Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.447 din 3 noiembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 68^1, art. 143 alin. 1 si art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 902 din 20 decembrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Oana Cristina Puicã - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68^1, art. 143 alin. 1 şi art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Viorel-Ion Dumitru în Dosarul nr. 11.441/2/2010 (numãr în format vechi 3.123/2010) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penalã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.723D/2010.
La apelul nominal se prezintã pãrţile Cristian-Victor Stan şi Magdalena Bincaru. Lipsesc celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Preşedintele acordã cuvântul pãrţilor prezente, care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68^1, art. 143 alin. 1 şi art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedurã penalã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât autorul excepţiei solicitã, în realitate, modificarea textelor de lege criticate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 25 noiembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 11.441/2/2010 (numãr în format vechi 3.123/2010), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68^1, art. 143 alin. 1 şi art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedurã penalã.
Excepţia a fost ridicatã de Viorel-Ion Dumitru cu ocazia soluţionãrii unei propuneri de prelungire a mãsurii arestãrii preventive.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile art. 68^1 şi art. 143 alin. 1 din Codul de procedurã penalã încalcã dreptul la un proces echitabil şi prezumţia de nevinovãţie, întrucât, în practica din ultimii ani, sintagma "indicii temeinice" este asimilatã de magistraţi cu aceea de "probe temeinice". Mai aratã cã art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedurã penalã aduce atingere dispoziţiilor constituţionale privind rolul Ministerului Public, deoarece procurorul susţine cã lãsarea în libertate a inculpatului prezintã un pericol concret pentru "ordinea publicã", în condiţiile în care Ministerul Public apãrã "ordinea de drept", şi nu "ordinea publicã", aceasta din urmã fiind apãratã de Jandarmeria Românã, instituţie specializatã a statului, cu statut militar, parte componentã a Ministerului Administraţiei şi Internelor.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere dispoziţiilor din Constituţie invocate de autorul excepţiei.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile art. 68^1, art. 143 alin. 1 şi art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedurã penalã sunt constituţionale, întrucât nu încalcã dispoziţiile din Legea fundamentalã invocate de autorul excepţiei. Face trimitere, în acest sens, la Decizia Curţii Constituţionale nr. 462/2004.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 68^1, art. 143 alin. 1 şi art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedurã penalã, aceste din urmã dispoziţii fiind modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã, precum şi pentru modificarea altor legi, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006. Textele de lege criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 68^1: "Sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauzã rezultã presupunerea rezonabilã cã persoana faţã de care se efectueazã acte premergãtoare sau acte de urmãrire penalã a sãvârşit fapta.";
- Art. 143 alin. 1: "Mãsura reţinerii poate fi luatã de procuror ori de organul de cercetare penalã faţã de învinuit sau inculpat, numai dupã ascultarea acestuia în prezenţa apãrãtorului, dacã sunt probe sau indicii temeinice cã a sãvârşit o faptã prevãzutã de legea penalã.";
- Art. 148 alin. 1 lit. f): "Mãsura arestãrii preventive a inculpatului poate fi luatã dacã sunt întrunite condiţiile prevãzute în art. 143 şi existã vreunul dintre urmãtoarele cazuri: [...] f) inculpatul a sãvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţã sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi existã probe cã lãsarea sa în libertate prezintã un pericol concret pentru ordinea publicã."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumţia de nevinovãţie şi ale art. 131 alin. (1) privind rolul Ministerului Public.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
I. Referitor la dispoziţiile art. 68^1 şi art. 143 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, autorul excepţiei nu formuleazã veritabile critici de neconstituţionalitate, ci este nemulţumit, în realitate, de modul de aplicare a acestor prevederi de lege. Or, asemenea aspecte nu intrã sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte, ci sunt de competenţa instanţei de judecatã învestite cu soluţionarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul cãilor de atac prevãzute de lege.
Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68^1 şi art. 143 alin. 1 din Codul de procedurã penalã va fi respinsã ca inadmisibilã.
II. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate adusã dispoziţiilor art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedurã penalã, acestea au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Legea fundamentalã, invocate şi în prezenta cauzã, şi faţã de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 983 din 8 iulie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 551 din 5 august 2010, Curtea a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate, reţinând cã dispoziţiile art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedurã penalã, care stabilesc un caz de arestare, şi anume situaţia în care lãsarea în libertate prezintã un pericol concret pentru "ordinea publicã", sunt în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale ale art. 131, care statueazã cã Ministerul Public apãrã "ordinea de drept". În procesul penal din România procurorul acţioneazã ca apãrãtor al intereselor generale ale societãţii, dar şi ale pãrţii din proces, în spiritul legalitãţii. Cele douã noţiuni, "ordinea de drept" şi "ordinea publicã", nu se exclud şi nu se aflã în contradicţie, fiind într-o relaţie de interdependenţã. Astfel, ordinea de drept se concretizeazã în ordinea publicã prin asigurarea respectãrii legii penale.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţatã de Curte prin decizia mai sus menţionatã, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
I. Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68^1 şi art. 143 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Viorel-Ion Dumitru în Dosarul nr. 11.441/2/2010 (numãr în format vechi 3.123/2010) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penalã.
II. Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 3 noiembrie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puicã
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
