Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.518 din 17 noiembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 888 din 18 decembrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Elena Pãun în Dosarul nr. 4.900/299/2009 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 3.534D/2009, având ca obiect o excepţie de neconstituţionalitate identicã cu cea ridicatã în Dosarul nr. 3.533D/2009.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere identitatea dintre obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 3.534D/2009 la Dosarul nr. 3.533D/2009.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu mãsura conexãrii.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 3.534D/2009 la Dosarul nr. 3.533D/2009, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicitã respingerea ca neîntemeiatã a excepţiei ridicate, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 30 aprilie 2009, pronunţate în dosarele nr. 4.900/299/2009 şi nr. 2.948/299/2009, Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Elena Pãun şi Ileana Mihaela Meche în cauze având ca obiect soluţionarea unor contestaţii la executare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã dispoziţiile art. 453 alin. 1 din Codul de procedurã civilã încalcã prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1), (2) şi (3) şi pe cele ale art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Dispoziţiile criticate sunt contrare prevederilor art. 284 din Codul muncii, potrivit cãrora instanţa competentã pentru soluţionarea conflictelor de muncã este tribunalul în a cãrui circumscripţie îşi are domiciliul sau reşedinţa reclamantul. Legiuitorul a stabilit aceastã competenţã pentru asigurarea "liberului acces la justiţie al salariatului" şi de aceea considerã cã este injustã reglementarea impusã de textul criticat potrivit cãreia executarea titlului executoriu se face la sediul debitorului sau al terţului poprit, cu atât mai mult cu cât, în speţã, debitorul - Societatea Comercialã "Petrom" - S.A. - are sediul unic în Bucureşti.
Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti şi-a exprimat opinia cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciazã cã prevederile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 453 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, care au urmãtorul conţinut: "Poprirea se înfiinţeazã la cererea creditorului, de executorul judecãtoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit."
Autorii excepţiei susţin cã prevederile legale criticate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privitor la egalitatea în drepturi şi ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) referitor la accesul liber la justiţie, pe cele ale art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, dar şi pe cele ale art. 284 din Codul muncii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, se constatã cã, prin <>Decizia nr. 1.172 din 17 septembrie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 665 din 6 octombrie 2009, Curtea a statuat cã reglementarea criticatã a fost adoptatã de legiuitor în cadrul atribuţiilor sale, astfel cum sunt determinate prin dispoziţiile art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie, potrivit cãrora competenţa, procedura de judecatã, inclusiv procedura executãrii silite, precum şi cãile de atac sunt prevãzute numai prin lege.
Curtea a stabilit cã textul de lege criticat nu încalcã prevederile art. 16 din Constituţie privind egalitatea în drepturi a cetãţenilor, întrucât reglementarea este aplicabilã tuturor persoanelor aflate în situaţia prevãzutã de ipoteza normei, şi anume creditorilor deţinãtori ai unui titlu executoriu, care solicitã executorului judecãtoresc înfiinţarea popririi, fãrã discriminãri şi fãrã privilegii.
Or, este îndeobşte cunoscut cã bunurile asupra cãrora poartã executarea silitã se aflã de cele mai multe ori la sediul debitorului sau al terţului poprit, caz în care şi executarea silitã este mai lesne de îndeplinit.
Este, de asemenea, de necontestat cã interesul creditorilor vizeazã o executare rapidã, caz în care este justificatã opţiunea legiuitorului pentru desemnarea executorilor judecãtoreşti de la sediul debitorului sau al terţului poprit.
În fine, este nefondatã şi critica autorului excepţiei potrivit cãreia reglementarea dedusã controlului îngrãdeşte accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, în condiţiile în care art. 399 din Codul de procedurã civilã prevede cã împotriva oricãrui act de executare se poate face contestaţie de cãtre cei interesaţi sau vãtãmaţi prin executare, oferind toate garanţiile procesuale pentru realizarea deplinã a acestor drepturi.
Pentru motivele expuse mai sus, nu se poate reţine nici încãlcarea prevederilor cuprinse în art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Curtea a mai constatat cã este de competenţa legiuitorului stabilirea procedurii de executare silitã, astfel încât acesta poate reglementa atât reguli generale, cât şi excepţii de la acestea, în funcţie de specificul fiecãrui caz în parte. În cazul de faţã, legiuitorul are deplinã legitimitate constituţionalã în a reglementa competenţa executorului judecãtoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit de a înfiinţa poprirea la cererea creditorului.
Întrucât nu au survenit elemente noi, care sã determine reconsiderarea jurisprudenţei în materie, considerentele şi soluţia deciziei menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Cu privire la contrarietatea textului criticat faţã de dispoziţiile art. 284 din Codul muncii, se constatã cã aceasta nu poate fi primitã, întrucât Curtea Constituţionalã nu se poate pronunţa asupra neconcordanţelor dintre diferite norme juridice, ci numai asupra înţelesului dispoziţiilor legale criticate, în raport cu prevederile şi principiile constituţionale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Elena Pãun şi Ileana Mihaela Meche în dosarele nr. 4.900/299/2009 şi nr. 2.948/299/2009 ale Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 17 noiembrie 2009.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
