Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.505 din 15 noiembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 65 din 26 ianuarie 2012
Acsinte Gaspar - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, excepţie ridicatã de Marcel Olimpiu Gheaja în Dosarul nr. 576/1.371/2009 al Tribunalului Comercial Mureş şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.734D/2010.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 1 octombrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 576/1.371/2009, Tribunalul Comercial Mureş a sesizat Curtea Constituţionalã cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale.
Excepţia a fost ridicatã de Marcel Olimpiu Gheaja într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei acţiuni pentru dizolvarea unei societãţi comerciale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã, în lipsa reglementãrii unor motive bine întemeiate pentru promovarea unei acţiuni de dizolvare a societãţii comerciale, aceasta se transformã într-o acţiune de şantaj la îndemâna oricãrui asociat împotriva majoritãţii asociaţilor în scopul întreruperii mai multor parteneriate de afaceri, şi deci a perturbãrii activitãţii comerciale. Or, un atare comportament încalcã drepturile şi libertãţile fundamentale ale asociaţilor, respectiv dreptul de asociere şi libertatea economicã. Considerã cã legiuitorul a omis sã introducã în lege o dispoziţie care sã prevadã obligativitatea retragerii asociatului din societate şi cesionarea pãrţilor sociale celorlalţi asociaţi atunci când asociatul îşi manifestã opţiunea privind dizolvarea societãţii. Autorul apreciazã cã recunoaşterea unei puteri de intervenţie a minoritãţii ţine de necesitatea unui control şi de amploarea intereselor ce trebuie garantate, însã aceste puteri trebuie sã îşi gãseascã limitele în principiul guvernãrii prin voinţa majoritãţii.
Tribunalul Comercial Mureş apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, arãtând cã în cazul societãţilor de persoane, dat fiind caracterul intuitu personae, dar şi caracterul închis al transmiterii pãrţilor sociale, neînţelegerile grave dintre asociaţi pot avea ca efect blocarea activitãţii societãţii comerciale. Or, pentru aceste situaţii, legiuitorul a dat posibilitatea statului, prin judecãtor, sã intervinã înainte ca aceste societãţi sã afecteze în mod iremediabil stabilitatea şi siguranţa circuitului comercial. Prin urmare, aceastã intervenţie a statului este menitã tocmai sã garanteze exercitarea dreptului la libertate economicã într-un circuit comercial stabil şi sigur.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, texte de lege care au urmãtorul conţinut: "(1) Societatea se dizolvã prin: [...]
e) hotãrârea tribunalului, la cererea oricãrui asociat, pentru motive temeinice, precum neînţelegerile grave dintre asociaţi, care împiedicã funcţionarea societãţii."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 40 alin. (1) privind dreptul de asociere şi în art. 45 care consacrã libertatea economicã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã dispoziţiile art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990, supuse unor critici similare, au mai fãcut obiectul controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 896 din 6 iulie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 29 iulie 2010, Curtea a constatat cã obligaţia statului ca prin mãsurile pe care le promoveazã sã creeze un cadru legislativ care sã permitã operatorilor economici sã îşi desfãşoare activitatea economicã în mod liber şi neîngrãdit nu poate fi absolutizatã întrucât ar crea grave disfuncţionalitãţi la nivelul economiei statului şi ar putea în final afecta stabilitatea economicã a acestuia. Pentru a evita o asemenea situaţie şi pentru a crea un climat de ordine şi încredere la nivel economic, din punct de vedere constituţional, statul este îndrituit sã adopte mãsuri legislative eficiente şi energice. Desigur, aceste mãsuri în final nu trebuie sã aibã ca rezultat tocmai negarea libertãţii comerţului, ci sã se constituie într-un adevãrat corolar al acestuia.
În aceste categorii de mãsuri se încadreazã şi dispoziţiile legale ce vizeazã dizolvarea societãţilor comerciale. Statul, reglementând asemenea mãsuri, vegheazã la securitatea circuitului comercial şi, pentru a asigura acel climat de ordine şi încredere la nivel economic, a prevãzut eliminarea de pe piaţã a operatorilor economici care înregistreazã grave disfuncţionalitãţi la nivel organizatoric şi funcţional. Desigur, aceastã mãsurã nu trebuie privitã întotdeauna ca o sancţiune, dovadã cã dizolvarea societãţii comerciale se poate face şi ca urmare a realizãrii obiectului de activitate a acestuia, ceea ce este o consecinţã fireascã a epuizãrii scopului pentru care a fost creatã societatea în cauzã.
Dizolvarea pe fondul existenţei unor neînţelegeri grave între asociaţi este o mãsurã extremã ce priveşte societatea comercialã, însã statul a pus la dispoziţia asociaţilor şi mãsuri alternative, precum retragerea asociatului sau excluderea acestuia. Disfuncţionalitãţile sociale care nu îşi pot gãsi o rezolvare prin acordul de voinţã al asociaţilor pot avea efecte vãtãmãtoare asupra mediului de afaceri în care îşi desfãşoarã activitatea societatea, în special asupra partenerilor comerciali, care vor fi afectaţi de lipsa de previzibilitate a politicii contractuale a societãţii în cauzã. Astfel, Curtea constatã cã existenţa unor neînţelegeri grave între asociaţi constituie un temei justificat pentru a dizolva operatorul economic care nu mai prezintã încredere şi stabilitate, dispoziţiile art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990 având ca scop asanarea circuitului comercial şi crearea cadrului favorabil valorificãrii intereselor celorlalţi operatori economici, cãrora Constituţia le oferã în egalã mãsurã protecţie.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, argumentarea şi soluţia reţinute în decizia amintitã îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, excepţie ridicatã de Marcel Olimpiu Gheaja în Dosarul nr. 576/1.371/2009 al Tribunalului Comercial Mureş.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 noiembrie 2011.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent-şef,
Mihaela Senia Costinescu
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
