Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.422 din 2 noiembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (7) si art. 33 alin. (2) teza intai din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 20 din 10 ianuarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (7) şi <>art. 33 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Cerra Vila Decorations" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 45.984/3/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a comercialã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca devenitã inadmisibilã a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 şi ca neîntemeiatã a prevederilor <>art. 33 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 85/2006.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 18 februarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 45.984/3/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (7) şi <>art. 33 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.
Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Cerra Vila Decorations" - S.R.L. din Bucureşti cu prilejul soluţionãrii unei cauze comerciale întemeiate pe dispoziţiile <>Legii nr. 85/2006.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã termenul de 10 zile în care debitorul poate sã conteste starea de insolvenţã este mult prea scurt, nefiind suficient pentru asigurarea apãrãrii. Astfel, aratã cã i-a fost acordat un termen pentru angajarea unui avocat, dar, între timp, s-a scurs termenul de 10 zile pentru depunerea contestaţiei, fapt pe care l-a aflat ulterior. De asemenea, aratã cã prevederile legale sunt cel mai bine cunoscute de avocaţi, neputându-se avea aceleaşi aşteptãri în privinţa cunoaşterii legii de la oameni de afaceri, dintre care unii sunt cetãţeni strãini. În plus, pot interveni situaţii, precum absenţa din ţarã ori închiderea activitãţii pe timpul verii, care sã împiedice cunoaşterea cererii de chemare în judecare. Considerã cã valorificarea drepturilor creditorilor se poate realiza şi pe calea dreptului comun, iar procedura insolvenţei ar trebui permisã doar atunci când existã un titlu executoriu cu privire la creanţã. Mai aratã cã reglementarea privind termenul de depunere a contestaţiei afecteazã dreptul la apãrare, întrucât pierderea termenului de contestaţie atrage dupã sine o serie de prejudicii debitorului. În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006, aratã cã este greşitã condiţionarea unei garanţii şi a unui drept de apãrare, manifestat pe calea excepţiei de neconstituţionalitate, de existenţa unei cãi de atac exercitatã în prealabil de altcineva. Astfel, "doar prima persoanã care a invocat excepţia beneficiazã de suspendarea de drept a cauzei, iar urmãtoarele sunt în situaţia unei eventuale suspendãri judecãtoreşti, ceea ce creeazã un dezechilibru semnificativ între acel prim terţ invocant şi urmãtorii".
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a comercialã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 8 alin. (7) şi <>art. 33 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, dispoziţii potrivit cãrora:
- Art. 8 alin. (7): "Prin derogare de la prevederile <>art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, judecãtorul-sindic va putea sã nu dispunã suspendarea cauzei, în situaţia în care dispoziţiile a cãror neconstituţionalitate se invocã au fãcut obiectul cel puţin al unei decizii pronunţate de Curtea Constituţionalã. Suspendarea va privi doar cererile care au legãturã directã cu reglementarea atacatã.";
- Art. 33 alin. (2) teza întâi: "În termen de 10 zile de la primirea copiei, debitorul trebuie fie sã conteste, fie sã recunoascã existenţa stãrii de insolvenţã [...]"
Autorul excepţiei considerã cã aceste texte de lege sunt contrare urmãtoarelor texte din Constituţie: art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 24 referitor la dreptul la apãrare, art. 45 privind libertatea economicã şi art. 124 alin. (2) referitor la înfãptuirea justiţiei. De asemenea, considerã cã se contravine urmãtoarelor prevederi internaţionale: art. 6 paragraful 1 şi art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil şi interzicerea discriminãrii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, ulterior sesizãrii sale, prevederile <>art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 au fost abrogate prin <>art. IV din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Codului de procedurã civilã şi a Codului de procedurã penalã al României, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010.
Având în vedere dispoziţiile <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cãrora instanţa de contencios constituţional nu se poate pronunţa decât asupra dispoziţiilor dintr-o lege în vigoare, Curtea constatã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 a devenit inadmisibilã.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, Curtea constatã cã acestea au fost supuse controlului de constituţionalitate în mai multe rânduri, criticile fiind în mod constant respinse ca neîntemeiate.
În cauza de faţã, însã, sunt invocate, în esenţã, aspecte ce pun în discuţie incapacitatea de formulare a apãrãrilor în termenele prevãzute de lege, incapacitate cauzatã fie de necunoaşterea normelor de drept, fie de alte împrejurãri de fapt.
Or, necunoaşterea legii nu poate fi invocatã pentru a se motiva neconstituţionalitatea unui text de lege prin prisma respectãrii dreptului la apãrare. Astfel, art. 1 alin. (5) din Constituţie prevede în mod neechivoc cã "în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie".
Cât priveşte împrejurãrile obiective care pot împiedica aflarea chemãrii în judecatã, Curtea constatã cã acestea pot fi, eventual, puse în discuţie în faţa instanţei de judecatã, în vederea repunerii în termen, potrivit dispoziţiilor art. 103 alin. (1) din Codul de procedurã civilã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Cerra Vila Decorations" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 45.984/3/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a comercialã.
2. Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 33 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de acelaşi autor, în acelaşi dosar al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a comercialã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 2 noiembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
