Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.500 din 18 noiembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 239 alin. 1 si 2 din Codul penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 12 din 6 ianuarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Marieta Safta - prim-magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 239 alin. 1 şi 2 din Codul penal, excepţie ridicatã de Maricica Sãraru, Ovidiu Gheorghe Sãraru şi Toader Alin Sãraru în Dosarul nr. 8.703/231/2007 al Curţii de Apel Galaţi Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã dispoziţiile legale criticate nu încalcã prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 19 februarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 8.703/231/2007, Curtea de Apel Galaţi - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 239 alin. 1 şi 2 din Codul penal, excepţie ridicatã de Maricica Sãraru, Ovidiu Gheorghe Sãraru şi Toader Alin Sãraru în Dosarul nr. 8.703/231/2007 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penalã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã textul de lege criticat instituie o discriminare între cetãţeni şi privilegii în favoarea funcţionarilor publici. Astfel, infracţiunile de ameninţare sau lovire, atunci când sunt sãvârşite împotriva unei persoane particulare, se urmãresc numai la plângerea prealabilã a pãrţii vãtãmate, iar pedepsele prevãzute de lege sunt mai mici, în timp ce, sãvârşite împotriva unei persoane care îndeplineşte o funcţie în stat, constituie infracţiunea de ultraj, urmãritã din oficiu şi mai aspru pedepsitã de lege. Prevederile criticate încalcã, în opinia autorilor excepţiei, şi dispoziţiile constituţionale care consacrã libertatea de exprimare, deoarece reglementeazã "şi alte limite exterioare, neprevãzute de Constituţie, ale libertãţii de exprimare". Constituţia interzice defãimarea ţãrii şi a naţiunii, nu şi a autoritãţilor, prin funcţionarii lor, iar legea penalã nu poate institui o limitã în plus şi nu poate restrânge câmpul de manifestare a libertãţii de exprimare mai mult decât Constituţia.
Curtea de Apel Galaţi - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã în cauzã este neîntemeiatã. Aratã cã "regimul sancţionator aplicat diferit, fiind mai aspru în cazul în care sunt ultragiate persoane care îndeplinesc o funcţie ce implicã exerciţiul autoritãţii de stat din categoria celor indicate [...], nu poate constitui o discriminare de tratament aşa cum se susţine în cauzã, ci un avertisment dat celor predispuşi la astfel de fapt, dar şi un argument autoritar, ce vine sã explice şi sã apere statul de drept şi autoritatea acestora".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului considerã cã textele de lege criticate sunt constituţionale, întrucât nu aduc atingere prevederilor constituţionale şi din actele internaţionale invocate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 239 alin. 1 şi 2 din Codul penal. Ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocatã în cauzã, dispoziţiile <>art. 239 alin. 2 din Codul penal au fost modificate prin Legea nr. 93/2010 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 198/2008 privind modificarea şi completarea Codului penal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 351 din 27 mai 2010. Textul legal, în actuala redactare, conservã însã soluţia legislativã ce face obiectul criticii de neconstituţionalitate. Astfel fiind, Curtea urmeazã sã se pronunţe asupra dispoziţiilor art. 239 alin. 1 şi 2 din Codul penal, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, având urmãtorul cuprins: "Ameninţarea sãvârşitã nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directã contra unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implicã exerciţiul autoritãţii de stat, aflat în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendã.
Lovirea sau orice acte de violenţã, sãvârşite împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implicã exerciţiul autoritãţii de stat, aflat în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani."
În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) şi (2), privind Egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (1) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, cu raportare la art. 7 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind interzicerea discriminãrii, precum şi dispoziţiilor constituţionale ale art. 30 alin. (6) şi (7) privind libertatea de exprimare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulatã, se constatã cã aceasta este neîntemeiatã şi urmeazã a fi respinsã.
Astfel, nu pot fi reţinute criticile formulate din perspectiva încãlcãrii dispoziţiilor constituţionale şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale care consacrã egalitatea în drepturi. Obiectul juridic principal al infracţiunii de ultraj îl reprezintã relaţiile referitoare la respectul datorat autoritãţii de stat, protecţia penalã asiguratã autoritãţii prin reglementarea acestei infracţiuni reprezentând o garanţie a exercitãrii atribuţiilor ce le revin reprezentanţilor sãi, şi nicidecum un privilegiu. Prin urmare, tratamentul juridic diferit la care se face referire în motivarea excepţiei este justificat şi admisibil, calitatea de funcţionar public cu atribuţii ce implicã exerciţiul autoritãţii de stat justificând reglementarea specialã şi tratamentul sancţionator diferit al faptelor de ameninţare, respectiv de lovire sau orice alte acte de violenţã sãvârşite împotriva unei persoane care aceastã calitate, faţã de situaţia în care subiect pasiv al infracţiunilor respective este o persoanã particularã.
Tot astfel, nu poate fi reţinutã nici pretinsa încãlcare a libertãţii de exprimare. Textul constituţional invocat obligã la garantarea şi asigurarea liberei exprimãri a ideilor şi opiniilor, stabilind totodatã cã "Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particularã a persoanei şi nici dreptul la propria imagine" [art. 30 alin. (6) din Constituţie]. De asemenea, în condiţiile art. 53 din Constituţie, exerciţiul acestei libertãţi poate fi supus unor restrângeri sau sancţiuni necesare pentru apãrarea ordinii publice.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 239 alin. 1 şi 2 din Codul penal, excepţie ridicatã de Maricica Sãraru, Ovidiu Gheorghe Sãraru şi Toader Alin Sãraru în Dosarul nr. 8.703/231/2007 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 noiembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Prim-magistrat-asistent,
Marieta Safta
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
