Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.524 din 18 noiembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 457 alin. 1 si alin. 2 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 82 din 1 februarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 457 alin. 1 şi alin. 2 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de B.R.D. Groupe Societe Generale - S.A. prin Sucursala Bacãu în Dosarul nr. 4.290/180/2006 al Judecãtoriei Bacãu.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 11 ianuarie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 4.290/180/2006, Judecãtoria Bacãu a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 457 alin. 1 şi alin. 2 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de B.R.D. Groupe Societe Generale - S.A. prin Sucursala Bacãu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia aratã cã textul de lege criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. b) şi art. 136 alin. (5). În esenţã, autoarea excepţiei aratã cã instituţiile bancare nu pot avea calitatea de terţ poprit, deoarece conturile bancare deţinute de cãtre debitor nu pot fi încadrate în categoria debitelor pe care instituţia bancarã le-ar datora acestuia.
Judecãtoria Bacãu aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintã dispoziţiile art. 457 alin. 1 şi alin. 2 din Codul de procedurã civilã, cu urmãtorul conţinut:
"În cazul debitorului titular de conturi bancare, poprirea se înfiinţeazã potrivit art. 453. [...]
La data sesizãrii bãncii, sumele existente, precum şi cele provenite din încasãrile viitoare sunt indisponibilizate în mãsura necesarã realizãrii creanţei. Din momentul indisponibilizãrii şi pânã la achitarea integralã a obligaţiilor prevãzute în titlul executoriu, inclusiv pe perioada suspendãrii executãrii silite prin poprire, terţul poprit nu va face nicio altã platã sau altã operaţiune care ar putea diminua suma indisponibilizatã, dacã legea nu prevede altfel."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 135 - Economia şi art. 136 - Proprietatea. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã textul criticat reglementeazã poprirea ca formã de executare silitã mobiliarã, în condiţiile în care terţul poprit este reprezentat de o instituţie bancarã. Este evident faptul cã aceastã modalitate de recuperare a creanţelor în cazul în care a fost dispusã asupra conturilor bancare ale debitorului poprit prezintã unele particularitãţi, fãrã însã a putea fi constatatã o încãlcare a prevederilor din Legea fundamentalã invocate de cãtre autoarea excepţiei. Un element specific al popririi este reprezentat, potrivit art. 452 din Codul de procedurã civilã, şi de faptul cã aceastã procedurã presupune participarea a 3 pãrţi: creditorul, debitorul poprit şi terţul poprit, între aceste subiecte de drept stabilindu-se tot atâtea raporturi juridice. În ceea ce priveşte calitatea de terţ poprit a instituţiei bancare, din perspectiva raporturilor juridice ce se stabilesc între creditor, debitorul poprit şi terţul poprit, se constatã cã înfiinţarea popririi este precedatã de existenţa unor raporturi juridice de creanţã ce se stabilesc, pe de o parte, între creditorul urmãritor şi debitorul urmãrit şi, pe de altã parte, între debitorul poprit şi terţul poprit. Din aceastã perspectivã, chiar dacã se poate afirma cã între debitorul urmãrit şi terţul poprit (instituţie bancarã) nu existã creanţe ce intrã sub incidenţa dispoziţiilor referitoare la executarea silitã, ci doar creanţe rezultate din convenţia pãrţilor referitoare la depozitele bãneşti, pãstrate ca atare de cãtre instituţia bancarã, nu se poate susţine cã sumele de bani pãstrate de aceasta din urmã nu pot face obiectul unei executãri silite în cadrul urmãririi silite a debitorului poprit. În acest caz debitorul poprit are şi calitatea de creditor al instituţiei bancare, ceea ce justificã pe deplin calitatea procesualã de terţ poprit a instituţiei bancare.
De asemenea, Curtea constatã cã prin <>Decizia nr. 9 din 18 ianuarie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 115 din 4 februarie 2005, a statuat cã din interpretarea dispoziţiilor art. 457 alin. 2 din Codul de procedurã civilã rezultã cã în cazul debitorului titular de conturi bancare, la cererea creditorului, poprirea se înfiinţeazã asupra sumelor existente şi viitoare, acestea fiind indisponibilizate numai în limita necesarã realizãrii creanţei. Prin aceastã mãsurã este anihilatã reaua-credinţã a debitorului care refuzã sã execute voluntar o obligaţie certã, lichidã şi exigibilã ce constituie titlu executoriu.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 457 alin. 1 şi alin. 2 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de B.R.D. Groupe Societe Generale - S.A. prin Sucursala Bacãu în Dosarul nr. 4.290/180/2006 al Judecãtoriei Bacãu.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 noiembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
