 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Gheorghe Ghiurãu şi Lia Ghiurãu în Dosarul nr. 155/35/C/2009 al Curţii de Apel Oradea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 17 noiembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof.univ.dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
