Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.528 din 25 noiembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 374^1 din Codul de procedura civila si ale art. 120 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 52 din 20 ianuarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Marieta Safta - prim-magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 374^1 din Codul de procedurã civilã şi ale <>art. 120 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, excepţie ridicatã de Maria Vãtavu şi Gheorghe Vãtavu în Dosarul nr. 7.892/314/2009 al Judecãtoriei Gura Humorului, excepţie ce face obiectul Dosarului nr. 915 D/2010 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã textele de lege criticate nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 15 februarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 7.892/314/2009, Judecãtoria Gura Humorului a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 374^1 din Codul de procedurã civilã şi ale <>art. 120 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, excepţie ridicatã de Maria Vãtavu şi Gheorghe Vãtavu în Dosarul nr. 7.892/314/2009 al Judecãtoriei Gura Humorului.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã mai întâi cã, în cauzã, executarea a început în baza titlurilor executorii constând în contract de credit şi contract de ipotecã, faptul cã nu a avut loc un proces şi nu existã obligaţie la platã în baza unor hotãrâri judecãtoreşti, cã titlurile executorii nu au fost învestite de instanţã cu formulã executorie şi executorul judecãtoresc nu a cerut instanţei încuviinţarea executãrii. Se apreciazã cã, deşi executarea silitã reprezintã o fazã a procesului civil, prin înlãturarea intervenţiei instanţei în controlul de legalitate al începerii procedurii execuţionale, i s-a acordat acesteia un caracter administrativ, încãlcându-se astfel principiul separaţiei puterilor în stat. Astfel, prin înlãturarea controlului judecãtoresc asupra începerii executãrii silite s-a conferit executorului judecãtoresc competenţa de a decide cu privire la legalitatea şi temeinicia cererii de executare silitã, activitate ce constituia atributul instanţei de judecatã. Executarea silitã nu trebuie privitã unilateral, numai din perspectiva creditorului şi a drepturilor acestuia, ci şi din perspectiva debitorului, cãruia deopotrivã trebuie sã-i fie asigurate garanţiile ce caracterizeazã dreptul la un proces echitabil, prin înlãturarea oricãror posibilitãţi de abuz şi a eventualelor demersuri şicanatorii. Accesul la o instanţã de judecatã, prin posibilitatea contestãrii actelor de executare fãcute cu încãlcarea legii, nu constituie întotdeauna un remediu suficient oferit persoanei împotriva cãreia s-a procedat în mod nelegal la începerea executãrii silite. Este necesarã o garanţie procesualã a debitorului pentru prevenirea oricãrui abuz în exercitarea dreptului de cãtre creditorul urmãritor, iar controlul judecãtoresc al începerii executãrii silite constituia o asemenea garanţie, adecvatã şi eficientã, a dreptului la un proces echitabil al tuturor pãrţilor implicate în aceastã procedurã. Se face în acest sens referire la <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 458/2009, din care, de altfel, sunt expuse o serie de considerente, în chiar motivarea excepţiei invocate.
Judecãtoria Gura Humorului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã în cauzã este neîntemeiatã. Aratã cã însãşi Constituţia prevede posibilitatea restrângerii prin lege a unor drepturi şi libertãţi; este în interesul tuturor pãrţilor, dar şi al societãţii, ca anumite relaţii civile şi comerciale sã se desfãşoare cu celeritate, cum este cazul creditelor, ca în speţa de faţã, iar în acest scop s-a prevãzut prin lege ca anumite înscrisuri sã aibã valoare de acte autentice cu titlu executoriu. Se apreciazã cã, prin punerea în executare a acestor titluri, fãrã a fi învestite cu formulã executorie, nu se încalcã drepturile actualilor contestatori, aceştia putând invoca apãrãri pe excepţii şi pe fond în cadrul contestaţiei la executare, având astfel asigurat accesul la justiţie. Eliminarea prin lege a etapei învestirii titlului executoriu cu formulã executorie apãrã - în opinia instanţei - nu doar interesele creditorului, prin recuperarea mai rapidã a creanţei, ci şi ale debitorului, deoarece întârzierea executãrii conduce la creşterea datoriei, întrucât curg dobânzi sau penalitãţi conform celor convenite de pãrţi prin titlul executoriu. De asemenea, dacã nu ar fi recunoscute anumite înscrisuri, în speţã contractele de credit, ca titluri executorii, atunci ar însemna ca creditorul sã-l acţioneze în judecatã pe debitor pentru recuperarea creanţei, iar litigiul s-ar prelungi şi ar îngreuna atât situaţia creditorului, care ar întârzia sã îşi recupereze creanţa şi ar avansa cheltuieli suplimentare cu procesul, dar şi situaţia debitorului, care ar suporta noi costuri, respectiv cheltuielile de judecatã din proces.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 374^1 din Codul de procedurã civilã şi ale <>art. 120 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 27 decembrie 2006, având urmãtorul cuprins:
- Art. 374^1 din Codul de procedurã civilã: "Înscrisurile cãrora legea le recunoaşte caracterul de titlu executoriu sunt puse în executare fãrã învestirea cu formula executorie.";
- <>Art. 120 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 99/2006: "Contractele de credit, inclusiv contractele de garanţie realã sau personalã, încheiate de o instituţie de credit constituie titluri executorii."
În opinia autorului excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind separaţia puterilor în stat, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi ale art. 124 privind înfãptuirea justiţiei.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, se constatã cã dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse controlului Curţii din perspectiva unor critici similare.
1. Cât priveşte dispoziţiile art. 374^1 din Codul de procedurã civilã, Curtea Constituţionalã a constatat, prin <>Decizia nr. 1.529 din 17 noiembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 9 februarie 2010, cã acestea reprezintã norme de procedurã a cãror stabilire, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, intrã în competenţa exclusivã a legiuitorului. Reglementarea actualã din Codul de procedurã civilã permite pãrţii sã introducã contestaţia la executare, ceea ce oferã celor interesaţi sau vãtãmaţi, dupã ce executarea silitã a început, dreptul de a cere anularea titlului învestit cu formulã executorie dat fãrã îndeplinirea condiţiilor legale. Prin instituirea acestei proceduri legiuitorul a urmãrit sã restrângã posibilitatea de tergiversare a executãrii silite şi sã realizeze un plus de celeritate în realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu.
2. În ceea ce priveşte <>art. 120 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 99/2006, Curtea s-a pronunţat, de exemplu, prin <>Decizia nr. 832 din 8 iulie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2008.
Cu acel prilej, Curtea a reţinut cã, potrivit dispoziţiilor art. 372 din Codul de procedurã civilã, executarea silitã se realizeazã în temeiul hotãrârilor judecãtoreşti şi al înscrisurilor care îndeplinesc condiţiile prevãzute de lege pentru a constitui titluri executorii. Aşa fiind, prevederile <>art. 120 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 99/2006 nu aduc nimic nou, ci se limiteazã sã dea expresie, într-un domeniu particular, reglementãrii cu caracter general, adoptatã de legiuitor în limitele competenţei sale constituţionale. Curtea a mai constatat cã, în materia la care se referã excepţia de neconstituţionalitate, calificarea contractelor încheiate de o instituţie de credit, care constatã o creanţã certã, lichidã şi exigibilã ca fiind titluri executorii, a fost determinatã de necesitatea valorificãrii cu celeritate a respectivei creanţe, fãrã a afecta în acest mod vreun drept fundamental al pãrţilor. O asemenea concluzie este impusã de împrejurarea cã prin încheierea unor asemenea contracte se dã expresie, într-o formã specificã, acordului de voinţã al pãrţilor cu privire la clauzele acolo stipulate, pe care pãrţile şi le însuşesc în mod liber şi se obligã sã le respecte.
În considerentele aceleiaşi decizii s-a reţinut cã, în mãsura în care contractul de credit sau contractul de garanţie realã ori personalã sunt puse în executare silitã, potrivit art. 399 alin. 1 şi 3 din Codul de procedurã civilã, acestea pot face obiectul unei contestaţii la executare, asigurându-se astfel accesul la o instanţã de judecatã. Mai mult, cu aceastã ocazie, dat fiind cã executarea se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţã judecãtoreascã, contestatorul are posibilitatea de a invoca inclusiv apãrãri de fond, împrejurare care este de naturã a-i garanta dreptul la un proces echitabil.
Referitor la pretinsa nesocotire a art. 16 alin. (1) din Legea fundamentalã, Curtea a constatat cã textul de lege criticat nu creeazã nicio discriminare între pãrţile raportului juridic, întrucât nu se poate reţine o similitudine între situaţia juridicã a debitorilor şi cea a creditorilor, de naturã sã permitã caracterizarea regimului juridic diferenţiat ce le este aplicabil ca fiind discriminatoriu. Astfel, posibilitatea recunoscutã creditorilor ca, în anumite condiţii, expres şi limitativ prevãzute de lege, sã poatã interveni pentru a-şi apãra drepturile şi interesele legitime nu constituie o mãsurã discriminatorie pozitivã în favoarea lor, ci reprezintã exclusiv o garanţie a asigurãrii echilibrului între persoane cu interese contrare, prin determinarea cadrului legal de exercitare a drepturilor lor legitime.
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
În ceea ce priveşte considerentele <>Deciziei nr. 458 din 31 martie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 17 aprilie 2009 prin care Curtea Constituţionalã a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373^1 din Codul de procedurã civilã, astfel cum au fost modificate prin <>art. I pct. 13 din Legea nr. 459/2006 (care alcãtuiesc, de altfel, substanţa motivãrii excepţiei), acestea nu sunt incidente în prezenta cauzã, în care sunt criticate norme cu caracter derogatoriu de la dreptul comun în materia începerii executãrii silite, norme reglementate de legiuitor în temeiul competenţei sale constituţionale şi care, pentru motivele arãtate, nu încalcã Legea fundamentalã.
Pentru considerentele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 374^1 din Codul de procedurã civilã şi ale <>art. 120 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, excepţie ridicatã de Maria Vãtavu şi Gheorghe Vãtavu în Dosarul nr. 7.892/314/2009 al Judecãtoriei Gura Humorului.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 25 noiembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Prim-magistrat-asistent,
Marieta Safta
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
