Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.385 din 16 decembrie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 22 alin. (1) si (5) si art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 97 din 18 februarie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (1) şi (5) şi <>art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Anita Schmidt în Dosarul nr. 5.189/62/2007 al Tribunalului Braşov - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 3 aprilie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 5.189/62/2007, Tribunalul Braşov - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 22 alin. (1) şi (5) şi <>art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Anita Schmidt.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul aratã cã dispoziţiile <>art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 insereazã în textul legii o limitare inacceptabilã a exercitãrii dreptului de proprietate. Astfel, procedurile prevãzute de <>Legea nr. 10/2001 pot fi iniţiate numai în termen de 6 luni de la adoptarea legii. Potrivit alin. (5), lipsa de acţiune în acest interval de timp atrage pierderea dreptului de a solicita în justiţie mãsuri reparatorii în naturã sau prin echivalent. Practic, aceastã interdicţie vizeazã nu numai împiedicarea folosirii legii, ci şi a dispoziţiilor din dreptul civil care garanteazã proprietatea. Pe de altã parte, textele de lege criticate instituie o discriminare între foştii proprietari, care au depus notificare în vederea restituirii, şi aceia care nu au respectat acest termen, ceea ce conduce şi la o încãlcare a principiului constituţional al garantãrii proprietãţii private. De asemenea, procedura instituitã prin art. 22 din lege este o jurisdicţie specialã, administrativã, facultativã, fiind în contradicţie cu dispoziţiile art. 21 alin. (4) din Constituţie, precum şi cu cele cuprinse în art. 16 privitoare la egalitatea cetãţenilor în drepturi şi art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, coroborate cu art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Tribunalul Braşov - Secţia civilã considerã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textele de lege criticate fiind în deplinã concordanţã cu dispoziţiile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 22 alin. (1) şi (5) şi <>art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, texte de lege care au urmãtorul conţinut:
- Art. 22 alin. (1) şi (5): "(1) Persoana îndreptãţitã va notifica în termen de 6 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi persoana juridicã deţinãtoare, solicitând restituirea în naturã a imobilului. În cazul în care sunt solicitate mai multe imobile, se va face câte o notificare pentru fiecare imobil.[...]
(5) Nerespectarea termenului de 6 luni prevãzut pentru trimiterea notificãrii atrage pierderea dreptului de a solicita în justiţie mãsuri reparatorii în naturã sau prin echivalent.";
- Art. 45 alin. (5): "Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acţiune se prescrie în termen de un an de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) care consacrã egalitatea în drepturi a cetãţenilor, art. 20 alin. (1) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1) şi (4) referitoare la accesul liber la justiţie, art. 44 alin. (1) care garanteazã dreptul de proprietate privatã, precum şi prevederilor art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele:
<>Art. 22 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 10/2001 a mai fãcut obiectul controlului de constituţionalitate prin raportare la <>art. 21 din Constituţie. Astfel, prin Decizia nr. 21 din 27 ianuarie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 9 aprilie 2004, şi <>Decizia nr. 99 din 22 februarie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 25 aprilie 2005, Curtea Constituţionalã a constatat cã textul de lege criticat nu încalcã dispoziţiile art. 21 din Constituţie privind accesul liber la justiţie, ci instituie norme procedurale pentru exercitarea acestui drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Legea fundamentalã, potrivit cãruia procedura de judecatã este prevãzutã numai prin lege.
De asemenea, Curtea s-a pronunţat şi asupra constituţionalitãţii <>art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 , prin raportare la <>art. 44 alin. (1)-(3) şi (8) din Constituţie, prin Decizia nr. 272 din 24 iunie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 11 august 2004.
În aceastã decizie, Curtea a constatat cã susţinerea potrivit cãreia <>art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 înfrânge dispoziţiile art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie porneşte de la o premisã greşitã, şi anume aceea a absolutizãrii exerciţiului prerogativelor dreptului de proprietate, fãcându-se însã abstracţie de prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, republicatã, potrivit cãrora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege, ca şi de cele ale art. 136 alin. (5), care consacrã caracterul inviolabil al proprietãţii private, în condiţiile stabilite de legea organicã. În lumina acestor prevederi constituţionale, legiuitorul este competent sã stabileascã cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în aşa fel încât sã nu vinã în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel limitãri rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Prin textul de lege criticat, legiuitorul nu a fãcut decât sã dea expresie acestor imperative, în limitele şi potrivit competenţei sale constituţionale.
Argumente asemãnãtoare au fost reţinute şi pentru a susţine conformitatea <>art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 cu prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (3) şi (8). Astfel, textul de lege criticat nu opereazã o expropriere ori o confiscare, ci doar sancţionarea proprietarului nediligent, care nu a înţeles sã îşi exercite dreptul sãu în termenul prevãzut de lege. De altfel, imprescriptibilitatea, consfinţitã în anumite cazuri cu titlu de principiu în legislaţia civilã, nu este consacratã ca atare de Constituţie. Aşa fiind, legiuitorul poate, în considerarea unor raţiuni majore, sã deroge de la acest principiu, aşa cum a procedat şi în cazul <>art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 .
Considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate sunt valabile şi în cauza de faţã, întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (1) şi (5) şi <>art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Anita Schmidt în Dosarul nr. 5.189/62/2007 al Tribunalului Braşov - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 decembrie 2008.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
