Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.456 din 5 noiembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 86^1 si 86^2 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 797 din 23 noiembrie 2009
Tudorel Toader - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Oana Cristina Puicã - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86^1 şi 86^2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Petricã Tomescu şi Lucian Cãlimãrea în Dosarul nr. 8.569/118/2007 al Tribunalului Constanţa - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 23 aprilie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 8.569/118/2007, Tribunalul Constanţa - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86^1 şi 86^2 din Codul de procedurã penalã. Excepţia a fost ridicatã de Petricã Tomescu şi Lucian Cãlimãrea cu ocazia soluţionãrii unei cauze penale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã prevederile art. 86^1 şi 86^2 din Codul de procedurã penalã, care reglementeazã procedura ascultãrii martorilor cu datele de identificare protejate, încalcã egalitatea în faţa legii, dreptul la un proces echitabil, dreptul la un recurs efectiv, prezumţia de nevinovãţie şi dreptul la apãrare, precum şi dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã. Considerã cã este mai mult decât evidentã poziţia de inferioritate în care se aflã persoana acuzatã, în condiţiile în care procurorul are dreptul sã uzeze de probe fantomatice, care nu pot fi verificate şi la care apãrarea nu are acces, iar persoana bãnuitã de sãvârşirea unei infracţiuni este în imposibilitate de a formula apãrãri.
Tribunalul Constanţa - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât textul de lege criticat nu încalcã prevederile din Constituţie invocate de autorii excepţiei.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 86^1 şi 86^2 din Codul de procedurã penalã, modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã, precum şi pentru modificarea altor legi, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, având urmãtorul cuprins:
- Art. 86^1: "Dacã existã probe sau indicii temeinice cã prin declararea identitãţii reale a martorului sau a localitãţii acestuia de domiciliu ori de reşedinţã ar fi periclitatã viaţa, integritatea corporalã sau libertatea lui ori a altei persoane, martorului i se poate încuviinţa sã nu declare aceste date, atribuindu-i-se o altã identitate sub care urmeazã sã aparã în faţa organului judiciar.
Aceastã mãsurã poate fi dispusã de cãtre procuror în cursul urmãririi penale, iar în cursul judecãţii de instanţã, la cererea motivatã a procurorului, a martorului sau a oricãrei alte persoane îndreptãţite.
Datele despre identitatea realã a martorului se consemneazã într-un proces-verbal, care va fi pãstrat, la sediul parchetului care a efectuat sau a supravegheat efectuarea urmãririi penale ori, dupã caz, la sediul instanţei, într-un loc special, în plic sigilat, în condiţii de maximã siguranţã. Procesul-verbal va fi semnat de cel care a înaintat cererea, precum şi de cel care a dispus mãsura.
Documentele privind identitatea realã a martorului vor fi prezentate procurorului sau, dupã caz, completului de judecatã, în condiţii de strictã confidenţialitate.
În toate cazurile, documentele privind identitatea realã a martorului vor fi introduse în dosarul penal numai dupã ce procurorul, prin ordonanţã sau, dupã caz, instanţa, prin încheiere, a constatat cã a dispãrut pericolul care a determinat luarea mãsurilor de protecţie a martorului.
Declaraţiile martorilor cãrora li s-a atribuit o altã identitate, redate în procesul-verbal al procurorului potrivit art. 86^2 alin. 5, precum şi declaraţia martorului, consemnatã în cursul judecãţii şi semnatã de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului şi de preşedintele completului de judecatã, potrivit art. 86^2 alin. 6, teza I, pot servi la aflarea adevãrului numai în mãsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurãri ce rezultã din ansamblul probelor existente în cauzã.
Pot fi audiaţi ca martori cãrora li s-a atribuit o altã identitate şi investigatorii sub acoperire.
Dispoziţiile prevãzute în alin. 1-6 se aplicã şi experţilor.";
- Art. 86^2: "În situaţiile prevãzute în art. 861, procurorul sau, dupã caz, instanţa de judecatã poate încuviinţa ca martorul sã fie ascultat fãrã a fi prezent fizic la locul unde se aflã organul de urmãrire penalã ori în sala în care se desfãşoarã şedinţa de judecatã, prin intermediul mijloacelor tehnice prevãzute în alineatele urmãtoare.
La solicitarea organului judiciar sau a martorului ascultat în condiţiile alin. 1, la luarea declaraţiei poate participa un consilier de protecţie a victimelor şi reintegrare socialã a infractorilor, care are obligaţia de a pãstra secretul profesional cu privire la datele de care a luat cunoştinţã în timpul audierii. Organul judiciar are obligaţia sã aducã la cunoştinţa martorului dreptul de a solicita audierea în prezenţa unui consilier de protecţie a victimelor şi reintegrare socialã a infractorilor.
Martorul poate fi ascultat prin intermediul unei reţele de televiziune cu imaginea şi vocea distorsionate, astfel încât sã nu poatã fi recunoscut.
În cazul judecãţii, pãrţile şi apãrãtorii acestora pot adresa întrebãri, în mod nemijlocit, martorului ascultat în condiţiile alin. 1-3. Întrebãrile se pun în ordinea prevãzutã în art. 323 alin. 2. Preşedintele completului respinge întrebãrile care nu sunt utile şi concludente judecãrii cauzei sau pot conduce la identificarea martorului.
Declaraţia martorului ascultat, în condiţiile arãtate în alin. 1-31, se înregistreazã prin mijloace tehnice video şi audio şi se redã integral în formã scrisã.
În cursul urmãririi penale, se întocmeşte un proces-verbal în care se redã cu exactitate declaraţia martorului şi acesta se semneazã de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului şi de organul de urmãrire penalã şi se depune la dosarul cauzei. Declaraţia martorului, transcrisã, va fi semnatã şi de acesta şi va fi pãstratã în dosarul depus la parchet, într-un loc special, în plic sigilat, în condiţii de maximã siguranţã.
În cursul judecãţii, declaraţia martorului va fi semnatã de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului şi de preşedintele completului de judecatã. Declaraţia martorului, transcrisã, va fi semnatã şi de martor, fiind pãstratã în dosarul depus la instanţã, în condiţiile prevãzute în alin. 5.
Suportul pe care a fost înregistratã declaraţia martorului, în original, sigilat cu sigiliul parchetului sau, dupã caz, al instanţei de judecatã în faţa cãreia s-a fãcut declaraţia, se pãstreazã în condiţiile prevãzute în alin. 5. Suportul care conţine înregistrãrile efectuate în cursul urmãririi penale va fi înaintat la terminarea urmãririi penale instanţei competente, împreunã cu dosarul cauzei, şi va fi pãstrat în aceleaşi condiţii.
Dispoziţiile art. 78, 85 şi ale art. 86 alin. 1 şi 2 se aplicã în mod corespunzãtor."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în faţa legii, ale art. 24 referitoare la dreptul la apãrare, ale art. 52 privind dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã şi ale art. 126 referitoare la instanţele judecãtoreşti, precum şi ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului raportate la prevederile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi ale art. 11 paragraful 1 referitoare la prezumţia de nevinovãţie din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 86^1 şi 86^2 din Codul de procedurã penalã au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, invocate şi în prezenta cauzã, şi faţã de critici similare. În acest sens sunt, de exemplu, <>Decizia nr. 193 din 27 aprilie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 24 mai 2004, şi <>Decizia nr. 11 din 9 ianuarie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 5 februarie 2007, prin care Curtea Constituţionalã a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86^1 şi 86^2 din Codul de procedurã penalã, pentru motivele acolo arãtate.
Întrucât nu au apãrut elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86^1 şi 86^2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Petricã Tomescu şi Lucian Cãlimãrea în Dosarul nr. 8.569/118/2007 al Tribunalului Constanţa - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 5 noiembrie 2009.
PREŞEDINTE,
TUDOREL TOADER
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puicã
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
