Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.396 din 28 octombrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 244 alin. 1 si ale art. 244^1 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 812 din 6 decembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Fabian Niculae - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 244 alin. 1 şi ale art. 244^1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Vasile Leonte şi de Elena Leonte în Dosarul nr. 22.079/245/2007 al Tribunalului Iaşi - Secţia civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 6 ianuarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 22.079/245/2007, Tribunalul Iaşi - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 244 alin. 1 şi ale art. 244^1 din Codul de procedurã civilã.
Excepţia a fost ridicatã de Vasile Leonte şi de Elena Leonte într-un dosar având ca obiect anularea unui act.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii considerã cã dispoziţiile art. 244 alin. 1 din Codul de procedurã civilã deschid calea unei aplicãri discriminatorii faţã de cetãţenii ce se adreseazã instanţelor de judecatã, cu atât mai mult cu cât existã riscul pronunţãrii unor hotãrâri contradictorii. Textul de lege trebuie sã asigure garantarea respectãrii drepturilor şi intereselor legitime ale justiţiabilului şi sã nu îngrãdeascã aplicarea acestora, lãsând-o la aprecierea subiectivã şi discreţionarã a magistratului. De asemenea, autorii excepţiei susţin cã art. 244^1 din Codul de procedurã civilã prilejuieşte o discriminare certã între justiţiabilii cãrora li s-au admis cererile de suspendare şi cei cãrora li s-au respins asemenea cereri. Textul de lege încalcã dreptul de acces efectiv la justiţie şi egalitatea cetãţenilor în faţa legii, motivat de împrejurarea cã, dacã se admite cererea de suspendare, partea adversã are deschisã calea unui recurs separat împotriva acestei încheieri, pe când, în condiţiile în care aceastã cerere se respinge, trebuie sã se aştepte judecarea fondului pentru a se declara recurs care, oricum, la acel moment ar fi lipsit de eficienţã şi de efecte juridice.
Tribunalul Iaşi - Secţia civilã apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Astfel, în opinia instanţei, reglementarea de cãtre legiuitor a unui drept - subiectiv sau procesual - nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate eficientã de a preveni exercitarea sa abuzivã, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egalã mãsurã ocrotite.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 244 alin. 1 şi ale art. 244^1 din Codul de procedurã civilã, texte de lege care au urmãtorul conţinut:
- Art. 244 alin. 1: "Instanţa poate suspenda judecata:
1. când dezlegarea pricinii atârnã, în totul sau în parte, de existenţa sau neexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecãţi;
2. când s-a început urmãrirea penalã pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotãrâtoare asupra hotãrârii ce urmeazã sã se dea.";
- Art. 244^1: "Asupra suspendãrii judecãrii procesului, instanţa se va pronunţa prin încheiere care poate fi atacatã cu recurs în mod separat, cu excepţia celor pronunţate în recurs.
Recursul se poate declara cât timp dureazã suspendarea cursului judecãrii procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât şi împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 24 privind dreptul la apãrare.
Examinând excepţia, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor art. 244 alin. 1 şi ale art. 244^1 din Codul de procedurã civilã, prin raportare la critici asemãnãtoare, constatând cã sunt constituţionale.
Astfel, referitor la dispoziţiile <>art. 244 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, prin Decizia nr. 29 din 27 ianuarie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 26 februarie 2004, Curtea a statuat cã, având posibilitatea de a aprecia oportunitatea suspendãrii cursului judecãţii, instanţa este chematã sã cenzureze toate acele cazuri care ar putea constitui pretext pentru tergiversarea judecãţii. Prin urmare, lãsarea mãsurii suspendãrii la aprecierea judecãtorului, atunci când dezlegarea pricinii depinde de existenţa unui drept care face obiectul unui alt proces aflat în curs, este menitã sã îi permitã acestuia sã îşi exercite rolul activ, sancţionând eventualele tentative de exercitare abuzivã a drepturilor procesuale, incontestabil mai eficient decât în situaţia în care suspendarea ar avea caracter imperativ.
În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 244^1 din Codul de procedurã civilã, prin Decizia nr. 324 din 26 noiembrie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 938 din 20 decembrie 2002, Curtea a statuat cã textul legal criticat nu conţine nicio dispoziţie discriminatorie; regimul juridic diferit - constând în aceea cã numai încheierea prin care s-a dispus suspendarea judecãţii poate fi atacatã cu recurs separat, în vreme ce încheierea prin care s-a respins cererea de suspendare poate fi atacatã doar odatã cu fondul - este impus de deosebirea de situaţii care reclamã soluţii legislative diferite, ambele fiind determinate de asigurarea celeritãţii soluţionãrii cauzelor aflate pe rolul instanţelor. Reglementarea proceduralã dedusã controlului nu contravine nici art. 21 din Constituţie, întrucât, chiar dacã încheierea de respingere a cererii de suspendare nu poate fi atacatã cu recurs separat, ea poate fi atacatã odatã cu fondul, potrivit prevederilor art. 282 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, care constituie reglementarea de drept comun în materie. Tot astfel îi este asigurat şi dreptul la apãrare.
Pe de altã parte, Curtea a constatat cã împotriva încheierii susceptibile de a fi atacatã separat poate fi exercitatã aceeaşi cale de atac precum împotriva hotãrârii pronunţate pe fondul cauzei. Împrejurarea cã încheierea prin care se dispune suspendarea judecãrii procesului este pronunţatã în faza procesualã a recursului justificã pe deplin opţiunea legiuitorului, în sensul exceptãrii ei de la posibilitatea exercitãrii cãii de atac prevãzute de lege pentru celelalte situaţii. Astfel, întrucât stadiul procesual este recursul, hotãrârea care soluţioneazã cauza are caracter irevocabil. Prin urmare, încheierea prin care se dispune suspendarea judecãţii îşi însuşeşte acest caracter, tocmai pentru cã, pregãtind pronunţarea hotãrârii finale, ea urmeazã soarta acesteia din urmã. O atare soluţie împiedicã prelungirea excesivã a duratei procesului şi contribuie la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţiile deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 244 alin. 1 şi ale art. 244^1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Vasile Leonte şi de Elena Leonte în Dosarul nr. 22.079/245/2007 al Tribunalului Iaşi - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 28 octombrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae
________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
