Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.447 din 5 noiembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 865 din 11 decembrie 2009
Tudorel Toader - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Gavrilã Pop în Dosarul nr. 5.650/299/2009 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 23 aprilie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 5.650/299/2009, Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Gavrilã Pop într-o cauzã civilã având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece instituie competenţa de a soluţiona cererea de înfiinţare a popririi în favoarea instanţei de la domiciliul debitorului sau sediul terţului poprit, punându-l astfel pe creditor în inferioritate şi restrângându-i exerciţiul dreptului de a se apãra.
Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti şi-a exprimat opinia în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã, deoarece dispoziţiile criticate împiedicã accesul liber la justiţie şi soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, prin impunerea deplasãrii creditorului la un birou de executor judecãtoresc dintr-o altã localitate, pentru realizarea executãrii silite.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 453 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, având urmãtorul cuprins: "Poprirea se înfiinţeazã la cererea creditorului, de executorul judecãtoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prevederile de lege criticate încalcã dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în faţa legii, art. 21 privind accesul liber la justiţie, precum şi pe cele ale art. 6 paragraful 1 şi art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã s-a pronunţat asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor criticate din Codul de procedurã civilã prin <>Decizia nr. 1.172 din 17 septembrie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 665 din 6 octombrie 2009, prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie şi din Convenţie ca şi cele invocate în prezenta cauzã.
Cu acel prilej, Curtea a reţinut cã textul de lege criticat nu încalcã prevederile art. 16 din Constituţie privind egalitatea în drepturi a cetãţenilor, întrucât reglementarea este aplicabilã tuturor persoanelor aflate în situaţia prevãzutã de ipoteza normei, şi anume creditorilor deţinãtori ai unui titlu executoriu, care solicitã executorului judecãtoresc înfiinţarea popririi, fãrã discriminãri şi fãrã privilegii. Or, este cunoscut cã bunurile asupra cãrora poartã executarea silitã se aflã de cele mai multe ori la sediul debitorului sau al terţului poprit, caz în care şi executarea silitã este mai lesne de îndeplinit. Este de asemenea de necontestat cã interesul creditorilor vizeazã o executare rapidã, caz în care este justificatã opţiunea legiuitorului pentru desemnarea executorilor judecãtoreşti de la sediul debitorului sau al terţului poprit.
Totodatã, Curtea a reţinut cã este nefondatã şi critica autorului excepţiei potrivit cãreia reglementarea dedusã controlului îngrãdeşte accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, în condiţiile în care art. 399 din Codul de procedurã civilã prevede cã împotriva oricãrui act de executare se poate face contestaţie de cãtre cei interesaţi sau vãtãmaţi prin executare, oferind toate garanţiile procesuale pentru realizarea deplinã a acestor drepturi. Prin urmare, nu s-a putut reţine nici încãlcarea prevederilor cuprinse în art. 6 şi art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Curtea a mai constatat cã este de competenţa legiuitorului stabilirea procedurii de executare silitã, astfel încât acesta poate reglementa atât reguli generale, cât şi excepţii de la acestea în funcţie de specificul fiecãrui caz. În cazul de faţã, legiuitorul are deplinã legitimitate constituţionalã în a reglementa competenţa executorului judecãtoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit de a înfiinţa poprirea la cererea creditorului.
Întrucât în cauza de faţã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziei amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Gavrilã Pop în Dosarul nr. 5.650/299/2009 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 5 noiembrie 2009.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. TUDOREL TOADER
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
