Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.435 din 5 noiembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 97 alin. (5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 879 din 16 decembrie 2009
Tudorel Toader - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 97 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Muhammad Nawaz în Dosarul nr. 505/59/2009 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, invocând <>Decizia nr. 714/2009 a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 12 mai 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 505/59/2009, Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 97 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Muhammad Nawaz într-o cauzã de contencios administrativ având ca obiect prelungirea mãsurii de luare în custodie publicã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile <>art. 97 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 încalcã liberul acces la justiţie, dreptul la apãrare, dreptul la un proces echitabil, dreptul la libertate şi siguranţã, precum şi principiul independenţei justiţiei, "în mãsura în care acestea nu reglementeazã o procedurã clarã de prelungire a perioadei de luare în custodie publicã", precum şi prin limitarea duratei acestei proceduri. Astfel, se susţine cã soluţia prelungirii custodiei este impusã instanţei prin lege, fãrã ca pãrţile sã beneficieze de un proces echitabil, deoarece procedura excepteazã reclamanta - "M.I.R.A." - de la obligaţia plãţii taxei de timbru pentru acţiunea introdusã, iar pârâtului - cetãţean strãin - nu îi sunt respectate garanţiile procesuale specifice procesului echitabil, constând în asigurarea unui translator în limba maternã, admiterea de probe, angajarea unui apãrãtor şi aducerea la cunoştinţã a mãsurilor adoptate împotriva sa, alãturi de drepturile şi obligaţiile ce îi revin în timpul şederii în centrele de cazare pentru strãini. În plus, aratã cã mãsura luãrii în custodie publicã pe o perioadã de 5 luni este excesivã, având în vedere cã în procesele penale mãsura arestãrii se ia din 30 în 30 de zile. Or, pe parcursul celor 5 luni, instanţa nu are posibilitatea efectuãrii vreunui control pentru a verifica dacã autoritatea competentã face demersurile necesare pentru ca strãinul sã pãrãseascã ţara, acesta din urmã fiind împiedicat, prin lipsirea de libertate şi a libertãţii de circulaţie, sã facã el însuşi demersuri în acest sens. De asemenea, autorul excepţiei criticã dispoziţiile <>art. 97 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 şi sub aspectul lipsei de claritate şi precizie a acestora pentru a asigura suficiente garanţii cã mãsurile privative de libertate sunt legale.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã dispoziţiile art. 97 alin. (5) din ordonanţa criticatã nu încalcã prevederile din Constituţia României, "în mãsura în care Curtea Constituţionalã apreciazã cã aceastã reglementare respectã cerinţele de claritate şi previzibilitate impuse de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului cu privire la mãsurile de lipsire de libertate".
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Avocatul Poporului, în punctul sãu de vedere, apreciazã cã dispoziţiile <>art. 97 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 sunt în concordanţã cu normele constituţionale şi convenţionale pretins încãlcate, astfel cum a reţinut Curtea Constituţionalã prin <>Decizia nr. 28/2009 sau nr. 158/2009.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 97 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, cu urmãtorul conţinut:
- Art. 97. - Luarea în custodie publicã a strãinilor: "(5) Prelungirea duratei de luare în custodie publicã a strãinilor prevãzuţi la alin. (2) care nu au putut fi îndepãrtaţi de pe teritoriul României în termen de 30 de zile se dispune de cãtre curtea de apel în a cãrei razã de competenţã teritorialã se aflã locul de cazare, la solicitarea motivatã a Oficiului Român pentru Imigrãri. Instanţa trebuie sã se pronunţe înainte de expirarea termenului luãrii în custodie publicã dispuse anterior, iar hotãrârea instanţei este irevocabilã."
Autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) referitoare la principiul separaţiei puterilor în stat, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (1) referitoare la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor constituţionale privind drepturile omului în concordanţã cu Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte, art. 21-Accesul liber la justiţie, art. 23 alin. (1) privind inviolabilitatea libertãţii individuale şi a siguranţei persoanei, art. 24 - Dreptul la apãrare şi ale art. 124 alin. (3) potrivit cãrora "Judecãtorii sunt independenţi şi se supun numai legii". Sunt invocate, de asemenea, prevederile art. 5 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la libertate şi la siguranţã.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constatã cã dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse în repetate rânduri controlului de constituţionalitate sub aceleaşi aspecte ca şi cele sesizate de autorul prezentei excepţii. Prin <>Decizia nr. 714 din 7 mai 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 449 din 30 iunie 2009, sau <>Decizia nr. 158 din 10 februarie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 9 martie 2009, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 97 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, stabilind cã "prelungirea duratei de luare în custodie publicã a strãinilor care nu au putut fi îndepãrtaţi de pe teritoriul României constituie o mãsurã solicitatã unei instanţe de judecatã, respectiv curtea de apel în a cãrei razã de competenţã teritorialã se aflã locul de cazare, şi hotãrâtã de aceasta în cadrul unui proces care întruneşte toate exigenţele cerute unui proces echitabil într-o societate democraticã. Sunt astfel garantate atât accesul liber la justiţie al pârâtului şi exercitarea dreptului la apãrare, cât şi independenţa judecãtorului, acesta urmând sã hotãrascã în mod liber, nicio prevedere din textul de lege criticat nefiind de naturã sã îl direcţioneze în mod automat spre o anumitã soluţie. În ceea ce priveşte susţinerea referitoare la exceptarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, prin Oficiul Român pentru Imigrãri, în calitate de reclamant, de la plata taxei de timbru pentru acţiunea introdusã, Curtea constatã cã autorii excepţiei sunt de fapt nemulţumiţi de lipsa din cuprinsul textelor de lege criticate a unor prevederi care sã impunã acestei autoritãţi obligaţia plãţii unei astfel de taxe".
Curtea constatã cã cele reţinute prin deciziile evocate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã, de vreme ce nu au intervenit elemente noi care sã justifice schimbarea acestei jurisprudenţe.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 97 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Muhammad Nawaz în Dosarul nr. 505/59/2009 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 5 noiembrie 2009.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. TUDOREL TOADER
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
