Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 1.489 bis din 11 noiembrie 2010  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1), art. 7 alin. (1), art. 10 alin. (1) si art. 13 alin. (1), (2) si (5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 119/2007 privind masurile pentru combaterea intarzierii executarii obligatiilor de plata rezultate din contracte comerciale    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 1.489 bis din 11 noiembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1), art. 7 alin. (1), art. 10 alin. (1) si art. 13 alin. (1), (2) si (5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 119/2007 privind masurile pentru combaterea intarzierii executarii obligatiilor de plata rezultate din contracte comerciale

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 110 din 11 februarie 2011

    Augustin Zegrean - preşedinte
    Acsinte Gaspar - judecãtor
    Petre Lãzãroiu - judecãtor
    Mircea Ştefan Minea - judecãtor
    Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
    Ion Predescu - judecãtor
    Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
    Tudorel Toader - judecãtor
    Fabian Niculae - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

    Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 7 alin. (1), art. 10 alin. (1) şi <>art. 13 alin. (1), (2) şi (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Fruit Experience" - S.R.L. din Baia Mare în Dosarul nr. 3.993/182/2010 al Judecãtoriei Baia Mare - Secţia civilã şi care formeazã obiect al Dosarului nr. 3.267D/2010 al Curţii Constituţionale.
    La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
    Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.

                                    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
    Prin Încheierea din 26 mai 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 3.993/182/2010, Judecãtoria Baia Mare - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 7 alin. (1), art. 10 alin. (1) şi <>art. 13 alin. (1), (2) şi (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale.
    Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Fruit Experience" - S.R.L. din Baia Mare într-un dosar având ca obiect soluţionarea unei cereri privind emiterea unei ordonanţe de platã.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în principal, cã prevederile art. 2 alin. (1) din ordonanţa de urgenţã încalcã dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, în art. 24 alin. (1) privind dreptul la apãrare şi în art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate privatã, întrucât permite instanţei de judecatã sã soluţioneze cauza doar pe baza susţinerilor subiective ale creditoarei, fãrã ca debitoarea sã poatã administra probe în apãrare. Reglementarea acţiunii în anulare vine în contradicţie cu prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, întrucât nu asigurã un proces echitabil pentru toate pãrţile.
    Cu referire la dispoziţiile art. 7 alin. (1) din ordonanţa de urgenţã, autorul excepţiei aratã cã acestea împiedicã exercitarea dreptului la apãrare şi asigurarea dreptului la un proces echitabil, deoarece soluţionarea cererii creditoarei se face pe baza actelor depuse şi a explicaţiilor date de pãrţi, iar emiterea unui titlu executoriu în urma unui proces sumar şi executarea acestuia încalcã prevederile constituţionale privind dreptul de proprietate.
    Autorul excepţiei susţine cã expresia "declaraţiile pãrţilor" prevãzutã de art. 10 alin. (1) din ordonanţa de urgenţã este neclarã, susceptibilã de îngrãdirea dreptului la apãrare. Se mai aratã cã nu se justificã limitarea mijloacelor de probã admise în cadrul acestei proceduri numai la înscrisuri. În opinia autorului excepţiei, înmânarea de îndatã a ordonanţei de platã echivaleazã cu pronunţarea judecãtorului înainte de a administra orice probe.
    Autorul considerã cã art. 13 alin. (1), alin. (2) şi alin. (5) din ordonanţa de urgenţã încalcã dispoziţiile art. 21 alin. (3) privind accesul liber la justiţie, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apãrare şi art. 44 alin. (1) privind dreptul la proprietate privatã din Constituţie.
    Se apreciazã cã art. 13 alin. (1) din ordonanţa de urgenţã nu precizeazã dacã cererea în anulare pe care o reglementeazã este sau nu o cale de atac, dacã face parte din procedura contencioasã sau dacã, dimpotrivã, face parte din procedura necontencioasã şi nu indicã probele care pot fi administrate; însã dacã s-ar reţine cã este vorba numai de probe cu înscrisuri, autorul susţine cã acest fapt contravine exigenţelor asigurãrii unui proces echitabil. De asemenea, aceastã prevedere încalcã şi principiul egalitãţii în drepturi prin instituirea unui termen de atac mai scurt decât în cazul litigiilor de drept comun.
    Pe de altã parte, autorul excepţiei considerã cã textul art. 13 alin. (5) din actul normativ criticat permite creditorilor sã ajungã în situaţia în care ar putea abuza de drepturile conferite de ordonanţa de urgenţã, încãlcând principiul dreptului la apãrare şi pe cel al egalitãţii în drepturi.
    Autorul a mai precizat cã se creeazã o situaţie inegalã între debitorul din procedura somaţiei de platã şi pârâtul din procesele comerciale de drept comun prin faptul cã se prevede o singurã cale de atac.
    Judecãtoria Baia Mare - Secţia civilã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
    Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                                    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
    Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 2 alin. (1), art. 7 alin. (1), art. 10 alin. (1) şi <>art. 13 alin. (1), (2), (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 31 octombrie 2007, prevederi care au urmãtorul conţinut:
    - Art. 2 alin. (1): "Prezenta ordonanţã de urgenţã se aplicã creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintã obligaţii de platã a unor sume de bani care rezultã din contracte comerciale.";
    - Art. 7 alin. (1): "Pentru soluţionarea cererii, judecãtorul dispune citarea pãrţilor, potrivit dispoziţiilor Codului de procedurã civilã referitoare la pricinile urgente, pentru explicaţii şi lãmuriri, precum şi pentru a stãrui în efectuarea plãţii sumei datorate de debitor ori pentru a se ajunge la o înţelegere a pãrţilor asupra modalitãţilor de platã. Citaţia va fi înmânatã pãrţii cu 3 zile înaintea termenului de judecatã.";
    - Art. 10 alin. (1): "În cazul în care, ca urmare a verificãrii cererii pe baza înscrisurilor depuse, a declaraţiilor pãrţilor, precum şi a celorlalte probe administrate, constatã cã cererea este întemeiatã, instanţa emite o ordonanţã de platã, în care se precizeazã suma şi termenul de platã.";
    - Art. 13: "(1) Împotriva ordonanţei de platã debitorul poate formula cerere în anulare, în termen de 10 zile de la data comunicãrii acesteia.
    (2) Cererea în anulare se soluţioneazã de cãtre instanţa competentã pentru judecarea fondului cauzei în primã instanţã. [...]
    (5) Hotãrârea prin care a fost respinsã cererea în anulare este irevocabilã.".
    În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 privind liberul acces la justiţie, art. 24 privind dreptul la apãrare şi art. 44 privind dreptul de proprietate.
    Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã urmãtoarele:
    I. Excepţia de neconstituţionalitate care priveşte <>art. 13 alin. (1), (2) şi (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 este inadmisibilã, textul criticat neavând legãturã cu cauza, întrucât la momentul ridicãrii excepţiei de neconstituţionalitate nici mãcar nu s-a emis ordonanţa de platã.
    Or, cererea în anulare este o cale de atac împotriva acestei ordonanţe, iar excepţia de neconstituţionalitate nu poate privi o eventualitate, interesul celui ce ridicã excepţia trebuind sã fie nãscut, actual şi direct. În aceste condiţii, aceastã prevedere legalã criticatã nu îndeplineşte condiţia legãturii cu cauza prevãzutã de <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. A admite cã un atare text ar avea legãturã cu cauza ar însemna ca în anumite faze procesuale sã se poatã ridica excepţii de neconstituţionalitate care sã vizeze alte faze procesuale, ceea ce este inadmisibil.
    II. Curtea constatã cã asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 7 alin. (1) şi <>art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007, Curtea s-a pronunţat în repetate rânduri, exemplu fiind <>Decizia nr. 700 din 25 mai 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 415 din 22 iunie 2010, <>Decizia nr. 1.480 din 10 noiembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 20 ianuarie 2010, <>Decizia nr. 1.001 din 7 octombrie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 18 noiembrie 2008, sau <>Decizia nr. 1.116 din 16 octombrie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776 din 19 noiembrie 2008. Cu acele prilejuri, Curtea a stabilit cã "<>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 a fost adoptatã pentru a stabili mãsuri pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã asumate prin contracte comerciale şi pentru stabilirea unei proceduri simplificate de soluţionare a acţiunilor în justiţie având ca obiect asemenea obligaţii. Or, potrivit art. 126 din Constituţie, competenţa instanţelor de judecatã şi procedura în faţa acestora se stabilesc prin lege, precum ordonanţa criticatã. Prevederile de lege criticate sunt în sensul aplicãrii principiului rolului activ al judecãtorului, care, la soluţionarea pricinilor în primã instanţã, are obligaţia de a încerca împãcarea pãrţilor. Faptul cã, potrivit <>art. 7 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007, judecãtorul citeazã pãrţile pentru explicaţii şi lãmuriri şi stãruie în efectuarea plãţii sumei datorate nu înseamnã ca acesta se antepronunţã, întrucât hotãrârea se va da numai dupã ce judecãtorul va analiza toate probele aflate la dosar, inclusiv cele propuse de debitor. Mai mult, art. 2 din ordonanţã prevede cã procedura reglementatã de acest act normativ vizeazã exclusiv creanţele certe, lichide şi exigibile ce reprezintã obligaţii de platã a unor sume de bani care rezultã din contracte comerciale, iar art. 10 dispune cã ordonanţa de platã se va emite numai în urma verificãrii cererii pe baza înscrisurilor depuse, a declaraţiilor pãrţilor, precum şi a celorlalte probe administrate, instanţa constatând cã cererea este întemeiatã".
    Soluţia şi considerentele deciziilor pronunţate sunt aplicabile şi în cauza de faţã, deoarece nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.

    Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,

                             CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                                În numele legii
                                    DECIDE:
    I. Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 13 alin. (1), (2) şi (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Fruit Experience" - S.R.L. din Baia Mare în Dosarul nr. 3.993/182/2010 al Judecãtoriei Baia Mare - Secţia civilã.
    II. Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 7 alin. (1) şi <>art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
    Definitivã şi general obligatorie.
    Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 11 noiembrie 2010.

                      PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
                                AUGUSTIN ZEGREAN

                              Magistrat-asistent,
                                 Fabian Niculae

                                    -------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016