Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.526 din 17 noiembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 315 alin. 1 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 57 din 26 ianuarie 2010
DECIZIE nr. 1.526 din 17 noiembrie 2009
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 315 alin. 1 din Codul de procedurã civilã
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 57 din 26 ianuarie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Fabian Niculae - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 315 alin. 1 din Codul de procedurã civilã , excepţie ridicatã din oficiu de Tribunalul Sibiu - Secţia comercialã şi de contencios administrativ, prin judecãtorul-sindic, în Dosarul nr. 31/85/2003.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Preşedintele Curţii dispune sã se facã apelul în Dosarul nr. 5.593D/2009, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 315 alin. 1 din Codul de procedurã civilã , excepţie ridicatã din oficiu de Tribunalul Sibiu - Secţia comercialã şi de contencios administrativ în Dosarul nr. 1.564/85/2009. De asemenea, preşedintele Curţii dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 5.777D/2009, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 315 din Codul de procedurã civilã , excepţie ridicatã de Irina Szalontai, Magdalena Rozalia Dalnoki şi Ibolya Nagy în Dosarul nr. 1.496/337/2008 al Judecãtoriei Zalãu.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea pune, din oficiu, problema conexãrii dosarelor nr. 5.593D/2009 şi nr. 5.777D/2009 la Dosarul nr. 4.853D/2009, care este primul înregistrat. Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexãrii.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 2 aprilie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 31/85/2003, Tribunalul Sibiu - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat, din oficiu, Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 315 alin. 1 din Codul de procedurã civilã într-o cauzã având ca obiect procedura insolvenţei.
Prin Încheierea din 4 iunie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 1.564/85/2009, Tribunalul Sibiu - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat, din oficiu, Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 315 alin. 1 din Codul de procedurã civilã într-o cauzã având ca obiect procedura insolvenţei.
Prin Încheierea din 16 aprilie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 1.496/337/2008, Judecãtoria Zalãu a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 315 din Codul de procedurã civilã , excepţia de neconstituţionalitate fiind ridicatã de Irina Szalontai, Magdalena Rozalia Dalnoki şi Ibolya Nagy într-un dosar având ca obiect constatarea nulitãţii unui titlu de proprietate.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate judecãtorul-sindic aratã cã prevederile <>art. 315 alin. 1 din Codul de procedurã civilã , faţã de dispoziţiile <>art. 156 din Legea nr. 85/2006 , care abrogã <>Legea nr. 64/1995 , sunt neconstituţionale în raport cu art. 124 alin. (2) şi (3) din Constituţie, judecãtorul fondului fiind ţinut de instanţa ierarhic superioarã sã aplice o lege abrogatã. Astfel, întrucât practica Curţii de Apel Alba Iulia este constantã în aplicarea în continuare a dispoziţiilor <>Legii nr. 64/1995 , procedurilor de insolvenţã deschise sub imperiul acestei legi, inclusiv dupã intrarea în vigoare a <>Legii nr. 85/2006 , instanţa - judecãtorul-sindic apreciazã cã în mod evident dispoziţiile <>art. 315 alin. 1 din Codul de procedurã civilã sunt în totalã contradicţie cu art. 124 din Constituţia României. În consecinţã, având în vedere practica curţii de apel ce înlãturã aplicarea <>Legii nr. 85/2006 , precum şi faptul cã judecãtorul-sindic este pasibil de pedeapsã pentru sãvârşirea infracţiunii de nerespectare a unor hotãrâri judecãtoreşti în cazul în care nu face aplicarea acestei practici, se ajunge la concluzia cã dispoziţiile <>art. 315 alin. 1 din Codul de procedurã civilã încalcã dispoziţiile art. 124 alin. (2) şi (3) din Constituţie.
Autorii Irina Szalontai, Magdalena Rozalia Dalnoki şi Ibolya Nagy considerã cã art. 21 din Constituţie este încãlcat, în mãsura în care pãrţile nu pot devolua total litigiul sub toate aspectele în instanţa de rejudecare.
Judecãtoria Zalãu considerã cã textele legale criticate sunt constituţionale.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Dupã examinarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea a constatat cã obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 315 alin. 1 din Codul de procedurã civilã , text de lege care are urmãtorul conţinut: "În caz de casare, hotãrârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesitãţii administrãrii unor probe sunt obligatorii pentru judecãtorii fondului."
În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii şi a autoritãţilor publice, art. 21 privind liberul acces la justiţie şi art. 124 alin. (2) şi (3) privind înfãptuirea justiţiei.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã asupra dispoziţiilor de lege criticate, raportate la prevederile constituţionale ale <>art. 124 alin. (1), s-a pronunţat prin deciziile nr. 332 din 27 noiembrie 2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 12 februarie 2002, şi nr. 360 din 12 decembrie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 7 martie 2003.
Cu acele prilejuri, Curtea a constatat cã principiul independenţei justiţiei, consacrat de art. 124 alin. (3) din Constituţie, derivã din separaţia puterilor în stat, din necesitatea existenţei unui echilibru între autoritãţile care exercitã puterea în stat. Este imperios necesar ca instanţele judecãtoreşti sã fie la adãpost de orice ingerinţã şi, în consecinţã, independenţa judecãtorilor reprezintã o garanţie fundamentalã a exercitãrii drepturilor omului.
Din principiul independenţei justiţiei decurge, pe de-o parte, obligaţia judecãtorilor de a soluţiona litigiile cu care sunt învestiţi numai în baza legii, iar, pe de altã parte, obligaţia tuturor autoritãţilor publice de a se abţine de la orice imixtiune în activitatea de judecatã.
Referitor la controlul judiciar ce se exercitã de cãtre instanţele care soluţioneazã cãile de atac asupra instanţelor care au pronunţat hotãrârile atacate, acesta nu reprezintã o limitare a independenţei justiţiei, deoarece controlul judiciar este întotdeauna posterior, nefiind posibil sã îl influenţeze pe judecãtorul care a pronunţat hotãrârea supusã controlului judiciar.
Dispoziţiile legale criticate nu reprezintã o încãlcare a independenţei judecãtorului prin faptul cã, rejudecând cauza, acesta preia rezolvarea în drept stabilitã de instanţa de casare, deoarece îndrumãrile sunt date în cadrul activitãţii jurisdicţionale a instanţelor de grade diferite, pe cale de hotãrâri pronunţate în urma unor dezbateri contradictorii. De asemenea, independenţa judecãtorului de fond nu este ştirbitã prin faptul cã, rejudecând cauza, adoptã rezolvarea în drept stabilitã de instanţa de casare, deoarece prin aceasta el nu se supune voinţei unei autoritãţi strãine de cauza judecatã, ci se conformeazã hotãrârii judecãtoreşti date în exercitarea competenţei legale de control judiciar.
Pe de altã parte, Curtea reţine cã în toate legislaţiile se admite intervenţia instanţelor superioare în cadrul sistemului cãilor de atac, aceasta neîncãlcând principiul independenţei justiţiei. În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la noţiunea de "instanţã independentã", cuprinsã în art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale (Cauza Pretto şi alţii contra Italiei, 1983).
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţiile deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportatã la dispoziţiile art. 21 din Constituţie, Curtea observã cã dispoziţiile criticate sunt norme de procedurã, iar, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, reglementarea lor este de competenţa legiuitorului.
Prin faptul cã, rejudecând cauza, judecãtorul preia rezolvãrile în drept stabilite de instanţa de casare nu se încalcã accesul liber la justiţie, drept fundamental consacrat de art. 21 din Constituţie, întrucât aceste rezolvãri sunt date în cadrul activitãţii cu caracter jurisdicţional a instanţelor de casare, pe cale de hotãrâri pronunţate în urma dezbaterilor contradictorii, şi nu au nimic comun cu situaţia nepermisã când, pe cale administrativã, un judecãtor ar primi indicaţii asupra modului în care trebuie sã judece o anumitã cauzã. Astfel a decis Curtea Constituţionalã şi în Decizia nr. 854 din 28 noiembrie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 17 ianuarie 2007.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 315 alin. 1 din Codul de procedurã civilã , excepţie ridicatã din oficiu de Tribunalul Sibiu - Secţia comercialã şi de contencios administrativ în dosarele nr. 31/85/2003 şi nr. 1.564/85/2009, precum şi de Irina Szalontai, Magdalena Rozalia Dalnoki şi Ibolya Nagy în Dosarul nr. 1.496/337/2008 al Judecãtoriei Zalãu.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 17 noiembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae
__________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
