Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 1.425 din 25 octombrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 267 alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniela Maftei.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 267 alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Trust Construcţii Radlinger" - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 3.500/108/2010 al Tribunalului Arad - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncã şi asigurãri sociale. Excepţia formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.230D/2010. La apelul nominal rãspunde, pentru autorul excepţiei, avocatul Ioana Haţegan, cu delegaţie depusã la dosar, lipsã fiind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul avocatului autorului excepţiei, care pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate. Aratã cã legea minelor nu face referire, în ceea ce priveşte eliberarea autorizaţiilor în domeniu, la consiliul local. Prin dispoziţia de lege criticatã se încalcã principiul dublei impuneri, existând douã taxe pentru eliberarea autorizaţiei aferente aceleiaşi activitãţi. Totodatã, nu poate fi determinatã nicio contraprestaţie a consiliului local, iar cuantumul taxei ce trebuie plãtitã este excesiv de oneros, ceea ce duce la încãlcarea prevederilor art. 45, art. 56 alin. (2) şi art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. Aratã cã dispoziţia criticatã se circumscrie obligaţiei statului de a asigura protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã. Taxele de care face vorbire autorul excepţiei nu se suprapun, legea minelor referindu-se la o taxã anualã, iar codul fiscal la o taxã aferentã excavãrilor.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 27 septembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 3.500/108/2010, Tribunalul Arad - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 267 alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Trust Construcţii Radlinger" - S.R.L. din Timişoara, într-o cauzã ce are ca obiect anularea unui act administrativ. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine cã textul de lege criticat instituie o taxã "perceputã pentru o autorizaţie fãrã fundament, redundantã". Taxa prevãzutã de textul de lege criticat are un cuantum excesiv de ridicat, neavând nicio justificare obiectivã şi aducând o gravã atingere libertãţii economice. "Situaţia economicã generalã a unei întreprinderi va fi grav afectatã din cauza acestei taxe, contribuind la creşterea procentului datornicilor fiscali şi la apariţia tentaţiei de eludare a legii." Totodatã, prin stabilirea taxei respective, statul nu îşi îndeplineşte obligaţia constituţionalã, prevãzutã de art. 135 alin. (2) lit. a) din Legea fundamentalã, de a sprijini persoanele care dau dovadã de iniţiativã şi încep o activitate economicã. Tribunalul Arad - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncã şi asigurãri sociale apreciazã cã textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate, ci, dimpotrivã, aceste reglementãri concretizeazã, sub aspectul cuantumului, obligaţia constituţionalã a cetãţenilor de a contribui la cheltuielile publice, prin impozite şi taxe. Încasarea impozitelor şi taxelor constituie sursa principalã de venituri a statului, venituri prin care statul va fi în mãsurã sã-şi îndeplineascã îndatoririle constituţionale faţã de cetãţeni, inclusiv pe aceea de a asigura accesul la activitatea economicã, libera iniţiativã şi libertatea comerţului la care face referire autorul excepţiei. Aşa fiind, apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Instituirea unor taxe sau impozite reprezintã o aplicare a principiului consacrat de art. 56 alin. (1) din Constituţie, conform cãruia cetãţenii au obligaţia sã contribuie prin impozite şi taxe la cheltuielile publice. Din aceste prevederi constituţionale rezultã dreptul legiuitorului de a stabili impozitele şi taxele datorate bugetului, evident cu respectarea celorlalte principii şi prevederi constituţionale. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 267 alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu urmãtorul conţinut: "Taxa pentru eliberarea autorizaţiei de foraje sau excavãri necesarã studiilor geotehnice, ridicãrilor topografice, exploatãrilor de carierã, balastierelor, sondelor de gaze şi petrol, precum şi altor exploatãri se calculeazã înmulţind numãrul de metri pãtraţi de teren afectat de foraj sau de excavaţie cu o valoare stabilitã de consiliul local de pânã la 50.000 lei." În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale, autoarea excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 45 referitoare la libertatea economicã, art. 56 alin. (2) referitoare la contribuţiile financiare şi art. 135 alin. (2) lit. a) referitoare la libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile criticate din codul fiscal stabilesc în sarcina operatorilor economici ce desfãşoarã anumite activitãţi obligaţia plãţii cãtre bugetul local a unei taxe pentru eliberarea autorizaţiei de foraje sau excavãri, necesarã studiilor geotehnice, ridicãrilor topografice, exploatãrilor de carierã, balastierelor, sondelor de gaze şi petrol, precum şi altor exploatãri, taxã ce se calculeazã înmulţind numãrul de metri pãtraţi de teren afectat de foraj sau de excavaţie cu o valoare stabilitã de consiliul local de pânã la 50.000 lei. Curtea constatã cã dispoziţiile criticate dau expresie prevederilor art. 56 alin. (1) din Legea fundamentalã, potrivit cãrora cetãţenii au obligaţia sã contribuie la cheltuielile publice, prin impozite şi taxe. Totodatã, în conformitate cu art. 139 alin. (2) din Constituţie, impozitele şi taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau judeţene "în limitele şi în condiţiile legii". Din aceste prevederi constituţionale rezultã dreptul exclusiv al legiuitorului de a stabili impozite datorate bugetului, astfel încât nu se poate susţine cã dispoziţiile criticate contravin art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie privind obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului. De asemenea, Curtea reţine cã susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit cãrora instituirea taxei prevãzute de textul de lege criticat contravine libertãţii economice, sunt neîntemeiate, deoarece, în conformitate cu prevederile art. 45 din Constituţie, accesul liber al persoanei la o activitate economicã şi la libera iniţiativã se realizeazã "în condiţiile legii".
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 267 alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Trust Construcţii Radlinger" - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 3.500/108/2010 al Tribunalului Arad - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncã şi asigurãri sociale. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 25 octombrie 2011.
