Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 1.510 din 18 noiembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 alin. (1^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Constantin Dumitru Iacov în Dosarul nr. 37.259/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia comercialã. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 8 aprilie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 37.259/3/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 alin. (1^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Constantin Dumitru Iacov. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile de lege criticate limiteazã accesul liber la justiţie, deoarece, din cauza taxelor stabilite de stat în sarcina justiţiabilului într-un cuantum exagerat, persoana interesatã nu se mai poate adresa instanţei de judecatã. Aratã cã <>Legea nr. 276/2009 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 212/2008 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru prevede noi praguri de taxare pentru acţiunile şi cererile evaluabile în bani, introduse la instanţele judecãtoreşti, aceste dispoziţii aplicându-se în mod corespunzãtor şi cererilor prevãzute în cuprinsul normei de lege criticate de autorul excepţiei. Considerã cã justiţiabilii din România, din cauza lipsei majore a posibilitãţilor materiale de a plãti anticipat taxele judiciare de timbru, nu îşi pot valorifica pretenţiile şi nu pot dovedi netemeinicia pretenţiilor adversarilor. Aratã cã, în practicã, se stabilesc taxe judiciare de timbru exorbitante, ce depãşesc cu mult cheltuielile prilejuite de realizarea actului de justiţie şi posibilitãţile de platã ale justiţiabilului. Tribunalul Bucureşti - Secţia comercialã aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintã dispoziţiile <>art. 2 alin. (1^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997. Textul a fost modificat prin <>Legea nr. 276/2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 13 iulie 2009, şi are urmãtorul conţinut: "Dispoziţiile alin. (1) se aplicã în mod corespunzãtor şi cererilor privind declararea nulitãţii, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui act juridic patrimonial, precum şi cererilor privind constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept patrimonial; cererea privind repunerea pãrţilor în situaţia anterioarã este scutitã de taxã de timbru dacã este accesorie cererii privind declararea nulitãţii, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea actului juridic patrimonial." În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii, autorul excepţiei invocã prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2) referitor la accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apãrare, art. 44 alin. (1) referitor la dreptul de proprietate privatã, art. 45 privind libertatea economicã, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, art. 56 privind contribuţiile financiare ale cetãţenilor şi art. 124 alin. (2) referitor la înfãptuirea justiţiei. De asemenea, autorul considerã cã textul de lege criticat contravine şi prevederilor art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, art. 1 privind protecţia proprietãţii din Protocolul adiţional la Convenţie, art. 10 referitor la egalitatea persoanelor de a fi audiate în mod echitabil şi public din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului şi art. 14 pct. 1 privind egalitatea oamenilor în faţa justiţiei din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, prin numeroase decizii, s-a pronunţat în sensul constituţionalitãţii <>art. 2 alin. (1^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, în raport cu critici identice de neconstituţionalitate. În acest sens, cu titlu exemplificativ, se reţin <>Decizia nr. 393 din 13 aprilie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 332 din 19 mai 2010, şi <>Decizia nr. 1.587 din 19 noiembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 28 ianuarie 2010. În aceste decizii Curtea a statuat în esenţã cã accesul liber la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie, nu înseamnã gratuitate. Nicio dispoziţie constituţionalã nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adreseazã autoritãţilor judecãtoreşti sã contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Regula este cea a timbrãrii acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în mãsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiţie sunt cheltuieli publice, la a cãror acoperire, potrivit art. 56 din Constituţie, cetãţenii sunt obligaţi sã contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în condiţiile legii. Plata taxelor judiciare de timbru fiind o condiţie legalã pentru începerea proceselor civile, obligaţia la plata anticipatã a acestor taxe (în unele cazuri pânã la un termen ulterior, stabilit de instanţa judecãtoreascã) este justificatã, ca şi sancţiunea anulãrii acţiunii sau cererii, în caz de neplatã a acestora. De asemenea, la finalul procesului judiciar, sarcina suportãrii cheltuielilor judiciare, inclusiv a celor constând în plata taxelor de timbru, revine persoanei care a cãzut în pretenţii sau care, în cauzele nelitigioase, a beneficiat de prestaţiile efectuate, în condiţiile legii, de organele de justiţie. Din cele de mai sus, Curtea a constatat cã nu sunt încãlcate nici prevederile art. 24 din Constituţie. Întrucât nu au apãrut împrejurãri noi, care sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în aceastã materie, soluţia adoptatã în precedent, precum şi considerentele pe care aceasta se întemeiazã îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 alin. (1^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Constantin Dumitru Iacov în Dosarul nr. 37.259/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia comercialã. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 noiembrie 2010.
