Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.433 din 4 noiembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 180 alin. 2 si 3, art. 321 si art. 20 raportat la art. 175 alin. 1 din Codul penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 12 din 6 ianuarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 180 alin. 2 şi 3, art. 321 şi art. 20 raportat la art. 175 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicatã de Traian Vasea, Mihãiţã Vasea, Usein Sali, Cristian Marian Gheorghiu şi Victor Şerban în Dosarul nr. 4.199/118/2007 al Tribunalului Constanţa - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã, deoarece critica autorului se fundamenteazã pe compararea mai multor texte legale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 25 ianuarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 4.199/118/2007, Tribunalul Constanţa - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 180 alin. 2 şi 3, art. 321 şi art. 20 raportat la art. 175 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicatã de Traian Vasea, Mihãiţã Vasea, Usein Sali, Cristian Marian Gheorghiu şi Victor Şerban.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã prevederile art. 180 alin. 2 din Codul penal încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 124 referitoare la Înfãptuirea justiţiei şi art. 16 alin. (1) şi (2) privind principiul egalitãţii în drepturi, deoarece, de vreme ce nu existã niciun fel de diferenţã între infracţiunea prevãzutã de art. 180 alin. 2 din Codul penal şi contravenţia prevãzutã de <>art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încãlcare a unor norme de convieţuire socialã, a ordinii şi liniştii publice, nu se justificã incriminarea penalã a actelor de violenţã în funcţie de numãrul zilelor de îngrijiri medicale. O astfel de incriminare poate da naştere la interpretãri ori speculaţii cu privire la considerentele care au stat la baza actului normativ.
Dispoziţiile art. 180 alin. 3 din Codul penal contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3), art. 4, art. 11, art. 15, art. 16, art. 20, art. 21, art. 24, art. 31, art. 53, art. 124, art. 126 şi art. 131, fiind, în opinia autorului, contrare Legii fundamentale "în situaţia în care acţiunea penalã nu poate fi pusã în mişcare şi din oficiu de cãtre organele abilitate ale statului."
Dispoziţiile art. 321 din Codul penal contravin prevederilor constituţionale ale art. 30 alin. (1) referitoare la libertatea de exprimare, art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, art. 124 alin. (1) şi (2) referitoare la înfãptuirea justiţiei în numele legii şi la unicitatea, egalitatea şi imparţialitatea acesteia şi art. 126 referitoare la Instanţele judecãtoreşti, deoarece inculpaţii sunt trimişi în judecatã pentru sãvârşirea de acte şi gesturi prin care s-a adus atingere bunelor moravuri. O astfel de incriminare afecteazã libertatea de exprimare, care este inviolabilã. De asemenea, legiuitorul nu face o distincţie clarã între aceastã infracţiune şi dispoziţiile <>art. 2 din Legea nr. 61/1991. Modalitatea de departajare efectivã a unei contravenţii de o infracţiune nu este însã reglementatã de lege, astfel cã existã posibilitatea interpretãrii subiective a acestor texte de lege.
Dispoziţiile art. 20 raportate la art. 175 alin. 1 din Codul penal contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1) şi (2) referitoare la accesul liber la justiţie, art. 24 referitoare la Dreptul la apãrare, art. 126 alin. (1) referitoare la instanţele judecãtoreşti, precum şi ale art. 6 paragraful 1 referitoare la dreptul la un proces echitabil şi art. 13 referitoare la Dreptul la un recurs efectiv, ambele din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece instituie un tratament discriminatoriu între inculpaţii cercetaţi pentru sãvârşirea infracţiunii de tentativã la omor calificat şi cei cercetaţi pentru vãtãmare corporalã gravã prevãzute şi pedepsite de art. 182 alin. 2 din Codul penal în varianta referitoare la punerea în primejdie a vieţii unei persoane. În opinia sa, pericolul social al faptei de vãtãmare corporalã gravã este mai ridicat decât la tentativa de omor. Se aratã cã, pentru a se reţine infracţiunea prevãzutã de art. 20 raportat la art. 175 lit. i) din Codul penal este necesar sã se stabileascã dacã inculpaţii s-au înţeles sã ucidã victimele cu aceeaşi ocazie, iar în realizarea acestei hotãrâri sã fi aplicat fiecare lovituri victimei, cauzându-i leziuni care i-au pus viaţa în pericol. Tentativa de omor constã în punerea în executare a hotãrârii de a ucide o persoanã, iar vãtãmarea corporalã gravã, în punerea în primejdie a vieţii persoanei. Ele sunt legate prin urmarea produsã, comunã ambelor fapte, respectiv "punerea în primejdie a vieţii". Aceastã din urmã expresie comportã douã accepţiuni: una juridicã şi alta medico-legalã. Prin urmare, infracţiunea de vãtãmare corporalã gravã nu poate avea în vedere decât accepţiunea medico-legalã a expresiei, pe când tentativa la omor vizeazã doar accepţiunea juridicã. Aşa fiind, împrejurarea cã victima a suferit leziuni care necesitã pentru vindecare 100110 zile de îngrijiri medicale, fãrã a-i pune în primejdie viaţa, nu poate fi folositã ca argument pentru încadrarea juridicã a faptei în tentativã la omor, ci doar în vãtãmare corporalã gravã.
Tribunalul Constanţa - Secţia penalã opineazã cã susţinerile autorilor excepţiei vizeazã noţiuni de drept material, care nu reprezintã o problemã de control constituţional, ci una de legiferare ori de politicã legislativã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile legale contestate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 180 alin. 2 şi 3 - Lovirea sau alte violenţe, art. 321 - Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice şi art. 20 - Conţinutul tentativei raportat la art. 175 alin. 1 - Omor calificat, toate din Codul penal, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 180 alin. 2 şi 3: "Lovirea sau actele de violenţã care au pricinuit o vãtãmare ce necesitã pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendã.
Acţiunea penalã se pune în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. În cazul faptelor prevãzute la alin. 11 şi 21 acţiunea penalã se pune în mişcare şi din oficiu.";
- Art. 321: "Fapta persoanei care, în public, sãvârşeşte acte sau gesturi, profereazã cuvinte ori expresii, sau se dedã la orice alte manifestãri prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public ori se tulburã, în alt mod, liniştea şi ordinea publicã, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.
Dacã prin fapta prevãzutã la alin. 1 s-au tulburat grav liniştea şi ordinea publicã, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.";
- Art. 20: "Tentativa constã în punerea în executare a hotãrârii de a sãvârşi infracţiunea, executare care a fost însã întreruptã sau nu şi-a produs efectul.
Existã tentativã şi în cazul în care consumarea infracţiunii nu a fost posibilã datoritã insuficienţei sau defectuozitãţii mijloacelor folosite, ori datoritã împrejurãrii cã în timpul când s-au sãvârşit actele de executare, obiectul lipsea de la locul unde fãptuitorul credea cã se aflã.
Nu existã tentativã atunci când imposibilitatea de consumare a infracţiunii este datoritã modului cum a fost conceputã executarea.";
- Art. 175 alin. 1: "Omorul sãvârşit în vreuna din urmãtoarele împrejurãri:
a) cu premeditare;
b) din interes material;
c) asupra soţului sau unei rude apropiate;
d) profitând de starea de neputinţã a victimei de a se apãra;
e) prin mijloace ce pun în pericol viaţa mai multor persoane;
f) în legãturã cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale victimei;
g) pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la urmãrire sau arestare, ori de la executarea unei pedepse;
h) pentru a înlesni sau a ascunde sãvârşirea altei infracţiuni;
i) în public,
se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã autorii şi-au întemeiat critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 180 alin. 2 şi art. 321 din Codul penal pe compararea modului de incriminare în Codul penal a infracţiunii de lovire sau alte violenţe şi a infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri cu sancţionarea contravenţionalã a altor fapte antisociale. Asemenea critici nu pot fi reţinute, deoarece Curtea Constituţionalã a statuat în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin <>Decizia nr. 495 din 16 noiembrie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 19 ianuarie 2005, cã examinarea constituţionalitãţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acelui text cu dispoziţiile constituţionale pretins încãlcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din aceastã comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel, s-ar ajunge inevitabil la concluzia cã, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţionalã, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele.
Ipotetic, chiar dacã s-ar accepta aceastã posibilitate, referitoare la identitatea de fapte între contravenţie şi infracţiune, Curtea constatã cã o eventualã eroare cu privire la dispoziţiile ce ar putea fi incidente fondului poate fi cenzuratã doar de instanţa de judecatã, controlul de contencios constituţional, în acord cu prevederile art. 124 alin. (1) şi ale art. 126 alin. (1) din Constituţie, neputând fi convertit într-un control judiciar chemat sã înfãptuiascã justiţia. Curtea Constituţionalã nu face parte din autoritatea judecãtoreascã, ci este unica autoritate de jurisdicţie constituţionalã, care asigurã, printre altele, pe calea excepţiei, controlul legilor sau ordonanţelor ori dispoziţiilor dintr-o lege sau ordonanţã în vigoare, care încalcã dispoziţiile sau principiile Legii fundamentale, şi nicidecum pe cele ale celorlalte acte normative.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 180 alin. 3 din Codul penal, Curtea constatã cã autorii excepţiei solicitã, în esenţã, modificarea textelor în sensul ca şi pentru infracţiunea prevãzutã şi pedepsitã de art. 180 alin. 1 sã poatã fi pusã în mişcare acţiunea penalã din oficiu. Or, o asemenea argumentare nu poate fi primitã, deoarece, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţionalã "se pronunţã [...] fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.".
În sfârşit, în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 raportat la art. 175 alin. 1 din Codul penal, Curtea constatã cã, aşa cum rezultã din motivarea autorilor excepţiei, aceştia încearcã sã extragã un eventual viciu de constituţionalitate prin raportare la dispoziţiile art. 182 din Codul penal, solicitând practic Curţii sã se pronunţe cu privire la modul de interpretare şi aplicare a textelor legale şi la temeinicia incidenţei în speţã a infracţiunii de vãtãmare corporalã gravã. Or, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, adicã asupra contrarietãţii lor cu Legea fundamentalã, şi nicidecum nu are competenţã de drept comun referitoare la aplicarea într-o cauzã a unei norme legale sau a alteia. O asemenea atribuţie revine, potrivit art. 126 din Constituţie, instanţelor de judecatã.
Aşa fiind, pentru argumentele de mai sus, Curtea urmeazã a respinge ca inadmisibilã excepţia formulatã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 180 alin. 2 şi 3, art. 321 şi art. 20 raportat la art. 175 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicatã de Traian Vasea, Mihãiţã Vasea, Usein Sali, Cristian Marian Gheorghiu şi Victor Şerban în Dosarul nr. 4.199/118/2007 al Tribunalului Constanţa - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 4 noiembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
