Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.518 din 15 noiembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 88 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 122/2006 privind azilul in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 38 din 17 ianuarie 2012
Acsinte Gaspar - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 88 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicatã de Lu Xing, prin reprezentant legal Lu Guoping, în Dosarul nr. 5.402/4/2009 al Judecãtoriei Sectorului 4 Bucureşti şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 250D/2011.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Se prezintã domnul Ioan Budura, interpret autorizat de limba chinezã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiatã, a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 16 aprilie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 5.402/4/2009, Judecãtoria Sectorului 4 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 88 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de petenta Lu Xing, prin reprezentantul legal Lu Guoping, într-o cauzã având ca obiect soluţionarea plângerii împotriva hotãrârii Oficiului Român pentru Imigrãri de respingere a cererii de acordare a accesului la o nouã procedurã de azil.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile de lege criticate nu îndeplinesc criteriul de calitate prevãzut de Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, în înţelesul dat de practica jurisprudenţialã a Curţii Europene a Drepturilor Omului, întrucât sunt lipsite de precizie şi claritate cu privire la înţelesul noţiunii de "motive neimputabile". Aratã cã prin dispoziţiile de lege criticate s-a conferit puterii administrative competenţa de a decide, pe baza unor criterii aleatorii, cu privire la temeinicia cererii de acordare a accesului la o nouã procedurã de azil. Susţine cã - din cauza acestei lipse de precizie şi claritate - este afectatã însãşi substanţa dreptului dedus judecãţii, ceea ce aduce o vãtãmare gravã dreptului petentului la un proces echitabil.
Judecãtoria Sectorului 4 Bucureşti apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, norma criticatã fiind suficient de clarã şi precisã pentru ca destinatarul normei sã poatã valorifica posibilitatea oferitã de prevederile de lege criticate, în sensul de a obţine accesul la o nouã procedurã de azil, în ipoteza în care se încadreazã în cerinţele impuse de acestea.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, deoarece acestea reglementeazã condiţiile ce trebuie îndeplinite, alternativ, pentru ca solicitantului sã i se acorde accesul la o nouã procedurã de azil şi nu sunt de naturã sã îngrãdeascã dreptul pãrţilor de a beneficia de toate garanţiile procesuale menite sã le asigure dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil. Redactarea acestora este suficient de clarã şi precisã pentru ca destinatarul normei, apelând la nevoie la consiliere de specialitate în materie, sã înţeleagã cerinţele stabilite de aceasta, în aşa fel încât sã poatã valorifica posibilitatea oferitã de prevederile de lege criticate, în sensul de a obţine accesul la o nouã procedurã de azil, în ipoteza în care se încadreazã în cerinţele impuse de acestea.
Mai mult, aratã cã legiuitorul poate stabili reguli speciale de procedurã, precum şi modalitãţi de exercitare a drepturilor procesuale pentru situaţii deosebite, astfel încât accesul liber la justiţie sã nu fie afectat. Totodatã, aratã cã dispoziţiile de lege criticate constituie norme de procedurã a cãror stabilire revine exclusiv în competenţa legiuitorului, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 88 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 88 alin. (2) lit. a): "(2) Accesul la o nouã procedurã de azil se acordã dacã sunt îndeplinite, alternativ, urmãtoarele condiţii:
a) pe parcursul procedurii de soluţionare a cererii anterioare sau dupã soluţionarea cererii anterioare printr-o hotãrâre irevocabilã ori, dupã caz, printr-o decizie de închidere a dosarului, solicitantul invocã elemente noi care nu au putut fi prezentate din motive neimputabile acestuia, cu condiţia ca aceste elemente sã nu fie rezultatul unor acţiuni provocate în scopul obţinerii unei forme de protecţie din partea statului român. Solicitantul este obligat sã facã dovada existenţei noilor motive invocate şi a imposibilitãţii prezentãrii lor pânã la data depunerii cererii de acordare a accesului la o nouã procedurã de azil."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul pãrţilor la un proces echitabil, raportate la dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care consacrã dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor de lege criticate, prin Decizia nr. 633 din 12 mai 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 536 din 29 iulie 2011.
Cu acel prilej, Curtea a reţinut cã textul de lege ce formeazã obiectul excepţiei reglementeazã una dintre situaţiile în care strãinului i se poate acorda accesul la o nouã procedurã de azil, anume aceea în care, fie pe parcursul procedurii de soluţionare a cererii de azil anterioare, fie ulterior soluţionãrii acesteia, solicitantul invocã elemente noi, despre care susţine cã nu au putut fi prezentate din motive care nu îi sunt imputabile.
Curtea a constatat cã prevederile legale criticate oferã suficiente repere şi elemente pentru ca persoana cãreia acestea i se adreseazã sã înţeleagã condiţiile pe care trebuie sã le îndeplineascã pentru a i se recunoaşte dreptul de acces la o nouã procedurã de azil. Referitor la respectarea criteriului calitãţii legii în cadrul procesului de legiferare, instanţa de contencios constituţional a reţinut cã însãşi Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a precizat în jurisprudenţa sa cã previzibilitatea consecinţelor ce decurg dintr-un act normativ determinat nu poate avea o certitudine absolutã, întrucât, oricât de doritã ar fi aceasta, ea ar da naştere la o rigiditate excesivã a reglementãrii (Hotãrârea din 20 mai 1999, pronunţatã în Cauza Rekvenyi contra Ungariei, paragraful 34).
Sintagma "motive neimputabile acestuia", pe care autorul excepţiei o criticã sub aspectul pretinsei lipse de precizie şi claritate, nu este de naturã sã aducã atingere dreptului la un proces echitabil. Instanţa de judecatã învestitã cu soluţionarea plângerii formulate împotriva hotãrârii de respingere a cererii emise de Oficiul Român pentru Imigrãri se va pronunţa în cadrul unui proces care satisface toate exigenţele impuse de art. 21 alin. (3) din Legea fundamentalã şi de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Judecãtorul va aprecia dacã elementele noi de care petentul se prevaleazã în vederea obţinerii dreptului de acces la o nouã procedurã de azil puteau sau nu sã fie prezentate în cadrul procedurii anterioare, stabilind astfel dacã neprezentarea a fost fãcutã din motive imputabile solicitantului sau din alte motive, în raport cu care acestuia nu i se poate reproşa niciun comportament culpabil. Aşa fiind, Curtea nu poate reţine nici critica referitoare la nesocotirea dreptului la un proces echitabil din perspectiva faptului cã s-a conferit puterii administrative - reprezentatã de Oficiul Român pentru Imigrãri - competenţa de a decide, pe baza unor criterii aleatorii, cu privire la temeinicia cererii de acordare a accesului la o nouã procedurã de azil, hotãrârea emisã de aceastã autoritate administrativã fiind supusã cenzurii instanţei judecãtoreşti, care va putea înlãtura eventualul refuz nejustificat de acordare a accesului la o nouã procedurã de azil.
Asupra unei excepţii având acelaşi obiect şi motivatã în mod similar, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi convenţionale, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 483 din 12 aprilie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 419 din 15 iunie 2011.
Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauzã privesc aceleaşi aspecte şi având în vedere cã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 88 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicatã de Lu Xing, prin reprezentant legal Lu Guoping, în Dosarul nr. 5.402/4/2009 al Judecãtoriei Sectorului 4 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 noiembrie 2011.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
