Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.402 din 2 noiembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 197 alin. 1 si 4 cu referire la art. 300 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 823 din 9 decembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Oana Cristina Puicã - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 197 alin. 1 şi 4 cu referire la art. 300 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Mihai Ciobanu, Petricã Florea, Viorel Scheuleac şi Vasile Sturzu în Dosarul nr. 1.741/239/2008 al Judecãtoriei Hârlãu.
La apelul nominal lipsesc autorii excepţiei, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 300 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã penalã, întrucât critica vizeazã modul de interpretare şi aplicare a prevederilor de lege atacate, respectiv ca neîntemeiatã cu privire la dispoziţiile art. 197 alin. 1 şi 4 din acelaşi cod, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 27 ianuarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 1.741/239/2008, Judecãtoria Hârlãu a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 197 alin. 1 şi 4 cu referire la art. 300 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã penalã.
Excepţia a fost ridicatã de Mihai Ciobanu, Petricã Florea, Viorel Scheuleac şi Vasile Sturzu cu ocazia soluţionãrii unei cauze penale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã prevederile art. 197 alin. 1 şi 4 din Codul de procedurã penalã, care condiţioneazã anularea actului de procedurã fãcut cu încãlcarea dispoziţiilor legale ce reglementeazã desfãşurarea procesului penal de existenţa unei vãtãmãri ce nu poate fi înlãturatã decât prin anularea acelui act, încalcã obligaţia respectãrii Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, egalitatea în drepturi, dreptul la un proces echitabil şi dreptul pãrţilor de a fi asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu. Considerã cã normele care reglementeazã desfãşurarea procesului penal sunt de interes public şi, ca atare, orice încãlcare a acestora ar trebui sancţionatã cu nulitate absolutã, condiţionarea anulãrii actului fiind o derogare de la obligativitatea respectãrii legii, obligativitate prevãzutã de Constituţie. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 300 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã penalã, autorii excepţiei nu invocã încãlcarea unor principii sau prevederi constituţionale, ci aratã cã instanţa de judecatã nu a respectat prevederile de lege criticate, deoarece nu a verificat din oficiu, la prima înfãţişare, regularitatea actului de sesizare. Totodatã, evidenţiazã faptul cã instanţa a respins excepţia neregularitãţii actului de sesizare prin încheiere, şi nu printr-o hotãrâre supusã unei cãi de atac, cum ar fi trebuit sã prevadã în mod expres textul de lege criticat.
Judecãtoria Hârlãu nu şi-a exprimat opinia cu privire la temeinicia excepţiei de neconstituţionalitate.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 197 alin. 1 şi 4 cu referire la art. 300 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã penalã, având urmãtorul cuprins:
- Art.197 alin. 1 şi 4: "Încãlcãrile dispoziţiilor legale care reglementeazã desfãşurarea procesului penal atrag nulitatea actului, numai atunci când s-a adus o vãtãmare care nu poate fi înlãturatã decât prin anularea acelui act. [...]
Încãlcarea oricãrei alte dispoziţii legale decât cele prevãzute în alin. 2 atrage nulitatea actului în condiţiile alin. 1, numai dacã a fost invocatã în cursul efectuãrii actului când partea este prezentã sau la primul termen de judecatã cu procedura completã când partea a lipsit la efectuarea actului. Instanţa ia în considerare din oficiu încãlcãrile, în orice stare a procesului, dacã anularea actului este necesarã pentru aflarea adevãrului şi justa soluţionare a cauzei.";
- Art. 300 alin. 1 şi 2: "Instanţa este datoare sã verifice din oficiu, la prima înfãţişare, regularitatea actului de sesizare.
În cazul când se constatã cã sesizarea nu este fãcutã potrivit legii, iar neregularitatea nu poate fi înlãturatã de îndatã şi nici prin acordarea unui termen în acest scop, dosarul se restituie organului care a întocmit actul de sesizare, în vederea refacerii acestuia."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi de lege autorii excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind obligaţia respectãrii Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 24 alin. (2) referitoare la dreptul pãrţilor de a fi asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu, precum şi a prevederilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
I. Autorii excepţiei nu formuleazã veritabile critici de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile art. 300 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã penalã, ci sunt nemulţumiţi, în realitate, de modul de interpretare şi aplicare de cãtre organele de urmãrire penalã şi instanţa de judecatã a respectivelor prevederi de lege. Or, sub acest aspect, Curtea a statuat în repetate rânduri cã nu este competentã sã se pronunţe cu privire la aspecte de aplicare a legii, acestea urmând a fi soluţionate de cãtre instanţa de judecatã. Atât interpretarea conţinutului unor norme juridice, ca fazã indispensabilã procesului de aplicare a legii la situaţiile de fapt deduse judecãţii, cât şi, în speţã, aprecierea legalitãţii activitãţii desfãşurate de organele de urmãrire penalã sunt de competenţa exclusivã a instanţelor judecãtoreşti. Curtea reţine cã a rãspunde criticilor autorilor excepţiei în aceastã situaţie ar însemna o ingerinţã a Curţii Constituţionale în activitatea de judecatã, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituţie, potrivit cãrora justiţia se realizeazã prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege.
Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 300 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã penalã va fi respinsã ca inadmisibilã.
II. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 197 alin. 1 şi 4 din Codul de procedurã penalã, aceste prevederi de lege au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie, invocate şi în prezenta cauzã, şi faţã de critici identice. În acest sens este <>Decizia nr. 113 din 24 februarie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 14 martie 2005, prin care Curtea a reţinut cã nulitatea reprezintã o sancţiune proceduralã extremã, care intervine numai atunci când alte remedii nu sunt posibile. Cum însã nu orice încãlcare a unei norme procedurale provoacã o vãtãmare care sã nu poatã fi reparatã decât prin anularea actului, legiuitorul, în art. 197 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, a instituit regula potrivit cãreia nulitatea actului fãcut cu încãlcarea dispoziţiilor legale care reglementeazã desfãşurarea procesului penal intervine numai atunci când s-a adus o vãtãmare ce nu poate fi înlãturatã în alt mod. Aceastã reglementare reflectã preocuparea legiuitorului de a salva actele procedurale care, deşi iniţial nu au respectat formele procedurale, îşi pot atinge scopul, prin completarea sau refacerea lor. Nimic nu împiedicã persoana interesatã ca, în ipoteza în care existã o vãtãmare ce nu poate fi înlãturatã, sã invoce şi sã dovedeascã vãtãmarea pretinsã.
Aşa fiind, normele criticate nu aduc atingere prevederilor constituţionale referitoare la egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi la dreptul pãrţilor la un proces echitabil, deoarece, pe de o parte, acestea sunt aplicabile în egalã mãsurã tuturor celor cãrora li s-a produs o vãtãmare în drepturile lor procesuale prin încãlcarea dispoziţiilor legale care reglementeazã desfãşurarea procesului penal, asigurându-se astfel dreptul pãrţilor la un proces echitabil, iar pe de altã parte, condiţionarea anulãrii actului de procedurã care nu îndeplineşte condiţiile prevãzute de lege de existenţa unei vãtãmãri ce nu poate fi înlãturatã în alt mod nu are semnificaţia unei sustrageri a acestuia de la aplicarea sancţiunilor legale sau a unei "derogãri" de la obligativitatea respectãrii legii, aşa cum neîntemeiat susţine autorul excepţiei.
Întrucât nu au apãrut elemente noi, de naturã a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru aceleaşi motive, dispoziţiile art. 197 alin. 1 şi 4 din Codul de procedurã penalã nu aduc nicio atingere prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie şi nici celor ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
I. Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 300 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Mihai Ciobanu, Petricã Florea, Viorel Scheuleac şi Vasile Sturzu în Dosarul nr. 1.741/239/2008 al Judecãtoriei Hârlãu.
II. Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 197 alin. 1 şi 4 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de aceiaşi autori în acelaşi dosar.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 2 noiembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puicã
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
