Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.405 din 2 noiembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 160^b si art. 300^2 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 823 din 9 decembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Oana Cristina Puicã - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^b şi art. 300^2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Lucian-Ciprian Fãgãraş în Dosarul nr. 5.751/190/2008 al Judecãtoriei Bistriţa - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 18 ianuarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 5.751/190/2008, Judecãtoria Bistriţa - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^b şi art. 300^2 din Codul de procedurã penalã.
Excepţia a fost ridicatã de Lucian-Ciprian Fãgãraş cu ocazia soluţionãrii unei cauze penale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile art. 160^b şi art. 300^2 din Codul de procedurã penalã încalcã egalitatea în drepturi şi dreptul la un proces echitabil, precum şi condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau libertãţi, întrucât permit depãşirea termenului rezonabil al menţinerii arestului preventiv, deşi nu mai subzistã niciun temei legal. Considerã cã dispoziţiile de lege criticate contravin şi art. 62 din Codul de procedurã penalã.
Judecãtoria Bistriţa - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 160^b şi art. 300^2 din Codul de procedurã penalã, având urmãtorul cuprins:
- Art. 160^b: "În cursul judecãţii, instanţa verificã periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestãrii preventive.
Dacã instanţa constatã cã arestarea preventivã este nelegalã sau cã temeiurile care au determinat arestarea preventivã au încetat sau nu existã temeiuri noi care sã justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivatã, revocarea arestãrii preventive şi punerea de îndatã în libertate a inculpatului.
Când instanţa constatã cã temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau cã existã temeiuri noi care justificã privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivatã, menţinerea arestãrii preventive.
Încheierea poate fi atacatã cu recurs, prevederile art. 160^a alin. 2 aplicându-se în mod corespunzãtor.";
- Art. 300^2: "În cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizatã este datoare sã verifice, în cursul judecãţii, legalitatea şi temeinicia arestãrii preventive, procedând potrivit art. 160^b."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 53 referitoare la condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau libertãţi, precum şi ale art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportate la prevederile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prevederile art. 160^b şi art. 300^2 din Codul de procedurã penalã au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie invocate şi în prezenta cauzã şi faţã de critici similare. În acest sens este <>Decizia nr. 38 din 11 ianuarie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 5 februarie 2007, prin care Curtea a reţinut cã, în ceea ce priveşte pretinsa încãlcare a dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţie, aceastã criticã este neîntemeiatã, deoarece instituirea în sarcina instanţei de judecatã a obligaţiei de a verifica periodic legalitatea şi temeinicia mãsurii arestãrii preventive constituie, dimpotrivã, o garanţie pentru respectarea dreptului pãrţilor la un proces echitabil. Împrejurarea cã prevederile legale criticate nu stabilesc un termen maxim de arestare, cum este cel de 180 de zile în cursul urmãririi penale ori cel dispus de art. 140 alin. 2 din Codul de procedurã penalã referitor la încetarea de drept a mãsurii arestãrii preventive când, înainte de pronunţarea unei hotãrâri de condamnare în primã instanţã, durata arestãrii a atins jumãtatea maximului prevãzut de lege pentru infracţiunea care face obiectul învinuirii, nu este de naturã a aduce atingere dreptului la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, neexistând identitate instituţionalã între mãsura privativã de libertate şi soluţionarea cauzei.
În acelaşi sens este şi <>Decizia nr. 946 din 25 iunie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 13 august 2009.
Întrucât nu au apãrut elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^b şi art. 300^2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Lucian-Ciprian Fãgãraş în Dosarul nr. 5.751/190/2008 al Judecãtoriei Bistriţa - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 2 noiembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puicã
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
