Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.412 din 3 noiembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 893 din 21 decembrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Fabian Niculae - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a <>art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Spitalul Clinic de Urgenţã "Sfântul Apostol Andrei" Galaţi în Dosarul nr. 1.300/121/2009 al Tribunalului Galaţi - Secţia civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 6 mai 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 1.300/121/2009, Tribunalul Galaţi - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.
Excepţia a fost ridicatã de Spitalul Clinic de Urgenţã "Sfântul Apostol Andrei" Galaţi într-un dosar având ca obiect un conflict de muncã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã, în esenţã, cã dispoziţiile legale atacate contravin prevederilor art. 16 privind egalitatea cetãţenilor în faţa legii, art. 20 şi art. 21 privind liberul acces la justiţie din Constituţia României şi ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece relaţiile de muncã dintre angajator şi angajat se întemeiazã pe o convenţie - contractul individual de muncã, de unde rezultã cã sancţiunea pentru neîndeplinirea condiţiilor prevãzute în textul de lege criticat nu poate fi nulitatea absolutã a deciziei, ci, eventual, nulitatea relativã.
Tribunalul Galaţi - Secţia civilã considerã cã textul legal criticat este constituţional.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã prevederile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, dispoziţii ce au urmãtorul conţinut: "Sub sancţiunea nulitãţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinarã;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncã aplicabil, care au fost încãlcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost înlãturate apãrãrile formulate de salariat în timpul cercetãrii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevãzute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuatã cercetarea;
d) temeiul de drept în baza cãruia sancţiunea disciplinarã se aplicã;
e) termenul în care sancţiunea poate fi contestatã;
f) instanţa competentã la care sancţiunea poate fi contestatã."
Examinând excepţia, Curtea constatã cã textul de lege criticat se înscrie printre cele care au ca scop asigurarea stabilitãţii raporturilor de muncã, a desfãşurãrii acestora în condiţii de legalitate şi a respectãrii drepturilor şi îndatoririlor ambelor pãrţi ale raportului juridic de muncã. În acelaşi timp, sunt menite sã asigure apãrarea drepturilor şi intereselor legitime ale salariatului, având în vedere poziţia obiectiv dominantã a angajatorului în desfãşurarea raportului de muncã.
Aplicarea sancţiunilor disciplinare şi, în mod special, încetarea raportului de muncã din voinţa unilateralã a angajatorului sunt permise cu respectarea unor condiţii de fond şi de formã riguros reglementate de legislaţia muncii, în scopul prevenirii eventualelor conduite abuzive ale angajatorului.
Menţiunile şi precizãrile pe care în mod obligatoriu trebuie sã le conţinã decizia de aplicare a sancţiunii disciplinare au rolul, în primul rând, de a-l informa concret şi complet pe salariat cu privire la faptele, motivele şi temeiurile de drept pentru care i se aplicã sancţiunea, inclusiv cu privire la cãile de atac şi termenele în care are dreptul sã constate temeinicia şi legalitatea mãsurilor dispuse din voinţa unilateralã a angajatorului.
Angajatorul, întrucât deţine toate datele, probele şi informaţiile pe care se întemeiazã mãsura dispusã, trebuie sã facã dovada temeiniciei şi legalitãţii acelei mãsuri, salariatul putând doar sã le combatã prin alte dovezi pertinente. Astfel, menţiunile şi precizãrile prevãzute de textul de lege sunt necesare şi pentru instanţa judecãtoreascã, în vederea soluţionãrii legale şi temeinice a eventualelor litigii determinate de actul angajatorului.
De altfel, aceste considerente au fost reţinute şi prin <>Decizia nr. 319 din 29 martie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 3 mai 2007 şi prin <>Decizia nr. 383 din 7 iulie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 792 din 31 august 2005, când, analizând conformitatea art. 268 din Codul muncii cu dispoziţiile art. 21 alin. (3) şi art. 45 din Constituţie, Curtea a respins criticile formulate ca fiind neîntemeiate.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Spitalul Clinic de Urgenţã "Sfântul Apostol Andrei" Galaţi în Dosarul nr. 1.300/121/2009 al Tribunalului Galaţi - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 3 noiembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
