Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.471 din 8 noiembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 lit. f) si art. 3 alin. (1) si (2) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 35 din 16 ianuarie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi art. 3 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicatã de Livia-Iuliana A. Sbârcea în Dosarul nr. 2.964/96/2010 al Tribunalului Harghita - Secţia civilã şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.786D/2010.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune sã se facã apelul şi în dosarele nr. 4.787D/2010 - 4.790D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii de lege, excepţie ridicatã de Jakab Attila-Arpad, Mioara Ungureanu, Nagy Benedict şi Elvira Bota în dosarele nr. 2.959/96/2010, nr. 2.967/96/2010, nr. 2.911/96/2010 şi nr. 2.953/96/2010 ale Tribunalului Harghita - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 4.786D/2010 - 4.790D/2010, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexãrii dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor 4.787D/2010 - 4.790D/2010 la Dosarul nr. 4.786D/2010, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 2 decembrie 2010, pronunţate în dosarele nr. 2.964/96/2010, nr. 2.959/96/2010, nr. 2.967/96/2010, nr. 2.911/96/2010 şi nr. 2.953/96/2010, Tribunalul Harghita - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi art. 3 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor.
Excepţia a fost ridicatã de Livia-Iuliana A. Sbârcea, Jakab Attila-Arpad, Mioara Ungureanu, Nagy Benedict şi Elvira Bota cu prilejul soluţionãrii contestaţiilor formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor de serviciu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia aratã, în esenţã, cã dispoziţiile de lege criticate, care prevãd transformarea pensiilor speciale în pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, precum şi recalcularea pensiilor speciale cuvenite sau aflate în platã prin utilizarea algoritmului de calcul prevãzut de Legea nr. 19/2000, sunt contrare principiului constituţional al neretroactivitãţii legii civile. Astfel, considerã cã noile prevederi de lege nu pot afecta pensiile deja aflate în platã, ci trebuie sã se aplice numai pensiilor ce se vor stabili în viitor, începând cu data intrãrii în vigoare a Legii nr. 119/2010. Totodatã, aratã cã dreptul de pensie constituie un "bun" în înţelesul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, iar afectarea sa, prin dispoziţiile art. 1 şi art. 3 din Legea nr. 119/2010, dobândeşte semnificaţia încãlcãrii prevederilor internaţionale amintite, precum şi a celor ale art. 44 din Constituţie. De asemenea, susţin cã prevederile de lege criticate aduc atingere şi art. 47 din Constituţie, precum şi art. 20 alin. (1) din acelaşi act normativ fundamental, prin raportare la dispoziţiile art. 17 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului. În sfârşit, considerã cã sunt încãlcate şi o serie de prevederi ale Cãrţii drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
Tribunalul Harghita - Secţia civilã aratã cã, prin deciziile nr. 871/2010 şi nr. 873/2010, Curtea Constituţionalã a constatat cã dispoziţiile criticate ale Legii nr. 119/2010 sunt conforme cu prevederile Legii fundamentale, în raport cu criticile formulate. În acelaşi timp însã aratã cã restrângerea dreptului la pensie, dacã acesta este privit ca un drept ce se regãseşte în patrimoniul unei persoane, legal constituit la momentul dobândirii, constituie o atingere adusã art. 44 alin. (1) şi art. 20 alin. (1) din Constituţie, precum şi art. 17 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, considerã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã. În acest sens, invocã deciziile nr. 873/2010 şi nr. 871/2010, dar şi Decizia nr. 1.237/2010, în care Curtea Constituţionalã, analizând a priori constituţionalitatea Legii nr. 263/2010, s-a referit şi la dispoziţiile Legii nr. 119/2010, subliniind caracterul tranzitoriu, limitat în timp, al acestora.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 şi art. 3 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010.
Examinând însã criticile formulate de autorul excepţiei, precum şi normele de lege care au legãturã cu soluţionarea cauzei, Curtea apreciazã cã obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 lit. f) şi art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 119/2010, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 1 lit. f): "Pe data intrãrii în vigoare a prezentei legi, urmãtoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislaţiei anterioare, devin pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, cu modificãrile şi completãrile ulterioare: [...]
f) pensiile de serviciu ale deputaţilor şi senatorilor;";
- Art. 3 alin. (1) şi (2): "(1) Pensiile prevãzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în platã, se recalculeazã prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecãrei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevãzut de Legea nr. 19/2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(2) În situaţia pensiilor dintre cele prevãzute la alin. (1), care au fost stabilite în baza legilor speciale, pensia din sistemul public se determinã considerându-se a fi îndeplinite condiţiile de acordare prevãzute de Legea nr. 19/2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare."
Autorii excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã aceste prevederi de lege contravin urmãtoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile, art. 44 privind dreptul de proprietate privatã, art. 47 referitor la dreptul la un nivel de trai decent şi dreptul la pensie, precum şi art. 20 prin raportare la art. 17 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului privind proprietatea. De asemenea, considerã cã sunt încãlcate şi dispoziţiile art. 6 privind dreptul la siguranţã, art. 17 privind proprietatea, art. 25 referitor la dreptul persoanelor în vârstã, art. 34 privind securitatea socialã şi art. 54 referitor la interzicerea abuzului de drept din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã unele dintre criticile formulate în prezenta cauzã au mai fost supuse analizei instanţei de contencios constituţional. Astfel, pronunţându-se asupra conformitãţii Legii privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor cu dispoziţiile constituţionale privind dreptul de proprietate privatã, dreptul la pensie şi principiul neretroactivitãţii legii civile, Curtea, prin Deciziile nr. 871 şi nr. 873 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, a reţinut, în esenţã, cã "pensiile de serviciu sunt compuse din douã elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, şi anume: pensia contributivã şi un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivã, sã reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specialã". Acordarea acestui supliment, neavând ca temei contribuţia la sistemul de asigurãri sociale, "ţine de politica statului în domeniul asigurãrilor sociale şi nu se subsumeazã dreptului constituţional la pensie, ca element constitutiv al acestuia". Prin urmare, dobândirea dreptului la pensie specialã "nu poate fi consideratã ca instituind o obligaţie ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câştigat reprezentând doar prestaţiile deja realizate pânã la intrarea în vigoare a noii reglementãri şi asupra cãrora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încãlcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. [...] Conformându-se dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, textele de lege criticate afecteazã pensiile speciale doar pe viitor, şi numai în ceea ce priveşte cuantumul acestora. Celelalte condiţii privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie şi vârsta eligibilã, nu sunt afectate de noile reglementãri. De asemenea, Legea privind instituirea unor mãsuri în domeniul pensiilor nu se rãsfrânge asupra prestaţiilor deja obţinute anterior intrãrii sale în vigoare, care constituie facta praeterita".
Cu acelaşi prilej Curtea a statuat cã "partea necontributivã a pensiei de serviciu, chiar dacã poate fi încadratã, potrivit interpretãrii pe care Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, în noţiunea de «bun», ea reprezintã totuşi, din aceastã perspectivã, un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurãri sociale realizate pânã la data intrãrii în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii".
Cu privire la prevederile invocate din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, act distinct ca naturã juridicã de celelalte tratate internaţionale invocate, Curtea, prin Decizia nr. 871/2010, a reţinut cã acestea, de principiu, sunt aplicabile în controlul de constituţionalitate în mãsura în care asigurã, garanteazã şi dezvoltã prevederile constituţionale în materia drepturilor fundamentale, cu alte cuvinte în mãsura în care nivelul lor de protecţie este cel puţin la nivelul normelor constituţionale în domeniul drepturilor omului. În consecinţã, Curtea a constat cã prevederile cuprinse în Cartã nu sunt cu nimic afectate pentru toate considerentele sus-menţionate.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziilor amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. f) şi art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicatã de Livia-Iuliana A. Sbârcea, Jakab Attila-Arpad, Mioara Ungureanu, Nagy Benedict şi Elvira Bota în dosarele nr. 2.964/96/2010, nr. 2.959/96/2010, nr. 2.967/96/2010, nr. 2.911/96/2010 şi nr. 2.953/96/2010 ale Tribunalului Harghita - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 noiembrie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
