Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 2 din Codul penal, excepţie ridicatã de Lucian Boisan în Dosarul nr. 3.733/233/2008 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 29 martie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 3.733/233/2008, Curtea de Apel Galaţi - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 215 alin. 2 din Codul penal, excepţie ridicatã de Lucian Boisan.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 23 alin. (12) referitoare la legalitatea pedepsei şi art. 20 alin. (2) referitoare la prioritatea reglementãrilor internaţionale privitoare la drepturile omului, precum şi ale art. 4 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la Dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de douã ori, deoarece instituie o dublã incriminare cu regim sancţionator diferit, atâta vreme cât infracţiunea de înşelãciune în modalitatea prevãzutã şi pedepsitã de art. 215 alin. 2 din Codul penal este o infracţiune complexã, care cuprinde în conţinutul sãu ca element constitutiv o acţiune care reprezintã prin ea însãşi o faptã prevãzutã de legea penalã.
Curtea de Apel Galaţi - Secţia penalã opineazã cã excepţia formulatã este nefondatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 215 alin. 2 din Codul penal - Înşelãciunea, care au urmãtorul conţinut:
"Înşelãciunea sãvârşitã prin folosire de nume sau calitãţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacã mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplicã regulile privind concursul de infracţiuni."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului sãu din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţãrii <>Deciziei nr. 855 din 24 iunie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 3 august 2010, şi <>Deciziei nr. 566 din 27 octombrie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 982 din 4 noiembrie 2005, Curtea Constituţionalã a statuat cã "înşelãciunea, în oricare dintre variantele sale, este o infracţiune contra patrimoniului, constând în înşelarea încrederii participanţilor la raporturile juridice patrimoniale, fapt absolut intolerabil în cadrul acestora. În toate sistemele de drept înşelãciunea ori escrocheria este o faptã incriminatã şi sever sancţionatã. Scopul acestei reglementãri este acela de a-i proteja pe cei ce îşi exercitã cu bunã-credinţã drepturile şi libertãţile economice, comerciale, inclusiv pe cele contractuale".
Drept urmare, prin încriminarea ca infracţiune de înşelãciune a faptei sãvârşite prin folosire de nume sau calitãţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase, precum şi a faptei de inducere sau menţinere în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executãrii unui contract, sãvârşitã în aşa fel încât, fãrã aceastã eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, textul de lege criticat nu încalcã prevederile art. 20 şi art. 23 alin. (12) din Legea fundamentalã, referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi la principiul legalitãţii pedepselor.
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Distinct de acestea, Curtea mai constatã cã textul legal criticat instituie în teza a doua concursul de infracţiuni atunci când mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune. Or, o asemenea reglementare nu este de naturã a contraveni în vreun fel dispoziţiilor invocate, întrucât necesitatea ei izvorãşte tocmai din respectarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3), potrivit cãrora în România, ca stat de drept, dreptatea reprezintã o valoare supremã. De altfel, concursul de infracţiuni reprezintã o formã a pluralitãţii de fapte penale, care constã în aceea cã una şi aceeaşi persoanã sãvârşeşte douã sau mai multe infracţiuni înainte de a fi condamnatã definitiv pentru vreuna dintre ele. În cazul de faţã, legiuitorul, în acord cu dispoziţiile art. 23 alin. (12) din Constituţie, a înţeles sã dea eficienţã scopului procesului penal prin aceea cã nu a lãsat nesancţionatã o faptã care, deşi este rezultatul unei singure acţiuni, lezeazã deopotrivã douã valori sociale ocrotite de legea penalã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 2 din Codul penal, excepţie ridicatã de Lucian Boisan în Dosarul nr. 3.733/233/2008 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 26 octombrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
