Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Acsinte Gaspar - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Maria Bratu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. 1 şi 4 din Codul familiei, excepţie ridicatã de Vasilica Mihalache în Dosarul nr. 9.723/300/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.025D/2011.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Decizia civilã nr. 526 din 4 mai 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 9.723/300/2007, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. 1 şi 4 din Codul familiei, excepţie ridicatã de Vasilica Mihalache într-un proces de divorţ fãrã copii.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale deoarece, în ipoteza desfacerii cãsãtoriei la cererea unuia din soţi fãrã a face dovada temeiniciei motivelor de divorţ, statul, prin autoritatea judecãtoreascã, încalcã dreptul celuilalt soţ de a-i fi respectatã viaţa familialã şi cãsnicia. În acest fel, statul nu îşi respectã obligaţia de a sprijini dezvoltarea şi consolidarea familiei.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie considerã cã excepţia este admisibilã, întrucât textele de lege criticate au legãturã cu soluţionarea cauzei.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie prevederile art. 1 alin. 1 şi 4 din Codul familiei, republicat în Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956.
Ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale, Legea nr. 4/1953 privind Codul familiei a fost abrogatã prin art. 230 lit. m) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011.
Prevederile art. 1 alin. 1 şi 4 din Codul familiei au fost preluate în parte de art. 258 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011, având urmãtoarea redactare: "Familia se întemeiazã pe cãsãtoria liber consimţitã între soţi, pe egalitatea acestora, precum şi pe dreptul şi îndatorirea pãrinţilor de a asigura creşterea şi educarea copiilor lor. [...]
Statul este obligat sã sprijine, prin mãsuri economice şi sociale, încheierea cãsãtoriei, precum şi dezvoltarea şi consolidarea familiei."
Curtea Constituţionalã, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, a statuat cã pot fi supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale cãror efecte juridice continuã sã se producã şi dupã ieşirea lor din vigoare.
Aşadar, Curtea va supune controlului de constituţionalitate prevederile art. 1 alin. 1 şi 4 din Codul familiei, republicat în Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, având în vedere efectele acestora în cauza dedusã judecãţii, cu urmãtoarea redactare: "În România statul ocroteşte cãsãtoria şi familia; el sprijinã, prin mãsuri economice şi sociale, dezvoltarea şi consolidarea familiei. [...]
În relaţiile dintre soţi, precum şi în exerciţiul drepturilor faţã de copii, bãrbatul şi femeia au drepturi egale."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 26 alin. (1) referitor la obligaţia autoritãţilor publice de a respecta şi ocroti viaţa intimã, familialã şi privatã şi art. 48 alin. (1) referitor la cãsãtoria liber consimţitã între soţi şi egalitatea acestora. Este invocatã, de asemenea, încãlcarea art. 6 paragraful 1 şi art. 8 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care consacrã dreptul la un proces echitabil şi dreptul la respectarea vieţii private şi de familie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã art. 1 alin. 1 şi 4 din Codul familiei conţine dispoziţii cu valoare de principiu, reglementând preocuparea statului de a ocroti cãsãtoria şi familia şi de a sprijini prin mãsuri economice şi sociale dezvoltarea şi consolidarea acesteia. Instituţia ocrotirii familiei este reglementatã de altfel şi în actele internaţionale, precum Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale (art. 12) şi Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului şi Carta socialã europeanã, revizuitã (art. 16). Toate aceste reglementãri dau expresie consolidãrii familiei, nu desfacerii ei, aşa cum susţine autorul excepţiei.
Textele de lege criticate constituie de fapt o aplicare a dispoziţiilor art. 48 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãruia cãsãtoria se întemeiazã pe cãsãtoria liber consimţitã între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea pãrinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. 1 şi 4 din Codul familiei, excepţie ridicatã de Vasilica Mihalache în Dosarul nr. 9.723/399/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 noiembrie 2011.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
