Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 1.438 din 25 octombrie 2011  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 58 si art. 69 din Legea cadastrului si a publicitatii imobiliare nr. 7/1996, republicata    Twitter Facebook
Cautare document

DECIZIE nr. 1.438 din 25 octombrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 58 si art. 69 din Legea cadastrului si a publicitatii imobiliare nr. 7/1996, republicata

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 879 din 13 decembrie 2011
    Augustin Zegrean - preşedinte
    Aspazia Cojocaru - judecãtor
    Acsinte Gaspar - judecãtor
    Petre Lãzãroiu - judecãtor
    Mircea Ştefan Minea - judecãtor
    Ion Predescu - judecãtor
    Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
    Tudorel Toader - judecãtor
    Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniela Maftei.

    Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 58 şi art. 72 din Legea cadastrului şi a publicitãţii imobiliare nr. 7/1996, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. LXXXVI (86) a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, excepţie ridicatã de Ioan Boţan, Liviu Boţan şi Dorina Boţan în Dosarul nr. 802/175/2007 al Tribunalului Alba - Secţia civilã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 295D/2011.
    La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
    Preşedintele dispune sã se facã apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 296D/2011, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicatã de Petru Bîrgoz şi Valeria Bîrgoz în Dosarul nr. 803/175/2007 al Tribunalului Alba - Secţia civilã, precum şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 297D/2011, în care excepţia a fost ridicatã de Cornel Ştefãnuţ şi Maria Ştefãnuţ în Dosarul nr. 804/175/2007 al aceleiaşi instanţe.
    La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
    Magistratul-asistent referã asupra cauzelor şi aratã cã autorii excepţiei de neconstituţionalitate au depus concluzii scrise prin care solicitã admiterea acesteia astfel cum a fost formulatã.
    Având în vedere obiectul identic al excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexãrii dosarelor nr. 295D/2011, nr. 296D/2011 şi nr. 297D/2011.
    Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea acestor cauze.
    Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 296D/2011 şi nr. 297D/2011 la Dosarul nr. 295D/2011, care este primul înregistrat.
    Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.

                                    CURTEA,

având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
    Prin încheierile din 24 septembrie 2010, pronunţate în dosarele nr. 802/175/2007, nr. 803/175/2007 şi nr. 804/175/2007, Tribunalul Alba - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 58 şi art. 72 din Legea cadastrului şi a publicitãţii imobiliare nr. 7/1996, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. LXXXVI (86) din 10 decembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, excepţie ridicatã de Ioan Boţan, Liviu Boţan, Dorina Boţan, Petru Bîrgoz, Valeria Bîrgoz, Cornel Ştefãnuţ şi Maria Ştefãnuţ în cauze având ca obiect uzucapiune.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã, aşa cum sunt interpretate în prezent prevederile art. 58 şi art. 72 din Legea nr. 7/1996, cu modificãrile aduse prin Legea nr. 247/2005, în zonele în care au operat dispoziţiile Decretului-lege nr. 115/1938, uzucapiunea în sistem de carte funciarã se reglementeazã în continuare dupã prevederile vechii legi, respectiv dupã prevederile art. 27 şi art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938. Aplicabilitatea acestor norme de drept face sã fie exclusã incidenţa dispoziţiilor referitoare la prescripţia achizitivã din Codul civil, fiind astfel în prezenţa unor norme diferite pentru anumite categorii de cetãţeni, în funcţie de locul în care aceştia îşi au domiciliul şi de locul situãrii imobilului asupra cãruia se invocã uzucapiunea. În acest context, aratã cã sunt în prezenţa unei norme care duce la crearea unei situaţii de inegalitate, raportat la aceeaşi situaţie de fapt, între douã persoane, în funcţie de locul şi domiciliul acestor persoane. Totodatã, aceştia considerã cã este limitat şi accesul la justiţie, deoarece, în baza aceleiaşi situaţii de fapt, într-o parte a ţãrii este permis accesul la justiţie pentru valorificarea unui drept de proprietate dobândit prin uzucapiune, în timp ce în cealaltã parte a ţãrii acest lucru nu este posibil. Aşa fiind, autorii excepţiei apreciazã cã este evident faptul cã aceeaşi reglementare se aplicã diferit în funcţie de diferitele zone ale ţãrii.
    În sfârşit, se aratã cã în reglementarea iniţialã a Legii nr. 7/1996, înainte de modificãrile aduse prin Legea nr. 247/2005, dispoziţiile tranzitorii aveau o logicã juridicã care permitea aplicarea unitarã a legii şi în mod egal faţã de toţi cetãţenii.
    Tribunalul Alba - Secţia civilã considerã cã prevederile art. 58 şi art. 72 din Legea nr. 7/1996 sunt constituţionale şi nu încalcã principiile constituţionale ale egalitãţii cetãţenilor în faţa legii, garantãrii dreptului de proprietate şi accesului liber la justiţie.
    Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    Avocatul Poporului considerã cã prevederile art. 58 şi cele ale art. 72 din Legea nr. 7/1996, devenit art. 69 ca urmare a republicãrii şi renumerotãrii textelor, sunt constituţionale şi nu contravin normelor invocate din Legea fundamentalã. Totodatã, aratã cã, în esenţã, criticile de neconstituţionalitate vizeazã aplicarea şi interpretarea legii, ceea ce excedeazã obiectului controlului de neconstituţionalitate, acestea fiind atribute ale instanţei de judecatã.
    Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                                    CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
    Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. 58 şi art. 72 din Legea cadastrului şi a publicitãţii imobiliare nr. 7/1996, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 61 din 26 martie 1996, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. LXXXVI (86) din 10 decembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţatã cu ocazia soluţionãrii recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la dispoziţiile legale aplicabile în cazul acţiunilor care au ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune în teritoriile în care s-au aplicat prevederile Decretului-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cãrţile funciare, în materia prescripţiilor achizitive împlinite dupã intrarea în vigoare a Legii cadastrului şi a publicitãţii imobiliare nr. 7/1996, decizie publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 697 din 14 octombrie 2008.
    Curtea observã cã, dupã republicarea Legii nr. 7/1996, astfel cum a fost modificatã prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, s-a dat textelor o nouã numerotare, astfel cã art. 72 a devenit art. 69, preluând soluţia legislativã iniţialã. De altfel, din înseşi considerentele Deciziei nr. LXXXVI (86) din 10 decembrie 2007, Curtea reţine cã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a raportat la prevederile legale criticate în reglementarea acestora dupã republicarea Legii nr. 7/1996.
    Ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale, textele de lege criticate, asupra cãrora instanţa de contencios constituţional urmeazã a se pronunţa, au fost modificate şi completate succesiv, prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 64/2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 2 iulie 2010, şi apoi prin Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, în prezent acestea având urmãtorul conţinut:
    - Art. 58: "(1) Pânã la deschiderea noilor cãrţi funciare, în condiţiile art. 58^1, în regiunile de carte funciarã supuse Decretului-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiunilor privitoare la cãrţile funciare sau, dupã caz, Legii nr. 242/1947 pentru transformarea cãrţilor funciare provizorii din Vechiul Regat în cãrţi de publicitate funciarã şi Decretului nr. 2.142/1930 pentru funcţionarea cãrţilor funduare centrale pentru cãile ferate şi canaluri, cu excepţia zonelor care fac obiectul legilor de restituire a proprietãţilor funciare, înscrierile privitoare la imobile, cuprinse în cãrţile funciare sau, dupã caz, în cãrţile de publicitate funciarã, vor continua sã fie fãcute în aceste cãrţi, cu respectarea dispoziţiilor Codului civil şi ale prezentei legi. În situaţia în care aceste cãrţi nu existã, sunt inutilizabile sau nu sunt în arhiva Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliarã, sunt aplicabile dispoziţiile legale în vigoare referitoare la deschiderea unei noi cãrţi funciare.
    (2) Pânã la deschiderea noilor cãrţi funciare, în condiţiile art. 58^1, în regiunile de transcripţiuni şi inscripţiuni imobiliare, privilegiile şi ipotecile legale, sechestrul, urmãrirea imobilului, a fructelor şi veniturilor sale, punerea în mişcare a acţiunii penale, acţiunile pentru apãrarea drepturilor reale privitoare la imobilele neînscrise în cartea funciarã, precum şi actele şi faptele juridice privitoare la drepturile personale sau la alte raporturi juridice în legãturã cu aceste imobile vor continua sã fie transcrise ori, dupã caz, înscrise în vechile registre de publicitate imobiliarã, cu respectarea dispoziţiilor Codului civil şi ale prezentei legi.
    (3) În cazul înscrierii unei construcţii, al dezlipirii sau alipirii unor imobile înscrise în cãrţi funciare întocmite în baza Decretului-lege nr. 115/1938 şi pentru înscrierea imobilelor dobândite în temeiul legilor de restituire a proprietãţilor funciare, se va întocmi o documentaţie cadastralã în vederea deschiderii unei noi cãrţi funciare, potrivit prevederilor prezentei legi.
    (4) Titlurile de proprietate emise în baza legilor de restituire a proprietãţilor funciare se vor înscrie din oficiu în cartea funciarã pe baza planurilor parcelare validate de comisia judeţeanã de aplicare a legilor de restituire a proprietãţilor funciare şi recepţionate de cãtre oficiul teritorial, potrivit regulamentului aprobat prin ordin cu caracter normativ al directorului general al Agenţiei Naţionale.";
    - Art. 69 alin. (2) a fost abrogat prin art. 87 pct. 17 din Legea nr. 71/2011, astfel cã art. 69 are urmãtorul conţinut: "(1) Prezenta lege intrã în vigoare la 90 de zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial al României, Partea I. [...]
    (3) Titularii sarcinilor înscrise în registrele de transcripţiuniinscripţiuni care vor solicita deschiderea cãrţilor funciare pentru imobilele în cauzã, în condiţiile prezentei legi, şi reînnoirea sarcinilor pânã la data de 31 decembrie 2016 vor beneficia de scutire de la plata tarifelor.
    (4) La data intrãrii în vigoare a prezentei legi se abrogã:
    - art. 37-43 din Legea fondului funciar nr. 59 din 29 octombrie 1974, publicatã în Buletinul Oficial nr. 138 din 5 noiembrie 1974, cu modificãrile ulterioare;
    - anexa nr. 1 la Decretul nr. 146/1985 privind înfiinţarea colectivelor de lucrãri cadastrale;
    - Decretul nr. 305 din 15 septembrie 1971 privind activitatea geodezicã, topofotogrammetricã şi cartograficã, precum şi procurarea, deţinerea şi folosirea datelor şi documentelor rezultate din aceastã activitate, publicat în Buletinul Oficial nr. 111 din 26 septembrie 1971;
    - orice alte dispoziţii contrare prezentei legi."
    Autorii excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1), (2) şi (3) referitoare la accesul liber la justiţie, precum şi ale art. 136 alin. (5) potrivit cãrora proprietatea privatã este inviolabilã, în condiţiile legii organice.
    Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prevederile de lege criticate sunt apreciate a fi neconstituţionale în interpretarea datã acestora prin Decizia nr. LXXXVI (86) din 10 decembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţatã cu ocazia soluţionãrii recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
    Prin dispozitivul acestei decizii, Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au stabilit cã, în situaţia prescripţiilor achizitive începute sub imperiul Decretului-lege nr. 115/1938 şi împlinite dupã intrarea în vigoare a Legii nr. 7/1996, acţiunile în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune în regim de carte funciarã sunt guvernate de dispoziţiile legii vechi, respectiv ale Decretului-lege nr. 115/1938.
    1. Curtea considerã cã un prim aspect care se impune a fi analizat este acela al admisibilitãţii excepţiei de neconstituţionalitate. În acest context, prin Decizia nr. 8 din 18 ianuarie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 17 martie 2011, Curtea a reţinut cã scopul declarat al recursului în interesul legii este acela de a asigura interpretarea şi aplicarea unitarã a legii de cãtre toate instanţele judecãtoreşti, ca urmare a sesizãrii, în practicã, a unor chestiuni de drept care au primit o soluţionare diferitã din partea instanţelor judecãtoreşti. Potrivit art. 330^7 din Codul de procedurã civilã, introdus prin art. I pct. 33 din Legea nr. 202/2010 privind unele mãsuri pentru accelerarea soluţionãrii proceselor, decizia se pronunţã numai în interesul legii şi nu are efecte asupra hotãrârilor judecãtoreşti examinate şi nici cu privire la situaţia pãrţilor din acele procese, iar dezlegarea datã problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicãrii deciziei în Monitorul Oficial al României. Ca atare, obligativitatea dezlegãrilor date problemelor de drept, prin soluţionarea unui recurs în interesul legii, înseamnã cã judecãtorul trebuie sã se conformeze unei interpretãri normative unitare date de instanţa supremã.
    Aşa fiind, Curtea constatã cã excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulatã, este admisibilã.
    2. Analizând pe fond excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã textele de lege criticate, respectiv art. 58 şi art. 69 din Legea nr. 7/1996, republicatã, au mai fãcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la critici similare, în acest sens fiind, de exemplu, Decizia nr. 653 din 10 iunie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 7 iulie 2008, Decizia nr. 1.615 din 26 noiembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 5 din 5 ianuarie 2010, şi Decizia nr. 587 din 4 mai 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 463 din 6 iulie 2010, prin care a statuat cã acestea nu contravin Legii fundamentale.
    Curtea reţine cã, în esenţã, autorii excepţiei susţin cã prin menţinerea în vigoare a prevederilor Decretului-lege nr. 115/1938 se aduce atingere egalitãţii în drepturi, aplicându-li-se unor cetãţeni un regim juridic discriminatoriu faţã de cetãţenii care nu cad sub incidenţa acestui act normativ, limitându-se totodatã şi accesul la justiţie. Astfel, aceştia aratã cã uzucapiunea în sistem de carte funciarã se reglementeazã în continuare dupã prevederile vechii legi, respectiv dupã prevederile art. 27 şi 28 din Decretul-lege nr. 115/1938, ceea ce conduce la crearea unei situaţii de inegalitate între persoane, raportat la aceeaşi stare de fapt, în funcţie de domiciliul acestor persoane.
    Prin deciziile mai sus menţionate, în acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, Curtea Constituţionalã a statuat cã principiul egalitãţii în faţa legii nu însemnã uniformitate, aşa încât, în cazul unor situaţii diferite, un tratament diferit este posibil atunci când acesta se justificã în mod obiectiv şi raţional. Or, aplicabilitatea tranzitorie a prevederilor art. 27 şi 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 este justificatã obiectiv şi raţional de procesul istoric de unificare a legislaţiei dupã întregirea ţãrii în urma Primului Rãzboi Mondial. Astfel, în materia publicitãţii drepturilor reale imobiliare au existat sisteme diferite de publicitate: în unele regiuni, sistemul de transcripţiuni şi inscripţiuni, iar în altele, sistemul cãrţilor funciare. Ca efect al aplicãrii Legii nr. 7/1996 se va realiza o unificare legislativã a regimului de publicitate imobiliarã.
    În acest context, Curtea apreciazã cã soluţia legislativã de a menţine în vigoare Decretul-lege nr. 115/1938 pânã la finalizarea lucrãrilor de cadastru general şi a registrelor de publicitate imobiliarã nu aduce atingere art. 16 alin. (1) sau art. 21 din Constituţie. Acest act normativ are aplicabilitate generalã în zonele ce cad sub incidenţa reglementãrilor sale, fiind expresia aplicãrii legii civile în spaţiu.
    Astfel, aşa cum s-a stabilit prin Decizia nr. LXXXVI (86) din 10 decembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în timp, legea veche (Decretul-lege nr. 115/1938) ultraactiveazã în întregul ei, acţiunea sa neputând înceta decât în momentul fixat de legiuitor.
    Rezultã deci cã pentru posesia imobilelor situate în regimul de carte funciarã, începute sub imperiul Decretului-lege nr. 115/1938, acţiunea în constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune este reglementatã de prevederile acestui decret chiar şi dupã data intrãrii în vigoare a Legii nr. 7/1996.
    În istoria statului unitar român au existat şi mai existã norme legale aplicabile doar pe o anumitã parte a teritoriului naţional, de exemplu: Legea nr. LX/1881 privitoare la executarea silitã imobiliarã în Transilvania, Legea nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere, Legea nr. 151/1998 privind dezvoltarea regionalã în România, însã, aşa cum s-a arãtat mai sus, existenţa unor acte normative diferite pentru anumite zone ale ţãrii nu este de naturã sã creeze discriminãri.
    În legãturã cu instituţia discriminãrii, Curtea a mai reţinut cã, în sensul art. 4 alin. (2) din Constituţie, aceasta poate exista atunci când se stabilesc tratamente juridice diferite pe criterii de rasã, de naţionalitate, de origine etnicã, de limbã, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţã politicã, de avere sau de origine socialã. Reglementarea criticatã stabileşte însã un regim diferit în materia publicitãţii bunurilor imobiliare, aplicabilã acestora, pe criteriul apartenenţei la spaţiul care a fost guvernat de sistemul legislativ.
    În sfârşit, referitor la critica autorilor excepţiei potrivit cãreia în reglementarea iniţialã a Legii nr. 7/1996, înainte de modificãrile aduse prin Legea nr. 247/2005, dispoziţiile tranzitorii aveau o logicã juridicã care permitea aplicarea unitarã a legii şi în mod egal faţã de toţi cetãţenii, Curtea considerã cã aceasta nu înseamnã cã prin modificãrile aduse de legiuitor prin aceastã lege se încalcã vreun drept al autorilor excepţiei, ci, mai curând, acestea dau expresie principiului neretroactivitãţii legii pentru situaţiile în curs de desfãşurare.
    În sfârşit, Curtea constatã cã aspectele invocate în motivarea excepţiei reprezintã, în realitate, probleme de interpretare şi aplicare a legii, care sunt de competenţa instanţelor de judecatã, iar nu de competenţa instanţei de contencios constituţional.

    Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

                             CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                                În numele legii
                                    DECIDE:

    Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 58 şi art. 69 din Legea cadastrului şi a publicitãţii imobiliare nr. 7/1996, republicatã, excepţie ridicatã de Ioan Boţan, Liviu Boţan, Dorina Boţan, Petru Bîrgoz, Valeria Bîrgoz, Cornel Ştefãnuţ şi Maria Ştefãnuţ în dosarele nr. 802/175/2007, nr. 803/175/2007 şi nr. 804/175/2007 ale Tribunalului Alba - Secţia civilã.
    Definitivã şi general obligatorie.
    Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 25 octombrie 2011.

                      PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
                                AUGUSTIN ZEGREAN

                              Magistrat-asistent,
                              Ingrid Alina Tudora

                                    -------
Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice