Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.495 din 15 noiembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 322 pct. 9 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 52 din 23 ianuarie 2012
Acsinte Gaspar - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 pct. 9 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Viorel Gãzdac şi Iuliana Voichiţa Gãzdac în Dosarul nr. 618/35/2010 al Curţii de Apel Oradea - Secţia civilã mixtã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.575D/2010.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã, critica vizând aplicarea în timp a dispoziţiilor legale criticate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 11 noiembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 618/35/2010, Curtea de Apel Oradea - Secţia civilã mixtã a sesizat Curtea Constituţionalã cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 pct. 9 din Codul de procedurã civilã.
Excepţia a fost ridicatã de Viorel Gãzdac şi Iuliana Voichiţa Gãzdac într-o cauzã având ca obiect o cerere de revizuire.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţã, cã dispoziţiile legale criticate reglementeazã un nou caz de revizuire şi sunt contrare principiului neretroactivitãţii legii civile înscris în art. 15 alin. (2) din Constituţie, în mãsura în care acest caz de revizuire se aplicã şi hotãrârilor judecãtoreşti pronunţate în materie civilã rãmase definitive ori irevocabile anterior intrãrii în vigoare a Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã.
Curtea de Apel Oradea - Secţia civilã mixtã îşi exprimã opinia în sensul admiterii excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 322 pct. 9 din Codul de procedurã civilã în mãsura în care incidenţa acestui motiv de revizuire s-ar rãsfrânge şi asupra hotãrârilor rãmase irevocabile anterior introducerii acestui caz de revizuire în Codul de procedurã civilã, respectiv anterior intrãrii în vigoare a Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003. În caz contrar, s-ar aduce atingere securitãţii raporturilor juridice şi s-ar încãlca principiul neretroactivitãţii legii consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului a transmis punctul sãu de vedere cu Adresa nr. 12.165 din 13 decembrie 2010, înregistratã la Curtea Constituţionalã cu nr. 17.549 din 14 decembrie 2010, şi apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt norme de procedurã adoptate de legiuitor în temeiul art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie. Ca atare, legiuitorul are libertatea de a stabili condiţiile în care pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, cu respectarea normelor şi principiilor consacrate prin Legea fundamentalã şi prin actele juridice internaţionale la care România este parte.
În plus, aratã cã dispoziţiile legale criticate dispun pentru viitor şi se aplicã de la data intrãrii lor în vigoare situaţiilor juridice în curs de derulare, astfel încât nu poate fi reţinutã încãlcarea principiului neretroactivitãţii legii. Însã criticile formulate de autorul excepţiei vizeazã aplicarea sau interpretarea textului de lege criticat, aspecte ce excedeazã obiectului controlului de constituţionalitate, fiind atribute ale instanţei de judecatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), al art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 322 pct. 9 din Codul de procedurã civilã, care au urmãtorul conţinut: "Revizuirea unei hotãrâri rãmase definitivã în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotãrâri datã de o instanţã de recurs atunci când evocã fondul, se poate cere în urmãtoarele cazuri: [...]
9. dacã Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a constatat o încãlcare a drepturilor sau libertãţilor fundamentale datoratã unei hotãrâri judecãtoreşti, iar consecinţele grave ale acestei încãlcãri continuã sã se producã şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotãrârii pronunţate."
În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivitãţii legii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor criticate. Astfel, prin Decizia nr. 233 din 15 februarie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 17 mai 2011, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate, dintr-o altã perspectivã decât cea relevatã de autorii excepţiei în prezenta cauzã, şi a constatat cã dispoziţiile art. 322 pct. 9 din Codul de procedurã civilã sunt neconstituţionale în mãsura în care nu permit revizuirea unei hotãrâri judecãtoreşti prin care, fãrã a se evoca fondul, s-au produs încãlcãri ale unor drepturi şi libertãţi fundamentale, încãlcãri constatate de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului.
În ceea ce priveşte critica întemeiatã pe dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea reţine cã formula redacţionalã a textului legal dedus controlului nu oferã temei unei atare critici, întrucât nu conţine în sine nicio dispoziţie cu caracter retroactiv, textul urmând a-şi gãsi aplicarea exclusiv de la data intrãrii în vigoare a ordonanţei modificatoare. Cât priveşte determinarea situaţiilor juridice care rãmân supuse vechii reglementãri, precum şi a celor care vor fi guvernate de noua reglementare, aceasta nu constituie o problemã de constituţionalitate, ci de aplicare a legii în timp, de competenţa exclusivã a instanţelor judecãtoreşti.
În legãturã cu principiul neretroactivitãţii legilor, Curtea constatã cã, potrivit acestui principiu, o lege devine obligatorie numai dupã publicarea ei în Monitorul Oficial al României, ea rãmânând în vigoare pânã la apariţia unei alte legi, care o abrogã în mod explicit sau implicit. Prin urmare, ori de câte ori o lege nouã modificã starea legalã anterioarã cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacã s-au realizat înainte de intrarea în vigoare a legii celei noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptãrii noii legi, care trebuie sã respecte suveranitatea legii anterioare. A decide cã, prin dispoziţiile sale, legea nouã ar putea desfiinţa sau modifica situaţii juridice anterioare, existente ca o consecinţã a actelor normative care nu mai sunt în vigoare, ar însemna sã se încalce principiul constituţional al neretroactivitãţii legii civile. Însã legea nouã este aplicabilã de îndatã tuturor situaţiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge dupã intrarea ei în vigoare, precum şi tuturor efectelor produse de situaţiile juridice formate dupã abrogarea legii vechi.
Raportând cele arãtate cu titlu principial la norma dedusã controlului, Curtea constatã cã aceasta îşi limiteazã incidenţa exclusiv la hotãrârilor judecãtoreşti pronunţate în materie civilã rãmase definitive ori irevocabile ulterior intrãrii în vigoare a Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, aşadar integrate domeniului sãu temporal de aplicare legitim, ceea ce impune concluzia cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii:
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 pct. 9 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Viorel Gãzdac şi Iuliana Voichiţa Gãzdac în Dosarul nr. 618/35/2010 al Curţii de Apel Oradea - Secţia civilã mixtã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 noiembrie 2011.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent-şef,
Mihaela Senia Costinescu
__________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
