Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.439 din 4 noiembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 64 si art. 71 din Codul penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 12 din 6 ianuarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 şi art. 71 din Codul penal, excepţie ridicatã de Marcel Vasile Holunga, Tiberiu Kovacs şi Sindicatul Independent al Juriştilor din România în Dosarul nr. 12.924.2/211/2006 al Tribunalului Teleorman - Secţia penalã şi de Marian Guţã în Dosarul nr. 6.145/3/2009 (443/2010) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penalã.
La apelul nominal rãspunde, pentru autorul Sindicatul Independent al Juriştilor din România, domnul Pompiliu Bota, în calitate de membru de sindicat, cu împuternicire depusã la dosar, şi se constatã lipsa celorlalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
În Dosarul nr. 1.892D/2010, autorul excepţiei Marian Guţã a depus o cerere prin care solicitã acordarea unui nou termen de judecatã, motivat de împrejurarea cã nu se poate prezenta în faţa Curţii din cauze medicale. Nu depune niciun document în susţinerea cererii sale.
Reprezentantul Ministerului Public se opune acordãrii unui nou termen de judecatã.
Curtea, deliberând, în temeiul <>art. 14 din Legea nr. 47/1992 şi al art. 156 din Codul de procedurã civilã, respinge cererea formulatã de autorul Marian Guţã, întrucât, pe de o parte, nu a probat imposibilitatea de a se prezenta în faţa Curţii şi, pe de altã parte, de la data sesizãrii instanţei de contencios constituţional, respectiv 2 iunie 2010, şi pânã în prezent s-a scurs un interval suficient pentru a-şi angaja un apãrãtor care sã îi susţinã la nevoie interesele.
Curtea, având în vedere cã excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 842D/2010 şi nr. 1.892D/2010 au obiect identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul autorului excepţiei Sindicatul Independent al Juriştilor din România este de acord cu conexarea celor douã dosare.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 164 din Codul de procedurã civilã, nu se opune conexãrii dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.892D/2010 la Dosarul nr. 842D/2010, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului autorului excepţiei Sindicatul Independent al Juriştilor din România, care pune concluzii de admitere a acesteia şi depune un certificat de soluţie emis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã, dat într-o altã cauzã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 2 februarie 2010 şi 2 iunie 2010, pronunţate în dosarele nr. 12.924.2/211/2006 şi nr. 6.145/3/2009 (443/2010), Tribunalul Teleorman - Secţia penalã şi Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penalã au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 64 şi art. 71 din Codul penal.
Excepţia a fost ridicatã, în dosarele de mai sus, de Marcel Vasile Holunga, Tiberiu Kovacs, Sindicatul Independent al Juriştilor din România şi Marian Guţã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile art. 3 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la Dreptul la alegeri libere.
Astfel, deşi prin <>Decizia nr. 74 din 5 noiembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţatã în cadrul unui recurs în interesul legii, s-a stabilit cã interzicerea drepturilor prevãzute de art. 64 din Codul penal nu se face automat, ci motivat, având în vedere criteriile prevãzute de art. 71 din acelaşi cod, autorii excepţiei considerã cã aceastã decizie nu poate împiedica judecãtorul sã aplice pedeapsa complementarã a interzicerii unor drepturi. În acest sens se face trimitere la Hotãrârea din 1 iulie 2008 a Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la Cauza Calmanovici împotriva României.
Tribunalul Teleorman - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penalã opineazã cã aplicarea concomitentã a pedepselor complementare prevãzute de art. 64 lit. a) şi b) din Codul penal cu referire la art. 65 din Codul penal, pe o duratã determinatã, dupã executarea pedepsei principale, precum şi a pedepsei accesorii prevãzute de art. 71 alin. 1 din Codul penal pe durata executãrii pedepsei contravine art. 3 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi art. 20 şi 36 din Constituţia României şi art. 21 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului prezent prin împuternicit, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 64 cu denumirea marginalã Interzicerea unor drepturi şi art. 71 cu denumirea marginalã Conţinutul şi modul de executare a pedepsei accesorii, ambele din Codul penal.
Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile art. 3 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la Dreptul la alegeri libere.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului sãu, din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţãrii <>Deciziei nr. 438 din 15 aprilie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 354 din 8 mai 2008, Curtea Constituţionalã a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. 1 lit. a) teza întâi din Codul penal, şi a statuat cã, "dincolo de posibilitatea oferitã de Constituţia României prin art. 36 alin. (2) de a priva de dreptul de vot persoanele condamnate prin hotãrâre judecãtoreascã definitivã, şi art. 3 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale lasã statelor libertatea unei asemenea reglementãri restrictive. Astfel, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a arãtat cã suspendarea temporarã a exerciţiului dreptului de vot pentru o persoanã cu privire la care existã indicii de apartenenţã la o organizaţie mafiotã urmãreşte un scop legitim. De asemenea, în Hotãrârea din 4 ianuarie 1960 pronunţatã în Cauza Xc/Allemagne, o persoanã a invocat cã, fiind în executarea unei pedepse cu închisoarea, autoritãţile statale au împiedicat-o sã-şi exercite dreptul de vot. Instanţa europeanã a arãtat cã, în termenii art. 3 al Protocolului adiţional la Convenţie, pãrţile se angajeazã sã organizeze alegeri libere şi nu rezultã din cuprinsul sãu cã ele recunosc oricãrei persoane dreptul la alegeri libere, altfel spus, dreptul de vot al unui individ nu este garantat de art. 3, întrucât nu este un drept subiectiv propriu. De asemenea, restricţiile referitoare la o categorie limitatã de persoane, anume cele condamnate, care sunt în executarea pedepselor privative de libertate, nu aduc atingere liberei exprimãri a opiniei poporului privitoare la alegerea corpului legislativ în sensul art. 3 din Protocolul adiţional.
În sfârşit, o parte din criticile autorilor excepţiei privitoare la dispoziţiile din Codul penal vizeazã şi modalitatea de aplicare, fapt ce nu constituie o problemã de constituţionalitate, ci un aspect asupra cãruia decide instanţa de judecatã învestitã cu soluţionarea litigiului. De altfel, eventualele probleme legate de aceste nemulţumiri au fost dezlegate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, prin Decizia nr. LXXIV (74), când, admiţând recursul în interesul legii, a statuat cã dispoziţiile art. 71 din Codul penal referitoare la conţinutul şi modul de executare a pedepsei accesorii se interpreteazã în sensul cã interzicerea drepturilor prevãzute de art. 64 lit. a) teza I-c) din Codul penal nu se va face automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanţei, în funcţie de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal."
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
În sfârşit, cât priveşte Hotãrârea din 1 iulie 2008 pronunţatã în Cauza Calmanovici împotriva României, Curtea constatã cã instanţa europeanã a avut în vedere o cauzã care nu intra sub incidenţa recursului în interesul legii mai sus amintit şi care a nuanţat unitar aspectele de interpretare şi de aplicare tocmai în sensul jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, cu acel prilej, nu a constatat încãlcarea art. 3 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale pentru cã nu exclude încã de la început aplicarea unor restricţii ale drepturilor electorale în cazul unei infracţiuni comise în calitate de funcţionar public, ci pentru cã aveau un caracter automat şi nediferenţiat şi pentru cã privau instanţele de judecatã de orice analizã referitoare la proporţionalitate. Or, aşa cum s-a arãtat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite a remediat acest neajuns.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 şi art. 71 din Codul penal, excepţie ridicatã de Marcel Vasile Holunga, Tiberiu Kovacs şi Sindicatul Independent al Juriştilor din România în Dosarul nr. 12.924.2/211/2006 al Tribunalului Teleorman - Secţia penalã şi de Marian Guţã în Dosarul nr. 6.145/3/2009 (443/2010) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 4 noiembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
