Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 1.416 din 20 octombrie 2011  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 lit. b) teza intai din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii    Twitter Facebook
Cautare document

DECIZIE nr. 1.416 din 20 octombrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 lit. b) teza intai din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 839 din 28 noiembrie 2011

    Augustin Zegrean - preşedinte
    Aspazia Cojocaru - judecãtor
    Acsinte Gaspar - judecãtor
    Petre Lãzãroiu - judecãtor
    Mircea Ştefan Minea - judecãtor
    Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
    Ion Predescu - judecãtor
    Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
    Tudorel Toader - judecãtor
    Simina Gagu - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.

    Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii, excepţie ridicatã de Emil T. Gherman în Dosarul nr. 3.410/2/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 797D/2011.
    La apelul nominal rãspund autorul excepţiei Emil T. Gherman, personal şi asistat de avocatul Iosif Friedmann-Nicolescu, cu delegaţie depusã la dosar, precum şi partea Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii, prin consilierul juridic Mihaela Jugaru, cu delegaţie depusã la dosar.
    Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul avocatului autorului excepţiei, care solicitã reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie şi admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. Susţine cã prevederile art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 ignorã dispoziţiile art. 24 şi art. 53 din Legea fundamentalã, precum şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În acest sens, reitereazã motivele de neconstituţionalitate exprimate în notele scrise depuse la dosar, susţinând cã, în cazul în care relatãrilor verbale consemnate de lucrãtorii Securitãţii li se conferã valoare probantã în cadrul procesului pentru constatarea calitãţii de colaborator al Securitãţii, se încalcã dreptul la apãrare şi dreptul la un proces echitabil.
    Reprezentantul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, cu referire la Decizia nr. 899/2010. Depune la dosar înscrisuri privind acţiunea în constatare promovatã de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii faţã de autorul excepţiei.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând Decizia Curţii Constituţionale nr. 843/2011. Subliniazã cã verificarea aspectelor de fapt revine instanţei judecãtoreşti, care urmeazã sã se pronunţe în urma administrãrii întregului probatoriu.

                              CURTEA,

având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
    Prin Încheierea din 5 aprilie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 3.410/2/2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii.
    Excepţia a fost ridicatã de Emil T. Gherman cu prilejul soluţionãrii recursului împotriva Sentinţei nr. 3.838 din 11 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pronunţatã într-o acţiune în constatare.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã sintagma "relatãri verbale consemnate de lucrãtorii Securitãţii", cuprinsã în art. 2 lit. b) teza întâi din ordonanţa criticatã, este în contradicţie cu dreptul la apãrare şi dreptul la un proces echitabil, în situaţia în care asemenea relatãri verbale consemnate de ofiţerii de Securitate, fãrã participarea sau controlul persoanei despre care se pretinde cã a furnizat date şi informaţii, sunt considerate probe în înţelesul Codului de procedurã civilã. Considerã cã persoanei definite ca fiind "colaborator al Securitãţii" i se cere astfel sã "facã o probã diabolicã", "o probã negativã, ceea ce dreptul interzice". Autorul excepţiei apreciazã cã împotriva "notelor" sau "relatãrilor verbale", consemnate de lucrãtorii Securitãţii, nu poate fi exercitat dreptul la apãrare şi, de aceea, asemenea documente nu pot fi calificate drept probe.
    Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal considerã cã prevederile art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 sunt constituţionale şi nu contravin dispoziţiilor art. 24 şi art. 53 din Constituţie, deoarece instanţa de judecatã sesizatã cu acţiunea în constatare cenzureazã "nota de constatare" prin mijloacele procedurale stabilite în cadrul procesului, pentru aflarea adevãrului în cauza dedusã judecãţii.
    De asemenea, "relatãrile verbale" consemnate de lucrãtorii Securitãţii sunt supuse unui examen critic al instanţei de judecatã, iar hotãrârea ce va fi pronunţatã se va baza pe evaluarea tuturor probelor administrate în ansamblul lor, şi nu exclusiv pe respectivele "relatãri verbale", astfel cum a precizat şi Curtea Constituţionalã în Decizia nr. 899 din 6 iunie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 604 din 26 august 2010.
    Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                                CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, notele scrise şi anexele acestora depuse la dosar de autorul excepţiei, înscrisurile depuse la dosar de partea Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
    Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, astfel cum acestea au fost modificate prin pct. 3 al articolului unic din Legea nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii, lege publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008.
    Textul de lege criticat are urmãtorul cuprins: "În înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţã, termenii şi expresiile de mai jos au urmãtoarea semnificaţie:
    [...]
    b) colaborator al Securitãţii - persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formã, precum note şi rapoarte scrise, relatãri verbale consemnate de lucrãtorii Securitãţii, prin care se denunţau activitãţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrãdirea drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale omului".
    Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 24 privind dreptul la apãrare şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.
    Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii prevederilor legale criticate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi convenţionale şi sub aspectul unor critici asemãnãtoare celor formulate în prezenta cauzã.
    Astfel, prin Decizia nr. 899 din 6 iulie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 604 din 26 august 2010, şi Decizia nr. 843 din 23 iunie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 612 din 30 august 2011, Curtea a constatat, din analiza prevederilor art. 11 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008, cã acestea permit instanţei de contencios administrativ ca, în cadrul acţiunii în constatare cu care a fost sesizatã, sã procedeze la cenzurarea "Notei de constatare" şi sã uzeze de toate mijloacele procedurale în cadrul procesului, pentru stabilirea adevãrului. A proceda în mod contrar ar echivala cu încãlcarea principiile generale de drept, în temeiul cãrora instanţa de judecatã administreazã dovezi care sã ducã la dezlegarea pricinii şi, în final, la înfãptuirea justiţiei.
    Aşadar, într-o acţiune în constatare a calitãţii de colaborator, promovatã de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii, pârâtul nu trebuie sã îşi demonstreze propria nevinovãţie, revenind instanţei de judecatã obligaţia de a administra tot probatoriul pe baza cãruia sã pronunţe soluţia. Constatarea calitãţii de colaborator al Securitãţii trebuie sã fie rezultatul unei analize minuţioase din partea instanţei asupra întregului material depus de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii şi nu poate fi stabilitã numai pe baza "relatãrilor verbale consemnate de lucrãtorii Securitãţii". În cadrul acestui proces pot fi demonstrate atât faptele pozitive, cât şi faptele negative, acestea din urmã prin dovedirea faptelor pozitive contrare. Aşadar, nu se poate susţine cã relatãrile verbale consemnate de lucrãtorii Securitãţii au o valoare probantã prestabilitã şi nici cã instanţa pronunţã o hotãrâre exclusiv în baza acestora.
    Totodatã, Curtea a arãtat cã aspectele legate de calificarea mijloacelor de probã sau de stabilirea sensului pe care îl au în cuprinsul legii anumiţi termeni nu este o problemã de constituţionalitate, ci de legiferare, pe de o parte, şi de interpretare şi aplicare a legii de cãtre instanţele judecãtoreşti, pe de altã parte.
    De asemenea, prin Decizia nr. 815 din 19 mai 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 394 din 11 iunie 2009, Curtea Constituţionalã a statuat cã, în condiţiile în care acţiunea în constatarea calitãţii de lucrãtor al Securitãţii este introdusã la o instanţã de judecatã, a cãrei hotãrâre poate fi atacatã cu recurs, dispoziţiile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 nu sunt de naturã a încãlca dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apãrare, pãrţile având, deopotrivã, posibilitatea de a uza de garanţiile prevãzute de legea procesualã civilã pentru a-şi susţine poziţia asupra problemelor de fapt şi de drept.
    Având în vedere cã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.

    Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

                         CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                            În numele legii:
                                DECIDE:

    Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii, excepţie ridicatã de Emil T. Gherman în Dosarul nr. 3.410/2/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
    Definitivã şi general obligatorie.
    Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 octombrie 2011.

                             PREŞEDINTELE
                        CURŢII CONSTITUŢIONALE,
                           AUGUSTIN ZEGREAN

                         Magistrat-asistent,
                             Simina Gagu

                              ---------
Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice