Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.532 din 15 noiembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9^8 din Ordonanta Guvernului nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 850 din 30 noiembrie 2011
Acsinte Gaspar - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9^8 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, excepţie invocatã de Societatea Comercialã "Dinamic Service '95" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 20.536/301/2010 al Judecãtoriei Sectorului 3 Bucureşti şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.145D/2011.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicitã respingerea excepţiei ca neîntemeiatã, arãtând cã prevederea legalã criticatã a fost instituitã de legiuitor pentru a asigura o protecţie sporitã a consumatorilor.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 23 septembrie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 20.536/301/2010, Judecãtoria Sectorului 3 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9^8 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, excepţie invocatã de Societatea Comercialã "Dinamic Service '95" - S.R.L. din Bucureşti într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în pretenţii, prin care se solicitã obligarea la plata unor daune-interese, potrivit unei clauze penale cuprinse într-un contract de intermediere imobiliarã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã textul de lege criticat acordã o protecţie excesivã consumatorilor, fãrã a distinge între buna sau reaua-credinţã a acestora. Astfel, interdicţia inserãrii unei anumite clauze penale în cuprinsul contractelor de intermediere imobiliarã sau al altor eventuale contracte accesorii încheiate între consumator şi o agenţie imobiliarã semnificã, în opinia autorului excepţiei, o încãlcare a principiului constituţional potrivit cãruia economia României este o economie de piaţã, bazatã pe libera iniţiativã şi concurenţã, iar, pe de altã parte, constituie o limitare a libertãţii economice, în general, şi a libertãţii comerţului, în special.
Judecãtoria Sectorului 3 Bucureşti considerã cã textul de lege criticat nu restrânge libera iniţiativã şi concurenţa agenţiilor imobiliare în cadrul raporturilor juridice privind intermedierea tranzacţiilor imobiliare, deoarece acestea au posibilitatea de a stabili clauze penale în contractele încheiate cu consumatorii, atâta vreme cât acestea nu sunt abuzive şi nu creeazã o disproporţie vãditã între obligaţiile asumate de pãrţile contractante.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
Avocatul Poporului considerã cã prevederea legalã criticatã este constituţionalã, arãtând cã accesul liber la o activitate economicã nu exclude, ci, dimpotrivã, implicã stabilirea unor limite de exercitare a libertãţii economice, prin interzicerea unor fapte prejudiciabile pentru consumatori, astfel încât textul de lege criticat este de naturã a proteja consumatorul împotriva unor eventuale abuzuri ale comerciantului, în speţã ale agenţiilor imobiliare.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 9^8 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 28 martie 2007, introdus prin art. II pct. 9 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 174/2008 pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind protecţia consumatorilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 795 din 27 noiembrie 2008, potrivit cãruia: "Contractul de intermediere imobiliarã sau alte eventuale contracte accesorii încheiate între consumator şi agenţia imobiliarã nu pot conţine clauze penale care sã oblige consumatorul care nu îşi îndeplineşte angajamentele contractuale la plata unei sume mai mari decât onorariul pe care l-ar fi plãtit în cazul încheierii tranzacţiei."
În opinia autorului excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 45 - Libertatea economicã şi art. 135 alin. (1) privind caracterul de piaţã al economiei României şi alin. (2) lit. a) referitor la obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.
Examinând excepţia, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã, pentru urmãtoarele considerente:
Textul de lege criticat prevede cã persoana fizicã ce are calitatea de consumator, în cadrul contractelor de intermediere imobiliarã sau al altor contracte accesorii, nu poate fi obligatã, în ipoteza neîndeplinirii angajamentelor contractuale, la plata unor sume mai mari decât onorariul pe care l-ar fi plãtit în cazul încheierii tranzacţiei. Aceastã prevedere legalã nu îngrãdeşte accesul liber al agenţilor economici la o activitate economicã sau libera iniţiativã şi nu este de naturã a încãlca obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului.
Astfel, aşa cum a statuat Curtea în jurisprudenţa sa, prin Decizia nr. 418 din 15 aprilie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 343 din 25 mai 2010, ale cãrei considerente de principiu sunt valabile şi în prezenta cauzã, existenţa unei reale libertãţi economice presupune, în egalã mãsurã, atât garantarea accesului pe piaţã al agenţilor economici, cât şi protejarea destinatarilor serviciului prestat sau ai bunurilor furnizate.
Prevederile art. 9^8 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor instituie o limitare legalã a exercitãrii activitãţii economice, justificatã în mod obiectiv şi rezonabil de protejarea unui interes de ordin general, şi anume apãrarea drepturilor şi intereselor legitime ale consumatorilor împotriva unor practici abuzive sau incorecte ale operatorilor economici, care, potrivit art. 2 pct. 22 din actul normativ criticat, pot consta în: "orice acţiune, inacţiune, conduitã, demers sau comunicare comercialã, inclusiv publicitate, din partea unui operator economic în relaţie directã cu promovarea, vânzarea sau furnizarea unui produs sau serviciu, care aduce atingere în mod direct intereselor consumatorilor."
De asemenea, Curtea observã cã libertatea economicã, astfel cum este consfinţitã prin Legea fundamentalã, nu este una absolutã, art. 45 prevãzând cã accesul liber al persoanei la o activitate economicã, precum şi libera iniţiativã sunt garantate, "în condiţiile legii". În acest sens Curtea s-a mai pronunţat, de exemplu, prin deciziile nr. 929 din 18 octombrie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 23 noiembrie 2007 şi nr. 489 din 29 septembrie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 959 din 28 octombrie 2005. Or, în prezenta cauzã, mãsura limitãrii libertãţii activitãţii economice a unei agenţii imobiliare, prin instituirea interdicţiei inserãrii unei anumite clauze penale în cadrul contractelor de intermediere imobiliarã sau al altor contracte accesorii, este justificatã în mod obiectiv şi proporţional cu obiectivul urmãrit, şi anume asigurarea unei protecţii sporite a consumatorilor. Legiuitorul a considerat cã aceştia, acţionând în afara activitãţii lor comerciale sau profesionale, aşa cum prevede art. 2 pct. 2 din actul normativ criticat, nu au suficiente cunoştinţe pentru a aprecia în mod corect dacã bunurile sau serviciile destinate consumului corespund standardelor de calitate reglementate de legislaţia internã şi internaţionalã.
De altfel, Curtea constatã cã raţiunea edictãrii normei legale criticate, introdusã prin art. II pct. 9 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 174/2008 pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind protecţia consumatorilor, aşa cum reiese din preambulul acestei ordonanţe, a reprezentat-o transpunerea în legislaţia internã a anumitor prevederi ale Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 mai 1999, privind anumite aspecte ale vânzãrii de bunuri de consum şi garanţiile conexe, publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 171 din 7 iulie 1999, care prevede expres, în paragraful (2) al articolului 8 - Legislaţia internã şi protecţia minimã, posibilitatea statelor membre "de a adopta sau menţine în vigoare dispoziţii mai stricte (...) pentru a asigura un nivel mai ridicat de protecţie a consumatorului."
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9^8 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, excepţie invocatã de Societatea Comercialã "Dinamic Service '95" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 20.536/301/2010 al Judecãtoriei Sectorului 3 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 noiembrie 2011.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
