Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.397 din 20 octombrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 597 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 88 din 3 februarie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 597 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Luanchim" - S.R.L. din Comãneşti în Dosarul nr. 3.313/110/2010 al Tribunalului Bacãu - Secţia comercialã şi contencios administrativ şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.679D/2010.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 21 iulie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 3.313/110/2010, Tribunalul Bacãu - Secţia comercialã şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 597 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Luanchim" - S.R.L. din Comãneşti într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei cereri vizând o poprire asigurãtorie.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţã, cã prevederile art. 597 din Codul de procedurã civilã încalcã dispoziţiile art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, creând pentru creditor o poziţie procesualã vãdit superioarã aceleia a debitorului. Instituirea unei prezumţii legale cu privire la faptul cã pârâta ar datora anumite sume de bani reclamantei, ca o consecinţã a faptului cã aceasta din urmã a introdus o cerere de chemare în judecatã prin care se pretind aceste sume, creeazã pentru reclamantã o situaţie specialã în procesul ce are ca obiect înfiinţarea popririi asigurãtorii, cu consecinţa indisponibilizãrii bunurilor pârâtei, încãlcându-se astfel "drepturile instituite prin Constituţie".
În acelaşi timp, se încalcã principiul egalitãţii şi dreptul la un proces echitabil, datoritã faptului cã prevederile criticate se constituie într-un temei de drept suplimentar, nejustificat, la îndemâna creditorului, deşi acesta are la îndemânã alte instrumente juridice de valorificare a pretenţiilor sale, astfel cã aceastã mãsurã se constituie într-o veritabilã pedeapsã.
De asemenea, faţã de poziţia favorizatã asupra reclamantului, instituitã prin textul criticat, se încalcã şi principiul constituţional potrivit cãruia toţi cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a instituţiilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
Tribunalul Bacãu - Secţia comercialã şi contencios administrativ opineazã în sensul cã excepţia invocatã este neîntemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctul de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 597 din Codul de procedurã civilã, care are urmãtorul cuprins: "Poprirea asigurãtorie se poate înfiinţa asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale urmãribile datorate debitorului de o a treia persoanã sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente, în condiţiile stabilite de art. 591.
Dispoziţiile art. 592-595 se aplicã în mod corespunzãtor."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 44 alin. (1) şi (2) referitor la garantarea proprietãţii private.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã poprirea asigurãtorie este cuprinsã în cap. IV "Mãsurile asigurãtorii" al cãrţii a VI-a intitulate "Proceduri speciale" a Codului de procedurã civilã, care reglementeazã mãsurile asigurãtorii, respectiv sechestrul asigurãtor, poprirea asigurãtorie şi sechestrul judiciar.
Curtea reţine cã, prin Decizia nr. 166 din 22 martie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 3 mai 2005, sau prin Decizia nr. 597 din 20 mai 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 11 iunie 2008, a statuat cã procedura mãsurilor asigurãtorii nu soluţioneazã fondul dreptului, ci are o finalitate subsecventã, urmãrind sã asigure valorificarea acestuia. Prin aceasta legiuitorul a urmãrit preîntâmpinarea riscului la care este expus titularul dreptului, şi anume situaţia în care, deşi dreptul i-a fost recunoscut printr-o hotãrâre definitivã sau irevocabilã, aşadar susceptibilã de punere în executare, sã se vadã pus în imposibilitatea de a-l realiza ca urmare a manoperelor dolosive ale debitorului.
Faptul cã, din aceste raţiuni, legiuitorul a reglementat, prin dispoziţiile art. 591 din Codul de procedurã civilã, posibilitatea instituirii sechestrului asigurãtor asupra bunurilor debitorului nu are semnificaţia încãlcãrii dreptului la un proces echitabil, întrucât acesta din urmã are posibilitatea de a se adresa justiţiei şi, în acest cadru, beneficiind de toate garanţiile unui proces echitabil, sã învedereze împrejurãrile care justificã sau nu luarea acestei mãsuri.
Aceste considerente se aplicã, mutatis mutandis, şi referitor la instituţia popririi asigurãtorii asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau a altor bunuri mobile incorporale urmãribile datorate debitorului de o a treia persoanã sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.
Curtea constatã cã, potrivit art. 597 coroborat cu art. 591 din Codul de procedurã civilã, creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cãrui creanţã este constatã prin act înscris şi este exigibilã, sau creditorul a cãrui creanţã nu este constatatã în scris, dacã dovedeşte cã a intentat o acţiune şi depune, odatã cu cererea de poprire, o cauţiune de jumãtate din valoarea reclamatã, poate cere poprirea asigurãtorie asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau a altor bunuri mobile incorporale urmãribile datorate debitorului de o a treia persoanã sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.
Poprirea asigurãtorie se poate încuviinţa de cãtre instanţã în cazurile în care debitorul a micşorat, prin fapta sa, asigurãrile date creditorului sau nu a dat asigurãrile promise ori atunci când existã pericolul ca debitorul sã se sustragã de la urmãrire, sã-şi ascundã sau sã îşi risipeascã averea. Aşadar, poprirea asigurãtorie nu soluţioneazã fondul dreptului, ci are o finalitate subsecventã, şi anume preîntâmpinarea riscului la care este expus titularul dreptului în situaţia în care, deşi dreptul i-a fost recunoscut printr-o hotãrâre definitivã sau irevocabilã, aşadar susceptibilã de punere în executare, este pus în imposibilitatea de a-l realiza ca urmare a manoperelor dolosive ale debitorului.
Împrejurarea cã, pentru raţiunile înfãţişate, legiuitorul a reglementat, prin dispoziţiile art. 597 din Codul de procedurã civilã, ca mãsurã asigurãtorie, instituţia popririi asigurãtorii asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau a altor bunuri mobile incorporale urmãribile datorate debitorului de o a treia persoanã sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente nu are semnificaţia încãlcãrii dreptului acestuia la un proces echitabil, întrucât el are posibilitatea de a se adresa justiţiei şi, în acest cadru, beneficiind de toate garanţiile procesuale, poate învedera instanţei împrejurãrile care justificã sau nu luarea acestei mãsuri. De asemenea, potrivit art. 399 şi urmãtoarele din Codul de procedurã civilã, împotriva executãrii silite, precum şi împotriva oricãrui act de executare se poate face contestaţie de cãtre cei interesaţi sau vãtãmaţi.
De altfel, legiuitorul poate institui, în conformitate cu prevederile constituţionale ale art. 126 alin. (2), în considerarea unor situaţii particulare, reguli speciale de procedurã, precum şi modalitãţi specifice de exercitare a drepturilor procedurale.
Referitor la pretinsa încãlcare a prevederilor art. 16 din Constituţie, Curtea a statuat constant cã, în mãsura în care reglementãrile deduse controlului se aplicã tuturor celor aflaţi în situaţia prevãzutã în ipoteza normei legale, fãrã nicio discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiatã.
În ceea ce priveşte pretinsa încãlcare a prevederilor constituţionale privind dreptul de proprietate, Curtea constatã cã, potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege, ceea ce conferã legiuitorului competenţa de a stabili cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principialã conferitã de Constituţie, în aşa fel încât sã nu vinã în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitãri rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. De altfel, nu se poate reţine încãlcarea dreptului de proprietate, atâta vreme cât mãsura reglementatã de textul de lege criticat are caracter provizoriu şi nu soluţioneazã fondul dreptului.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 597 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Luanchim" - S.R.L. din Comãneşti în Dosarul nr. 3.313/110/2010 al Tribunalului Bacãu - Secţia comercialã şi contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 octombrie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioniţa Cochinţu
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
