Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.397 din 3 noiembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 3, 4 si 5 din Codul penal si art. 84 alin. 1 pct. 2 si 3 si alin. 2 teza a doua din Legea nr. 59/1934 asupra cecului
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 855 din 9 decembrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent-şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 3, 4 şi 5 din Codul penal şi <>art. 84 alin. 1 pct. 2 şi 3 şi alin. 2 teza a doua din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, excepţie ridicatã de Ilie Pînzariu în Dosarul nr. 957/40/2008 al Tribunalului Botoşani - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 27 martie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 957/40/2008, Tribunalul Botoşani - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 3, 4 şi 5 din Codul penal şi <>art. 84 alin. 1 pct. 2 şi 3 şi alin. 2 teza a doua din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, excepţie ridicatã de Ilie Pînzariu într-o cauzã penalã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã dispoziţiile de lege criticate aduc atingere prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), art. 20, art. 23 alin. (12), art. 24, art. 73 alin. (3) lit. h) şi art. 124, precum şi art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi art. 11 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice. În acest sens, aratã cã textele de lege criticate, deşi au conţinut identic, sancţioneazã diferit aceeaşi faptã penalã. Autorul excepţiei considerã cã "prin încadrarea unei acţiuni ilicite în conţinutul constitutiv a douã infracţiuni distincte" se dã "posibilitatea unei duble sancţionãri". În continuare, apreciazã cã <>art. 84 alin. 2 teza a doua din Legea nr. 59/1934 este neconstituţional, deoarece nu defineşte "faptul scuzabil". În consecinţã, "legea nu este suficient de clarã şi lasã loc unei marje de apreciere care poate depãşi limita rezonabilului".
Instanţa de judecatã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale şi reglementãrilor internaţionale invocate.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã textele de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 215 alin. 3, 4 şi 5 din Codul penal şi <>art. 84 alin. 1 pct. 2 şi 3 şi alin. 2 teza a doua din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, publicatã în Monitorul Oficial nr. 100 din 1 mai 1934, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dispoziţii care au urmãtorul cuprins:
- Art. 215 alin. 3, 4 şi 5 din Codul penal: "Inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executãrii unui contract, sãvârşitã în aşa fel încât, fãrã aceastã eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, se sancţioneazã cu pedeapsa prevãzutã în alineatele precedente, dupã distincţiile acolo arãtate.
Emiterea unui cec asupra unei instituţii de credit sau unei persoane, ştiind cã pentru valorificarea lui nu existã provizia sau acoperirea necesarã, precum şi fapta de a retrage, dupã emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plãti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arãtat în alin. 1, dacã s-a pricinuit o pagubã posesorului cecului, se sancţioneazã cu pedeapsa prevãzutã în alin. 2.
Înşelãciunea care a avut consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.";
- <>Art. 84 alin. 1 pct. 2 şi 3 şi alin. 2 teza a doua din Legea nr. 59/1934 :
"Se va pedepsi cu amenda de la 5.000-100.000 lei şi închisoare de la 6 luni pânã la 1 an, afarã de cazul când faptul constituie un delict sancţionat cu o pedeapsã mai mare, în care caz se aplicã aceastã pedeapsã. [...]
2. Oricine emite un cec fãrã a avea la tras disponibil suficient, sau dupã ce a tras cecul şi mai înainte de trecerea termenelor fixate pentru prezentare, dispune altfel, în total sau în parte de disponibilul avut.
3. Oricine emite un cec cu datã falsã sau cãruia îi lipseşte unul din elementele esenţiale arãtate de alineatele 1, 2, 3 şi 5 al art. 1 şi art. 11. [...]
[...] Când emiterea cecului se datoreazã unui fapt scuzabil, emitentul va fi apãrat de pedeapsã."
Aceste texte de lege sunt raportate la prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1), art. 20, art. 23 alin. (12), art. 24, art. 73 alin. (3) lit. h) şi art. 124, precum şi art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi art. 11 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã argumentele invocate de autorul excepţiei nu vizeazã o veritabilã problemã de constituţionalitate, ci constituie o problemã de interpretare şi de aplicare a legii din perspectiva succesiunii legilor în timp ce ţine de resortul instanţelor judecãtoreşti, iar nu de cel al instanţei de contencios constituţional.
Curtea a statuat, în repetate rânduri, cã nu intrã în atribuţiile sale cenzurarea aplicãrii legii de cãtre instanţele judecãtoreşti, controlul judecãtoresc realizându-se exclusiv în cadrul sistemului cãilor de atac prevãzute de lege.
Mai mult, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, de exemplu, <>Decizia nr. 495 din 16 noiembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 19 ianuarie 2005, examinarea constituţionalitãţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acelui text cu dispoziţiile constituţionale pretins încãlcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din aceastã comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei.
În ceea ce priveşte dispoziţiile alin. 2 teza a doua din <>art. 84 din Legea nr. 59/1934 , Curtea reţine cã autorul excepţiei criticã aceste dispoziţii pe motiv cã legiuitorul nu defineşte faptul scuzabil, astfel cã "inculpatului nu i se garanteazã dreptul la apãrare câtã vreme acest drept este lipsit de conţinut".
Or, nici asemenea critici nu intrã în competenţa Curţii Constituţionale, care, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a le putea modifica sau completa.
În aceste condiţii, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1- 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 3, 4 şi 5 din Codul penal şi <>art. 84 alin. 1 pct. 2 şi 3 şi alin. 2 teza a doua din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, excepţie ridicatã de Ilie Pînzariu în Dosarul nr. 957/40/2008 al Tribunalului Botoşani - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 3 noiembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
