Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Oana Cristina Puicã - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 189 din Codul penal, excepţie ridicatã de Ioan Grama în Dosarul nr. 1.380.1/251/2009 al Judecãtoriei Luduş şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.590D/2010.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 22 octombrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 1.380.1/251/2009, al cãrei dispozitiv a fost îndreptat prin Încheierea din 12 noiembrie 2010, Judecãtoria Luduş a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 189 din Codul penal.
Excepţia a fost ridicatã de Ioan Grama cu ocazia soluţionãrii unei cauze penale privind trimiterea în judecatã pentru sãvârşirea, printre altele, a infracţiunii prevãzute şi pedepsite de art. 189 din Codul penal.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile art. 189 din Codul penal încalcã dispoziţiile constituţionale privind principiul legalitãţii pedepsei şi reglementarea prin lege organicã a infracţiunilor, pedepselor şi a regimului executãrii acestora, întrucât incrimineazã fapta de lipsire de libertate a unei persoane în mod ilegal, fãrã sã facã vreo referire la acţiunile şi inacţiunile care intrã sub incidenţa sa. Astfel, textul de lege criticat nu respectã condiţia previzibilitãţii şi încalcã imperativul de securitate juridicã pe care principiul legalitãţii este chemat sã îl garanteze.
Judecãtoria Luduş apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prevederile art. 189 din Codul penal nu aduc nicio atingere dispoziţiilor din Legea fundamentalã invocate de autorul excepţiei.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile art. 189 din Codul penal sunt constituţionale, întrucât nu încalcã prevederile din Constituţie şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale invocate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 189 din Codul penal, modificate prin Legea nr. 169/2002 privind modificarea şi completarea Codului penal, a Codului de procedurã penalã şi a unor legi speciale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 261 din 18 aprilie 2002, care au urmãtorul cuprins: "Lipsirea de libertate a unei persoane în mod ilegal se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani.
În cazul în care fapta este sãvârşitã prin simularea de calitãţi oficiale, prin rãpire, de o persoanã înarmatã, de douã sau mai multe persoane împreunã sau dacã în schimbul eliberãrii se cere un folos material sau orice alt avantaj, precum şi în cazul în care victima este minorã sau este supusã unor suferinţe ori sãnãtatea sau viaţa îi este pusã în pericol, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani.
Cu pedeapsa închisorii de la 7 la 15 ani se sancţioneazã şi lipsirea de libertate a unei persoane sãvârşitã în scopul de a o obliga la practicarea prostituţiei.
Dacã pentru eliberarea persoanei se cere, în orice mod, ca statul, o persoanã juridicã, o organizaţie internaţionalã interguvernamentalã sau un grup de persoane sã îndeplineascã sau sã nu îndeplineascã un anumit act, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 18 ani.
Dacã faptele prevãzute la alin. 1-4 se sãvârşesc de cãtre o persoanã care face parte dintr-un grup organizat, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani, în cazul alin. 1, închisoarea de la 7 la 18 ani, în cazul alin. 2 şi 3, închisoarea de la 10 la 20 de ani, în cazul alin. 4.
Dacã fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani.
Tentativa faptelor prevãzute la alin. 1-4 se pedepseşte.
Constituie tentativã şi producerea sau procurarea mijloacelor, a instrumentelor sau luarea de mãsuri în vederea comiterii faptei prevãzute la alin. 4."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 23 alin. (12) referitoare la principiul legalitãţii pedepsei şi ale art. 73 alin. (3) lit. h) privind reglementarea prin lege organicã a infracţiunilor, pedepselor şi a regimului executãrii acestora, precum şi a prevederilor art. 7 referitoare la principiul legalitãţii incriminãrii din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prevederile art. 189 din Codul penal au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, invocate şi în prezenta cauzã, şi faţã de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 79 din 27 ianuarie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 25 februarie 2011, Curtea a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate, reţinând cã dispoziţiile art. 189 din Codul penal dispun, în acord cu art. 73 alin. (3) lit. h) şi art. 23 alin. (12) din Constituţie, cu privire la incriminarea faptei de lipsire de libertate în mod ilegal, infracţiunea fiind astfel instituitã, în conformitate cu art. 61 alin. (1) din Legea fundamentalã, de cãtre Parlament ca unica autoritate legiuitoare a ţãrii.
În ceea ce priveşte aspectele referitoare la presupusa lipsã de claritate şi previzibilitate a normei contestate, cu acelaşi prilej, Curtea a constatat cã principiul legalitãţii implicã o obligaţie pozitivã a legiuitorului, de a reglementa prin texte clare şi precise, claritatea legii fiind apreciatã în lumina experienţei juridice normale. Norma juridicã trebuie sã fie enunţatã cu suficientã precizie pentru a permite cetãţeanului sã îşi controleze conduita, sã fie capabil sã prevadã, într-o mãsurã rezonabilã, faţã de circumstanţele speţei, consecinţele care ar putea rezulta dintr-o anumitã faptã, chiar dacã trebuie sã apeleze la consiliere de specialitate în materie. În concluzie, Curtea nu a reţinut nici aceastã criticã, deoarece din redactarea analizatã se desprinde în mod univoc interdicţia de a lipsi de libertate vreo persoanã, în afara situaţiei când aceasta este permisã de lege. Faptul cã infracţiunea se poate comite în diferite modalitãţi nu este de naturã a afecta prezumţia de constituţionalitate a art. 189 din Codul penal, pentru cã, potrivit art. 23 alin. (1) din Legea fundamentalã, libertatea individualã este inviolabilã.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţatã de Curte prin decizia mai sus menţionatã, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 189 din Codul penal, excepţie ridicatã de Ioan Grama în Dosarul nr. 1.380.1/251/2009 al Judecãtoriei Luduş.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 octombrie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puicã
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
