Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.524 din 15 noiembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 62 alin. 3 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 74 din 30 ianuarie 2012
Acsinte Gaspar - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 62 alin. 3 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Quatro Grup" - S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 20.133/245/2009 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia comercialã. Excepţia formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 387D/2011.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. În acest sens face referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 28 februarie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 20.133/245/2009, Curtea de Apel Iaşi - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 62 alin. 3 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Quatro Grup" - S.R.L. din Iaşi într-o cauzã comercialã având ca obiect o opoziţie la executare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine cã dispoziţiile de lege criticate restrâng abuziv accesul liber la justiţie, precum şi dreptul la un proces echitabil, prin reglementarea unui termen de apel care curge de la pronunţarea hotãrârii asupra opoziţiei la executare, iar nu de la comunicare.
Curtea de Apel Iaşi - Secţia comercialã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Textul de lege criticat instituie o normã specialã, derogatorie de la prevederile referitoare la executarea silitã cuprinse în Codul de procedurã civilã. Stabilirea momentului de începere a curgerii termenului de apel de la pronunţare, şi nu de la comunicare, nu are semnificaţia încãlcãrii dreptului de acces la instanţã sau a dreptului la un proces echitabil, legiuitorul putând institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, astfel cum rezultã din dispoziţiile art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintã dispoziţiile art. 62 alin. 3 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, publicatã în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 100 din 1 mai 1934, cu urmãtorul conţinut: "Hotãrârea pronunţatã asupra opoziţiei va putea fi atacatã cu apel în termen de 15 zile de la pronunţare."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii, autoarea excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) referitor la accesul liber la justiţie şi ale art. 53 alin. (2) referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prin Decizia nr. 759 din 1 iunie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 21 iulie 2010, rãspunzând unei critici identice, a statuat cã prin art. 62 alin. 3 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin se instituie o normã specialã, ce derogã de la prevederile referitoare la executarea silitã cuprinse în Codul de procedurã civilã. Instituirea unei norme speciale cu privire la momentul de la care începe sã curgã termenul privind declararea cãii de atac, prin care se derogã de la norma generalã cuprinsã în art. 284 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, nu are semnificaţia unei atingeri aduse dreptului la apãrare aparţinând autorului excepţiei. Aceasta, deoarece prevederile art. 62 alin. 3 din Legea nr. 58/1934 trebuie interpretate în coroborare cu prevederile art. 287 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, potrivit cãrora motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiazã apelul, precum şi dovezile invocate în susţinerea acestuia pot fi depuse inclusiv la prima zi de înfãţişare.
Totodatã, Curtea a mai reţinut cã exercitarea unui drept de cãtre titularul sãu nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prevãzut de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, între care şi stabilirea unor termene, dupã a cãror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilã.
Pe de altã parte, Curtea a constatat cã specificul domeniului supus reglementãrii a impus adoptarea unor soluţii diferite faţã de cele din dreptul comun, una dintre acestea constituind-o consacrarea opoziţiei la executare, care reprezintã o cale de atac împotriva somaţiunii de executare adresate debitorului, împrejurarea cã legiuitorul a instituit o cale de atac cu o fizionomie juridicã diferitã de aceea a cãilor de atac de drept comun nerelevând niciun aspect de neconstituţionalitate, fiind în deplinã concordanţã cu prevederile art. 129 din Constituţie.
De asemenea, textul de lege criticat nu aduce atingere nici dispoziţiilor constituţionale ale art. 53, deoarece acestea sunt aplicabile numai în ipoteza în care existã o restrângere a exercitãrii drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale cetãţenilor, restrângere care, astfel cum s-a arãtat anterior, nu s-a constatat.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie, atât considerentele, cât şi soluţia acestor decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a art. 62 alin. 3 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Quatro Grup" - S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 20.133/245/2009 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia comercialã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 noiembrie 2011.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
