Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.492 din 10 noiembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13^1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 798 din 23 noiembrie 2009
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 13^1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicatã de Adrian Mureşan în Dosarul nr. 602/64/2008 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori.
La apelul nominal se prezintã personal autorul excepţiei, Adrian Mureşan, fiind asistat de domnul avocat Gheorghiţã Mateuţ din cadrul Baroului Arad, cu delegaţie la dosar. De asemenea, se mai prezintã personal partea Aurel Amrian Arişanu şi se constatã lipsa celorlalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care solicitã admiterea acesteia, sens în care reia aspectele inserate în notele scrise. Autorul excepţiei şi partea Aurel Amrian Arişanu nu mai au nimic de adãugat faţã de precizãrile domnului avocat.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care face trimitere la jurisprudenţa în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 29 aprilie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 602/64/2008, Curtea de Apel Braşov - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 13^1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicatã de Adrian Mureşan în dosarul de mai sus.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi ale art. 124 alin. (2), deoarece creeazã un regim sancţionator discriminatoriu în raport cu ceilalţi subiecţi ai infracţiunii de şantaj, realizarea formei speciale agravante a şantajului fiind condiţionatã doar de calitatea persoanei, fãrã a se pretinde ca fapta sã fi fost sãvârşitã în legãturã cu aceastã calitate. De asemenea, autorul excepţiei aratã cã dispoziţiile <>art. 13^1 din Legea nr. 78/2000 contravin şi prevederilor constituţionale ale art. 23 alin. (12), art. 11 şi art. 20, raportat la art. 7 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, art. 73 alin. (3) lit. h) şi art. 21 alin. (3) din Constituţie, deoarece este nesocotit principiul legalitãţii infracţiunilor şi pedepselor. În acest sens aratã cã o infracţiune trebuie sã fie definitã clar prin lege. Aceastã condiţie este îndeplinitã doar dacã individul poate sã ştie, pornind de la prevederea normei pertinente, la nevoie, cu ajutorul interpretãrii care este datã în jurisprudenţã, ce acte şi omisiuni sunt de naturã sã-i angajeze responsabilitatea penalã în temeiul legii speciale.
Curtea de Apel Braşov - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, sens în care face trimitere la jurisprudenţa în materie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 13^1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 161 din 19 aprilie 2003 privind unele mãsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnitãţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, care au urmãtorul conţinut: "Infracţiunea de şantaj, prevãzutã la art. 194 din Codul penal, în care este implicatã o persoanã dintre cele prevãzute la art. 1, se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 12 ani."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţãrii <>Deciziei nr. 253 din 6 martie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 28 martie 2008, Curtea Constituţionalã a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 13^1 din Legea nr. 78/2000 , reţinând în esenţã cã "principiul constituţional al egalitãţii nu are semnificaţia uniformitãţii, existând posibilitatea instituirii unor reglementãri juridice diferite pentru situaţii care sunt diferite, în cazul în care aceasta se justificã în mod raţional şi obiectiv. Or, <>Legea nr. 78/2000 constituie o reglementare specialã, derogatorie de la dreptul comun, care instituie mãsuri de prevenire, descoperire şi sancţionare a faptelor de corupţie şi se aplicã unei categorii de persoane clar circumstanţiate de legiuitor încã din primul articol al legii [...]. Statutul juridic diferit al acestor persoane, din perspectiva scopului urmãrit de legiuitor prin dispoziţiile <>Legii nr. 78/2000 , justificã stabilirea unui tratament juridic diferit, cum este şi incriminarea mai severã a infracţiunii de şantaj în care sunt implicate acestea. Aşa fiind şi întrucât textul de lege criticat se aplicã, fãrã privilegii sau discriminãri, în toate situaţiile ce implicã persoane dintre cele arãtate la art. 1 al legii, nu se poate susţine încãlcarea principiului egalitãţii în drepturi.[...]
Totodatã, Curtea reţine cã dispoziţiile de lege criticate sunt în deplin acord şi cu prevederile art. 23 alin. (12), art. 11 şi art. 20 din Constituţie raportat la art. 7 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, potrivit cãrora nicio pedeapsã nu poate fi stabilitã sau aplicatã decât în condiţiile şi în temeiul legii.
Curtea constatã cã principiul legalitãţii incriminãrii şi cel al legalitãţii pedepsei impun prevederea atât a faptei, cât şi a pedepsei. Din aceastã perspectivã, analizând textul <>art. 13^1 din Legea nr. 78/2000 , nu se poate ajunge la constatarea cã legea nu ar prevedea fapta sau pedeapsa. Dimpotrivã, potrivit textului legii, infracţiunea de şantaj, prevãzutã la art. 194 din Codul penal, în care este implicatã o persoanã dintre cele prevãzute la art. 1, se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 12 ani. Astfel fiind, Curtea constatã cã dispoziţiile criticate conţin suficiente repere pentru a se putea considera cã acestea sunt «previzibile» şi suficient de clare în definirea faptei şi a scopului ilicit al acesteia, în consecinţã, şi sub acest aspect excepţia urmeazã a fi respinsã."
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 13^1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicatã de Adrian Mureşan în Dosarul nr. 602/64/2008 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 noiembrie 2009.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
