Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 1.404 din 20 octombrie 2011  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 140 alin. 2 din Codul de procedura penala    Twitter Facebook
Cautare document

DECIZIE nr. 1.404 din 20 octombrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 140 alin. 2 din Codul de procedura penala

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 874 din 12 decembrie 2011

    Augustin Zegrean - preşedinte
    Aspazia Cojocaru - judecãtor
    Acsinte Gaspar - judecãtor
    Petre Lãzãroiu - judecãtor
    Mircea Ştefan Minea - judecãtor
    Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
    Ion Predescu - judecãtor
    Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
    Tudorel Toader - judecãtor
    Oana Cristina Puicã - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.
    Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 140 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Cristi-Adrian Popescu în Dosarul nr. 4.508/85/2010 al Tribunalului Sibiu - Secţia penalã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.244D/2010.
    La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
    Magistratul-asistent referã asupra faptului cã la dosarul cauzei autorul excepţiei a depus un înscris prin care învedereazã Curţii Constituţionale cã renunţã la judecarea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    Reprezentantul Ministerului Public aratã cã nu este posibilã renunţarea la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, odatã ce aceasta a fost invocatã.
    Curtea, deliberând, respinge cererea de renunţare formulatã, în temeiul dispoziţiilor art. 55 din Legea nr. 47/1992, potrivit cãrora "Curtea Constituţionalã, legal sesizatã, procedeazã la examinarea constituţionalitãţii, nefiind aplicabile dispoziţiile Codului de procedurã civilã referitoare la suspendarea, întreruperea sau stingerea procesului [...]". Excepţia de neconstituţionalitate este o excepţie de ordine publicã, iar soluţionarea acesteia este de interes general. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate nu rãmâne la dispoziţia pãrţii care a invocat-o, cu consecinţa cã aceasta nu poate renunţa la soluţionarea excepţiei.
    Cauza este în stare de judecatã.
    Preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

                                    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
    Prin Decizia penalã nr. 338 din 13 octombrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 4.508/85/2010, Tribunalul Sibiu - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 140 alin. 2 din Codul de procedurã penalã.
    Excepţia a fost ridicatã de Cristi-Adrian Popescu cu ocazia soluţionãrii recursului împotriva unei încheieri de menţinere a mãsurii arestãrii preventive în faza de judecatã.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile art. 140 alin. 2 din Codul de procedurã penalã încalcã dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, precum şi dreptul persoanei arestate sau deţinute de a fi judecatã într-un termen rezonabil ori de a fi pusã în libertate, în aşteptarea procesului, întrucât permit ca inculpatul sã petreacã o perioadã îndelungatã de timp în stare de arest preventiv în cursul judecãţii.
    Tribunalul Sibiu - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere dispoziţiilor din Constituţie invocate de autorul excepţiei.
    Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                                    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
    Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 140 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, modificate prin Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã şi a unor legi speciale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, care au urmãtorul cuprins: "Mãsura arestãrii preventive înceteazã de drept şi atunci când, înainte de pronunţarea unei hotãrâri de condamnare în primã instanţã, durata arestãrii a atins jumãtatea maximului pedepsei prevãzute de lege pentru infracţiunea care face obiectul învinuirii, fãrã a se putea depãşi, în cursul urmãririi penale, maximele prevãzute în art. 159 alin. 13, precum şi în alte cazuri anume prevãzute de lege."
    În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, precum şi ale art. 20 alin. (2) referitoare la preeminenţa tratatelor internaţionale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 5 paragraful 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale privind dreptul persoanei arestate sau deţinute de a fi judecatã într-un termen rezonabil ori de a fi pusã în libertate, în aşteptarea procesului.
    Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prevederile art. 140 alin. 2 din Codul de procedurã penalã au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, în raport cu critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 531 din 13 octombrie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 942 din 21 octombrie 2005, Curtea a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege criticate, reţinând cã mãsurile preventive sunt instituţii de drept procesual cu caracter de constrângere, având drept scop asigurarea unei bune desfãşurãri a procesului penal. Ele vizeazã starea de libertate a învinuitului sau inculpatului şi au drept efect fie privarea de libertate, fie restrângerea libertãţii de mişcare, reglementarea lor reflectând principiile înscrise în art. 23 din Constituţie privind garantarea libertãţii individuale. Instituirea unor limite diferite în raport cu fazele procesului penal, respectiv urmãrire penalã sau cauzã în curs de judecatã, la care arestarea preventivã înceteazã de drept, nu reprezintã o încãlcare a principiului libertãţii individuale, ci, dimpotrivã, acestea sunt stabilite pentru îndeplinirea scopului mãsurilor preventive prevãzute de art. 136 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, şi anume asigurarea bunei desfãşurãri a procesului penal. Caracterul rezonabil al mãsurii arestãrii preventive este apreciat prin raportare la gravitatea infracţiunii sãvârşite, complexitatea şi specificul cauzei, astfel încât prin durata sa sã permitã realizarea scopului pentru care a fost instituitã, respectiv garantarea bunei desfãşurãri a procesului penal în toate fazele sale.
    Cu acelaşi prilej, Curtea a mai reţinut cã, potrivit art. 289 din Codul de procedurã penalã, în faza cercetãrii judecãtoreşti, "Judecata cauzei se face în faţa instanţei constituitã potrivit legii şi se desfãşoarã în şedinţã, oral, nemijlocit şi în contradictoriu". Principiul nemijlocirii presupune readministrarea de cãtre instanţa de judecatã a tuturor probelor pe baza cãrora s-a dispus trimiterea inculpatului în judecatã, la termenele stabilite în acest scop, în şedinţã publicã. Imposibilitatea de a asigura prezenţa inculpatului arestat la termenul de judecatã conduce în mod obligatoriu la amânarea judecãrii cauzei (art. 314 din Codul de procedurã penalã). De asemenea, împrejurãri ca lipsa de apãrare, neprezentarea unor martori sau chiar a unor pãrţi, având în vedere necesitatea administrãrii probelor în condiţii care sã asigure respectarea principiului contradictorialitãţii, pot conduce la amânarea judecãrii cauzei. Totodatã, cercetarea judecãtoreascã poate fi îngreunatã de o serie de incidente procedurale, cum ar fi, spre exemplu, neîndeplinirea legalã a procedurii de citare, recuzarea ori cereri de strãmutare.
    Astfel, reglementarea unei durate mai mari pânã la care poate fi menţinutã privarea de libertate în cursul judecãţii este necesarã pentru a asigura buna desfãşurare a procesului penal, ţinând seama de normele procedurale care particularizeazã cercetarea judecãtoreascã în raport cu activitatea de urmãrire penalã. Drept urmare, dispoziţiile art. 140 alin. 2 din Codul de procedurã penalã nu încalcã prevederile Legii fundamentale, neexistând nicio dispoziţie constituţionalã care sã impunã o echivalenţã sub aspectul duratei între mãsurile preventive luate în cele douã faze ale procesului penal.
    În acelaşi sens este şi Decizia nr. 941 din 23 septembrie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 696 din 13 octombrie 2008.
    Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţatã de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
    Pentru aceleaşi motive, prevederile art. 140 alin. 2 din Codul de procedurã penalã nu aduc atingere nici dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţie şi ale art. 5 paragraful 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.

    Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

                             CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                                În numele legii
                                    DECIDE:

    Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 140 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Cristi-Adrian Popescu în Dosarul nr. 4.508/85/2010 al Tribunalului Sibiu - Secţia penalã.
    Definitivã şi general obligatorie.
    Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 octombrie 2011.

                      PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
                                AUGUSTIN ZEGREAN

                              Magistrat-asistent,
                              Oana Cristina Puicã

                                      ----
Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice