Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 1.415 din 20 octombrie 2011  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2, 7, 8, 11, 13 si 24 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii    Twitter Facebook
Cautare document

DECIZIE nr. 1.415 din 20 octombrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2, 7, 8, 11, 13 si 24 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 839 din 28 noiembrie 2011

    Augustin Zegrean - preşedinte
    Aspazia Cojocaru - judecãtor
    Acsinte Gaspar - judecãtor
    Petre Lãzãroiu - judecãtor
    Mircea Ştefan Minea - judecãtor
    Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
    Ion Predescu - judecãtor
    Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
    Tudorel Toader - judecãtor
    Simina Gagu - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.

    Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor "art. 2, 7, 8, 11, 13 şi 24 din Legea nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii", excepţie ridicatã de Nicolae Sãlãgean în Dosarul nr. 7.164/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 796D/2011.
    La apelul nominal rãspunde partea Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii, prin consilierul juridic Mihaela Jugaru, cu delegaţie depusã la dosar. Lipseşte autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
    Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii, care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, pentru motivele expuse pe larg în punctul de vedere exprimat în faţa instanţei care a sesizat Curtea Constituţionalã. Invocã, în acest sens, deciziile Curţii Constituţionale nr. 815/2009 şi nr. 1.512/2009.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

                               CURTEA,

având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
    Prin Sentinţa civilã nr. 2.618 din 4 aprilie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 7.164/2/2010, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor "art. 2, 7, 8, 11, 13 şi 24 din Legea nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii".
    Excepţia a fost ridicatã de pârâtul Nicolae Sãlãgean într-o cauzã având ca obiect o acţiune în constatare.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã noul cadru legislativ instituit prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 "nu respectã Decizia Curţii Constituţionale nr. 51 din 31 ianuarie 2008 privind neconstituţionalitatea Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste şi menţine caracterul represiv-abuziv al acestei proceduri neconstituţionale, care încalcã drepturile fundamentale ale omului prevãzute în Constituţia României şi legislaţia internaţionalã".
    În opinia autorului, activitatea desfãşuratã de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii şi de Colegiul Consiliului este în continuare o activitate colegialã, în cadrul cãreia se administreazã şi evalueazã probe, iar verdictul se dã prin votul membrilor Colegiului, în urma dezbaterii cazului cercetat, fãrã participarea persoanei incriminate. Este menţinutã, astfel, confuzia între funcţia de anchetã şi funcţia de judecatã, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 21 alin. (3) şi art. 124 alin. (2) din Constituţie. Existenţa acestei "jurisdicţii extraordinare" reprezintã o "manoperã de implicare a justiţiei în acţiuni de rãzbunare politicã" şi este de naturã sã aducã prejudicii demnitãţii şi integritãţii persoanelor nevinovate, încãlcându-se astfel prevederile art. 1 alin. (3) şi ale art. 22 alin. (1) din Constituţie. Contrar art. 21 alin. (4) din Constituţie, jurisdicţia exercitatã de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii şi de Colegiul Consiliului este obligatorie, iar în cursul procedurii desfãşurate, persoanele verificate nu sunt citate şi nu pot fi asistate de un avocat, fiind încãlcate dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Constituţie.
    De asemenea, competenţa exclusivã a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal în soluţionarea cauzelor privind deconspirarea Securitãţii şi înlãturarea cãii de atac a apelului împotriva hotãrârii pronunţate pentru soluţionarea acţiunii în constatare a calitãţii de colaborator sau lucrãtor al Securitãţii încalcã liberul acces la justiţie, în timp ce scutirea Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii de la plata taxei de timbru afecteazã egalitatea pãrţilor în faţa legii.
    Autorul susţine totodatã cã, prin introducerea unei acţiuni în constatare, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii se subrogã în dreptul cetãţeanului de a avea acces liber la justiţie pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
    Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât prevederile legale a cãror constituţionalitate este criticatã nu aduc atingere, în substanţa acestora, dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 15, art. 16, art. 21, art. 22, art. 23, art. 30, art. 53, art. 54, art. 55, art. 57 şi art. 126 din Constituţie. Instanţa judecãtoreascã invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, cu referire la Decizia nr. 1.194 din 24 septembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 4 noiembrie 2009, Decizia nr. 530 din 9 aprilie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 24 iunie 2009, Decizia nr. 267 din 24 februarie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 7 aprilie 2009.
    Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, sentinţa de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                                CURTEA,

examinând sentinţa de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
    Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    Astfel, Curtea constatã cã excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã în faţa Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, care, prin sentinţã, a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate.
    Aşa fiind, deşi sesizarea nu s-a realizat printr-o încheiere, aşa cum prevãd dispoziţiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, şi ale Hotãrârii Plenului Curţii Constituţionale nr. 26/2010 privind actele de sesizare a Curţii Constituţionale în temeiul art. 146 lit. d) din Constituţie, hotãrâre publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 870 din 27 decembrie 2010, Curtea apreciazã cã aceastã neregularitate nu poate paraliza exercitarea dreptului conferit de Constituţie autorului excepţiei de a o invoca şi, în mod corelativ, de a primi soluţia rezultatã din controlul legii de cãtre Curtea Constituţionalã şi, ca atare, reţine spre judecare critica formulatã.
    Din examinarea sentinţei de sesizare şi a notelor scrise ale autorului excepţiei, Curtea constatã cã, în realitate, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 2, 7, 8, 11, 13 şi 24 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 293/2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008. Prevederile art. 2 cuprind definiţii ale unor termeni folosiţi în textul ordonanţei de urgenţã; cele ale art. 7 se referã la nota de constatare întocmitã cu privire la existenţa sau inexistenţa calitãţii de lucrãtor al Securitãţii sau de colaborator al acesteia pentru persoana care a fãcut obiectul verificãrii; art. 8 se referã la posibilitatea Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii de a aproba sau infirma nota de constatare, ulterior luãrii în discuţie a acesteia; art. 11 stabileşte reguli procedurale referitoare la acţiunea în constatarea calitãţii de lucrãtor al Securitãţii sau de colaborator al acesteia introduse la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti; prevederile art. 13 instituie reguli privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii, iar art. 24 stabileşte atribuţiile Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii.
    Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 15 privind universalitatea, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 22 privind dreptul la viaţã şi la integritate fizicã şi psihicã, art. 23 privind libertatea individualã, art. 30 privind libertatea de exprimare, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, art. 54 privind fidelitatea faţã de ţarã, art. 55 privind apãrarea ţãrii, art. 57 privind exercitarea drepturilor şi a libertãţilor şi art. 126 privind instanţele judecãtoreşti.
    De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil, art. 7 - Nicio pedeapsã fãrã lege, art. 8 - Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, art. 9 - Libertatea de gândire, de conştiinţã şi de religie, art. 10 - Libertatea de exprimare, art. 14 - Interzicerea discriminãrii şi art. 17 - Interzicerea abuzului de drept din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
    Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii prevederilor legale criticate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi convenţionale şi sub aspectul unor critici asemãnãtoare celor formulate în prezenta cauzã.
    Astfel, prin Decizia nr. 267 din 24 februarie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 7 aprilie 2009, Curtea a reţinut, ca apreciere generalã, cã faţã de Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste, declaratã neconstituţionalã prin Decizia nr. 51 din 31 ianuarie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 6 februarie 2008, Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 a produs o modificare substanţialã a regimului juridic aplicabil persoanelor în legãturã cu care s-a constatat cã sunt colaboratori sau lucrãtori ai Securitãţii. Astfel, Curtea a statuat cã Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 urmãreşte deconspirarea prin consemnarea publicã a persoanelor care au participat la activitatea de poliţie politicã comunistã, fãrã sã promoveze rãspunderea juridicã şi politicã a acestora şi fãrã sã creeze premisele unei forme de rãspundere moralã şi juridicã colectivã, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informaţii, în condiţiile lipsei de vinovãţie şi a vreunei încãlcãri a drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 760 din 7 iunie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 668 din 20 septembrie 2011).
    Totodatã, prin Decizia nr. 436 din 15 aprilie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 9 iunie 2010, Curtea a constatat cã Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 a realizat o reconfigurare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii, ca autoritate administrativã autonomã, lipsitã de atribuţii jurisdicţionale, ale cãrei acte privind accesul la dosar şi deconspirarea Securitãţii sunt supuse controlului instanţelor de judecatã. Aşadar, în condiţiile în care acţiunea în constatarea calitãţii de lucrãtor al Securitãţii este introdusã la o instanţã de judecatã, a cãrei hotãrâre poate fi atacatã cu recurs, prevederile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 nu sunt de naturã sã confere Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii rolul de instanţã extraordinarã.
    De asemenea, prin Decizia nr. 815 din 19 mai 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 394 din 11 iunie 2009, Curtea a reţinut cã prevederile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 nu sunt de naturã a încãlca dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apãrare şi nici celelalte drepturi şi libertãţi fundamentale invocate, pãrţile având, deopotrivã, posibilitatea de a uza de garanţiile prevãzute de legea procesualã civilã pentru a-şi susţine poziţia asupra problemelor de fapt şi de drept.
    În plus, din analiza prevederilor art. 11 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008, Curtea a constatat cã acestea permit instanţei de contencios administrativ ca, în cadrul acţiunii în constatare cu care a fost sesizatã, sã uzeze de toate mijloacele procedurale în cadrul procesului, pentru stabilirea adevãrului. A proceda în mod contrar ar echivala cu încãlcarea principiilor generale de drept, în temeiul cãrora instanţa de judecatã administreazã dovezi care sã ducã la dezlegarea pricinii şi, în final, la înfãptuirea justiţiei. Aşadar, într-o acţiune în constatare a calitãţii de colaborator, promovatã de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii, pârâtul nu trebuie sã îşi demonstreze propria nevinovãţie, revenind instanţei de judecatã obligaţia de a administra tot probatoriul pe baza cãruia sã pronunţe soluţia. Constatarea calitãţii de colaborator al Securitãţii trebuie sã fie rezultatul unei analize minuţioase din partea instanţei asupra întregului material depus de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii. În acest sens, Curtea a statuat prin Decizia nr. 899 din 6 iulie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 604 din 26 august 2010.
    Cu privire la critica referitoare la competenţa exclusivã a unei singure instanţe de soluţionare a cauzelor având ca obiect constatarea calitãţii de lucrãtor sau colaborator al Securitãţii, şi anume Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, Curtea Constituţionalã a observat prin Decizia nr. 1.194 din 24 septembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 4 noiembrie 2009, cã, potrivit art. 126 alin. (1) şi (2) din Constituţie, justiţia se realizeazã prin instanţele judecãtoreşti, a cãror competenţã este stabilitã numai prin lege. Or, prevederile criticate din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 corespund pe deplin exigenţelor constituţionale invocate.
    De asemenea, Curtea constatã cã nu poate fi primitã critica referitoare la încãlcarea liberului acces la justiţie, prin înlãturarea cãii de atac a apelului împotriva hotãrârii Curţii de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ şi fiscal prin care este soluţionatã acţiunea în constatarea calitãţii de lucrãtor al Securitãţii sau de colaborator al acesteia. Astfel, prin Decizia nr. 99 din 23 mai 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 21 august 2000, Curtea a reţinut cã Legea fundamentalã nu cuprinde dispoziţii referitoare la obligativitatea existenţei tuturor cãilor de atac, ci statueazã prin art. 129 cã, "Împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii." În aceste condiţii, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, precum şi modalitãţi particulare de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiţie nu înseamnã accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac.
    În acelaşi timp, Curtea nu poate reţine nici critica referitoare la pretinsa încãlcare a art. 21 ca urmare a subrogãrii Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii în dreptul cetãţeanului care se considerã vãtãmat prin acţiunile abuzive ale unor lucrãtori din fosta Securitate de a avea acces liber la justiţie pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime. Astfel cum a statuat deja Curtea în jurisprudenţa sa (a se vedea Decizia nr. 608 din 12 mai 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 514 din 21 iulie 2011), prevederile art. 1 alin. (7) şi (8) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 sunt edificatoare în acest sens, conferind persoanei, subiect al unui dosar din care rezultã cã a fost urmãritã de Securitate, precum şi, dupã caz, soţului supravieţuitor şi rudelor pânã la gradul al patrulea inclusiv ale persoanei decedate ori moştenitorilor sãi testamentari dreptul de a afla identitatea lucrãtorilor Securitãţii şi a colaboratorilor acesteia care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului şi, de asemenea, de a solicita verificarea calitãţii de lucrãtor al Securitãţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Din cuprinsul acestor dispoziţii legale se desprinde concluzia potrivit cãreia Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii acţioneazã inclusiv la cererea persoanelor îndreptãţite, astfel cã nu se pune problema nesocotirii dreptului acestora de liber acces la justiţie.
    Totodatã, Curtea constatã cã nu este întemeiatã nici critica referitoare la pretinsa nerespectare a principiului egalitãţii în drepturi, prin faptul cã acţiunea în constatare introdusã de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii este scutitã de taxã de timbru. Astfel, prin Decizia nr. 21 din 18 ianuarie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 109 din 5 martie 2001, Curtea a reţinut cã instituirea de cãtre legiuitor a unor scutiri de taxe de timbru pentru anumite categorii de cereri nu face nicio diferenţiere între contribuabili şi nu constituie o discriminare sau o atingere adusã principiului constituţional al egalitãţii în drepturi, prevãzut de art. 16 alin. (1) din Constituţie.
    De altfel, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat asupra unor critici similare celor formulate în cauza de faţã prin numeroase decizii, precum Decizia nr. 1.475 din 10 noiembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 795 din 20 noiembrie 2009, Decizia nr. 1.512 din 17 noiembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 12 ianuarie 2010, Decizia nr. 1.311 din 14 octombrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 760 din 15 noiembrie 2010, Decizia nr. 760 din 7 iunie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 668 din 20 septembrie 2011.
    Având în vedere cã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
    În final, Curtea constatã, pe de-o parte, cã nu poate reţine pretinsa încãlcare a dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, deoarece nu s-a evidenţiat restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertãţi fundamentale şi, prin urmare, norma constituţionalã invocatã nu are aplicabilitate în cauzã, iar, pe de altã parte, celelalte dispoziţii din Constituţie şi din actele internaţionale invocate nu au nicio semnificaţie pentru soluţionarea prezentei cauze.

    Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

                        CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                           În numele legii:
                               DECIDE:

    Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2, 7, 8, 11, 13 şi 24 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii, excepţie ridicatã de Nicolae Sãlãgean în Dosarul nr. 7.164/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
    Definitivã şi general obligatorie.
    Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 octombrie 2011.

                            PREŞEDINTELE
                       CURŢII CONSTITUŢIONALE,
                          AUGUSTIN ZEGREAN

                        Magistrat-asistent,
                            Simina Gagu


                             ---------
Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice