Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 1.420 din 2 noiembrie 2010  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor si ale art. 156 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 1.420 din 2 noiembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor si ale art. 156 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 16 din 7 ianuarie 2011

    Augustin Zegrean - preşedinte
    Aspazia Cojocaru - judecãtor
    Acsinte Gaspar - judecãtor
    Petre Lãzãroiu - judecãtor
    Mircea Ştefan Minea - judecãtor
    Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
    Ion Predescu - judecãtor
    Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
    Tudorel Toader - judecãtor
    Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
    Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 54 alin. (3) din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat şi ale <>art. 156 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, excepţie ridicatã de Ion Aldea în Dosarul nr. 4.343/99/2008 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncã şi asigurãri sociale.
    La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
    Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã în ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 54 alin. (3) din Legea nr. 164/2001. Astfel, aratã cã acestea sunt simple norme de trimitere. Referitor la dispoziţiile <>art. 156 din Legea nr. 19/2000, pune însã concluzii de admitere a excepţiei, considerând cã se creeazã un tratament juridic diferenţiat, care nu are la bazã un criteriu rezonabil. De asemenea, aratã cã normele procedurale de favoare ar trebui aplicate tuturor pensionarilor.

                                    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
    Prin Încheierea din 26 februarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 4.343/99/2008, Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 54 alin. (3) din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, raportate la dispoziţiile <>art. 156 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale.
    Excepţia a fost ridicatã de Ion Aldea cu prilejul soluţionãrii contestaţiei formulate împotriva deciziei de pensionare.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã textele de lege criticate sunt discriminatorii, creând un tratament diferit între pensionarii sistemului public de pensii şi cei din alte sisteme de pensii. Astfel, aratã cã <>art. 155 lit. f) din Legea nr. 19/2000 prevede competenţa tribunalului de a soluţiona modul de stabilire şi de platã a pensiilor, a indemnizaţiilor şi a altor drepturi de asigurãri sociale. Derogând de la normele de drept comun în materia competenţei teritoriale a instanţei, art. 156 din aceeaşi lege prevede cã, pentru cererile îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva caselor teritoriale de pensii, este competent tribunalul în raza cãruia se aflã domiciliul reclamantului. Pentru toate celelalte cauze este competentã instanţa de la domiciliul sau sediul pârâtului. Dispoziţiile <>art. 54 alin. (3) din Legea nr. 164/2001 fac trimitere la dispoziţiile <>Legii nr. 19/2000 în ceea ce priveşte procedura de soluţionare a acţiunilor împotriva deciziilor comisiilor de contestaţii ale pensiilor militare de stat care funcţioneazã în cadrul Ministerului Apãrãrii Naţionale, Ministerului de Interne şi Serviciului Român de Informaţii. Deşi aceste litigii se referã la modul de stabilire şi de platã a pensiilor, a indemnizaţiilor şi a altor drepturi de asigurãri sociale, totuşi nu vor putea fi soluţionate de instanţa de la domiciliul reclamantului, întrucât prevederile <>Legii nr. 19/2000 stabilesc acest beneficiu doar pentru situaţia în care pârâtul este CNPAS sau casele teritoriale de pensii.
    Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncã şi asigurãri sociale considerã cã dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale în mãsura în care, din interpretarea lor, rezultã o competenţã diferitã în soluţionarea contestaţiilor formulate de pensionarii militari în raport cu cei din sistemul public de pensii. Aratã cã excepţia de la regula de drept comun referitoare la competenţa teritorialã a instanţei a urmãrit facilitarea accesului la justiţie a pensionarilor, iar diferenţa de tratament juridic nu are o justificare obiectivã şi rezonabilã.
    În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                                    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
    Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 54 alin. (3) din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 748 din 14 octombrie 2002, dispoziţii potrivit cãrora: "Deciziile comisiilor de contestaţii pot fi atacate în instanţã potrivit <>Legii nr. 19/2000."
    De asemenea, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie şi dispoziţiile <>art. 156 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, dispoziţii potrivit cãrora: "Cererile îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adreseazã instanţei în a cãrei razã teritorialã îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adreseazã instanţei în a cãrei razã teritorialã îşi are domiciliul sau sediul pârâtul."
    Autorul excepţiei considerã cã aceste texte de lege sunt contrare dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, referitor la egalitatea în drepturi a cetãţenilor.
    Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã aceasta a fost invocatã într-o cauzã având ca obiect contestaţia formulatã împotriva deciziei prin care s-a stabilit pensia de serviciu cuvenitã autorului excepţiei.
    Ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a intrat în vigoare <>Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010. Aceasta a prevãzut transformarea pensiilor speciale, inclusiv a pensiilor militare de stat, în pensii în înţelesul <>Legii nr. 19/2000, dispunând şi recalcularea pensiilor aflate în platã. Deşi <>Legea nr. 119/2010 nu a abrogat dispoziţiile <>Legii nr. 164/2001, în art. 7 a prevãzut cã: "Procedura de stabilire, platã, suspendare, recalculare, încetare şi contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevãzutã de <>Legea nr. 19/2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare."
    Faţã de aceste dispoziţii de lege, Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. 54 alin. (3) din Legea nr. 164/2001 şi-au încetat aplicarea, norma de trimitere la dispoziţiile <>Legii nr. 19/2000 fiind preluatã de <>art. 7 din Legea nr. 119/2010.
    Noua reglementare nu clarificã însã problemele indicate de autorul excepţiei cu privire la aplicarea dispoziţiilor <>art. 156 din Legea nr. 19/2000, motiv pentru care Curtea apreciazã cã soluţia legislativã criticatã se pãstreazã.
    În aceste condiţii, urmeazã ca instanţa de contencios constituţional sã analizeze constituţionalitatea dispoziţiilor <>art. 7 din Legea nr. 119/2010 prin raportare la dispoziţiile <>art. 156 din Legea nr. 19/2000.
    În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 7 din Legea nr. 119/2010, Curtea constatã cã acestea nu reglementeazã, în sine, competenţa instanţei în litigiile privind stabilirea pensiilor, ci instituie doar o normã de trimitere cãtre prevederile <>Legii nr. 19/2000. Aşa fiind, Curtea constatã cã susţinerile privind neconstituţionalitatea acestei norme de trimitere sunt lipsite de temei.
    Referitor la dispoziţiile <>art. 156 din Legea nr. 19/2000, Curtea constatã cã acestea reglementeazã douã ipoteze distincte în ceea ce priveşte competenţa teritorialã a tribunalului în litigiile privind drepturile de asigurãri sociale. Într-o primã ipotezã se prevede cã "cererile îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adreseazã instanţei în a cãrei razã teritorialã îşi are domiciliul sau sediul reclamantul". Din contrã, în situaţia în care pârâtul este altul decât cel prevãzut în prima tezã, ipoteza a doua a textului stabileşte cã va fi competentã sã soluţioneze litigiul instanţa în a cãrei razã îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.
    Prevederile potrivit cãrora instanţa competentã este cea în raza cãreia se aflã domiciliul reclamantului reprezintã o derogare de la dispoziţiile dreptului comun, derogare prin care se urmãreşte facilitarea accesului la justiţie al pensionarilor în litigiile ce privesc stabilirea pensiilor. Reglementând aceste dispoziţii, legiuitorul a avut în vedere, în mod firesc, doar situaţia pensionarilor din sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, întrucât acesta este domeniul de reglementare al <>Legii nr. 19/2000. Din aceastã perspectivã, nu se creeazã un tratament diferit între persoane aflate în situaţii identice.
    În acelaşi timp însã acesta este motivul pentru care dispoziţiile procedurale ale <>Legii nr. 19/2000 nu au avut în vedere şi situaţiile ce s-ar putea naşte din aplicarea acestor norme altor sisteme de pensii, dând naştere, în practicã, unor tratamente diferite între pensionari, în funcţie de sistemul de pensii din care provin.
    Aceste situaţii relevã o problemã de legiferare, care decurge din lipsa unei reglementãri care sã asigure o unitate a tratamentului juridic între pensionari, cu atât mai mult cu cât dispoziţiile <>Legii nr. 119/2010 au avut ca efect recalcularea pensiilor militare de stat, dar şi a altor tipuri de pensii speciale, potrivit prevederilor <>Legii nr. 19/2000.
    O atare omisiune legislativã nu poate fi însã complinitã de Curtea Constituţionalã pe calea excepţiei de neconstituţionalitate, fãrã a contraveni dispoziţiilor <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, care prevãd cã instanţa de contencios constituţional "se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

    Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,

                             CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                                În numele legii
                                    DECIDE:

    1. Respinge ca devenitã inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 156 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, excepţie ridicatã de Ion Aldea în Dosarul nr. 4.343/99/2008 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncã şi asigurãri sociale.
    2. Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 7 alin. (1) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar al Curţii de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncã şi asigurãri sociale.
    Definitivã şi general obligatorie.
    Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 2 noiembrie 2010.

                      PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
                                AUGUSTIN ZEGREAN

                              Magistrat-asistent,
                            Patricia Marilena Ionea

                                      ----
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016