Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.381 din 18 octombrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 lit. h) si art. 3 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 838 din 25 noiembrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. h) şi art. 3 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicatã, din oficiu, de Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a civilã şi pentru conflicte de muncã şi asigurãri sociale, în Dosarul nr. 3.711/104/2010, şi care formeazã obiectul Dosarului nr. 928D/2011 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal rãspunde, pentru partea Ion Dumitru, avocatul Lacrima Ciorbea din cadrul Baroului Bucureşti, cu împuternicire avocaţialã depusã la dosar, constatându-se lipsa celeilalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra faptului cã în Dosarul nr. 928D/2011 un numãr de 83 de petenţi au depus un înscris care cuprinde o cerere de intervenţie în interes propriu şi în interesul pãrţii Ion Dumitru, prin care se solicitã admiterea în principiu a acesteia, o cerere de conexare a dosarelor nr. 928D/2011, nr. 960D/2011 şi nr. 975D/2011, precum şi note scrise prin care se solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 930D/2011, nr. 960D/2011 şi nr. 975D/2011 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. h) şi art. 3 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicatã, din oficiu, de Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a civilã şi pentru conflicte de muncã şi asigurãri sociale în dosarele nr. 13.408/63/2010, nr. 3.478/104/2010 şi nr. 3.474/104/2010.
La apelul nominal rãspunde, în dosarele nr. 960D/2011 şi nr. 975D/2011, pentru pãrţile Octav Oprescu şi Traian Iliescu, avocat Lacrima Ciorbea din cadrul Baroului Bucureşti, cu împuternicire avocaţialã depusã la dosar, constatându-se lipsa celorlalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra faptului cã în dosarele nr. 960D/2011 şi nr. 975D/2011 un numãr de 83 de petenţi a depus un înscris care cuprinde o cerere de intervenţie în interes propriu şi în interesul pãrţilor Octav Oprescu şi Traian Iliescu, prin care se solicitã admiterea în principiu a acesteia, o cerere de conexare a dosarelor nr. 928D/2011, nr. 960D/2011 şi nr. 975D/2011, precum şi note scrise prin care se solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
Curtea acordã cuvântul reprezentantului pãrţilor, care solicitã admiterea cererilor de intervenţie, precum şi reprezentantului Ministerului Public, care solicitã respingerea acestor cereri.
Curtea, având în vedere susţinerile pãrţilor şi ale reprezentantului Ministerului Public, constatã cã dispoziţiile art. 49 şi urmãtoarele din Codul de procedurã civilã nu sunt compatibile cu procedura din faţa Curţii Constituţionale şi, în consecinţã, respinge cererile de intervenţie formulate. A se vedea în acest sens Decizia nr. 82 din 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 16 ianuarie 2009, Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010 şi Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010.
Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 930D/2011, nr. 960D/2011 şi nr. 975D/2011 la Dosarul nr. 928D/2011.
Reprezentantul pãrţilor Ion Dumitru, Octav Oprescu şi Traian Iliescu, precum şi cel al Ministerului Public aratã cã sunt de acord cu mãsura conexãrii dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 930D/2011, nr. 960D/2011 şi nr. 975D/2011 la Dosarul nr. 928D/2011, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului pãrţilor Ion Dumitru, Octav Oprescu şi Traian Iliescu, care solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã din punct de vedere extrinsec Legea nr. 119/2010 a fost promulgatã la câteva ore dupã adoptarea acesteia, fiind încãlcat astfel termenul de douã zile prevãzut la art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, în cazul adoptãrii legilor în procedurã de urgenţã, în care autoritãţile îndreptãţite îşi pot exercita dreptul de a sesiza Curtea Constituţionalã în vederea exercitãrii controlului de constituţionalitate a priori. De asemenea, se susţine cã din punct de vedere intrinsec dispoziţiile Legii nr. 119/2010 contravin prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi şi ale art. 44 cu privire la dreptul de proprietate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã, deşi dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate de instanţã, Legea nr. 119/2010 a fost adoptatã cu încãlcarea procedurii legale, respectiv cu nesocotirea termenului de protecţie de douã zile dinaintea trimiterii spre promulgare, prevãzut la art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, în vederea exercitãrii dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale de cãtre autoritãţile publice limitativ enumerate în cuprinsul acestui text legal, în cazul adoptãrii legii în procedurã de urgenţã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 24 şi 27 iunie şi 4 iulie 2011, pronunţate în dosarele nr. 3.711/104/2010, nr. 13.408/63/2010, nr. 3.478/104/2010 şi nr. 3.474/104/2010, Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a civilã şi pentru conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicatã din oficiu în cauze având ca obiect anularea deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010 şi menţinerea deciziei prin care a fost stabilit dreptul la o pensie de serviciu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã prevederile art. 1 lit. h) şi art. 3 din Legea nr. 119/2010 încalcã principiul neretroactivitãţii legii, întrucât noua lege nu a procedat la o recalculare a drepturilor de pensie stabilite prin legea anterioarã, ci la schimbarea modului de calcul al acesteia, a elementelor esenţiale ale procedurii de stabilire a pensiei. Se aratã cã la momentul intrãrii în vigoare a Legii nr. 119/2010 s-a produs o încãlcare a dreptului de proprietate privatã a titularilor pensiilor, întrucât aceştia erau deja proprietari în privinţa cuantumului pensiei aflate în platã. Sunt invocate în acest sens hotãrârile Curţii Europene a Drepturilor Omului pronunţate în cauzele Wieczorek împotriva Poloniei, Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, Rasmussen împotriva Poloniei şi Domalewski împotriva Poloniei. Se mai aratã cã prin scãderea pensiei la un cuantum mult mai redus a fost lezat dreptul la pensie, garantat prin art. 47 din Constituţie.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, notele scrise depuse la dosare, concluziile pãrţilor prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultã din încheierile de sesizare, îl constituie dispoziţiile Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010. În realitate, din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate rezultã cã aceasta priveşte numai dispoziţiile art. 1 lit. h) şi art. 3 din Legea nr. 119/2010, texte asupra cãrora Curtea, potrivit jurisprudenţei sale, urmeazã a se pronunţa prin prezenta decizie. Acestea au urmãtorul cuprins:
- Art. 1 lit. h): "Pe data intrãrii în vigoare a prezentei legi, urmãtoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislaţiei anterioare, devin pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, cu modificãrile şi completãrile ulterioare:
[...]
h) pensiile de serviciu ale personalului Curţii de Conturi.";
- Art. 3: "(1) Pensiile prevãzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în platã, se recalculeazã prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecãrei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevãzut de Legea nr. 19/2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(2 În situaţia pensiilor dintre cele prevãzute la alin. (1), care au fost stabilite în baza legilor speciale, pensia din sistemul public se determinã considerându-se a fi îndeplinite condiţiile de acordare prevãzute de Legea nr. 19/2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(3) În termen de 15 zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, se elaboreazã metodologia de recalculare a pensiilor prevãzute la art. 1, care se aprobã prin hotãrâre a Guvernului."
Se susţine, în esenţã, cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivitãţii legii, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi şi ale art. 44 privind dreptul de proprietate privatã, precum şi dispoziţiile art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale cu privire la protecţia proprietãţii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
I. În cadrul şedinţei de judecatã, reprezentantul pãrţilor Ion Dumitru, Octav Oprescu şi Traian Iliescu a susţinut şi neconstituţionalitatea extrinsecã a dispoziţiilor Legii nr. 119/2010; Curtea observã cã astfel de susţineri nu se regãsesc în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum aceasta a fost formulatã de instanţa de judecatã. Prin urmare, Curtea constatã cã, în cauza de faţã, pãrţile menţionate, prin reprezentantul lor, solicitã extinderea cadrului procesual prin invocarea directã în faţa Curţii Constituţionale a unor noi motive de neconstituţionalitate a Legii nr. 119/2010, motive neavute în vedere de instanţa de judecatã.
Curtea constatã cã prin Decizia nr. 63 din 25 ianuarie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 14 februarie 2007, a statuat cã motivarea excepţiei, prin indicarea textelor constituţionale invocate, trebuie sã fie fãcutã chiar prin actul de sesizare a Curţii, pentru a fi posibilã exercitarea controlului de constituţionalitate, deci în momentul ridicãrii excepţiei de neconstituţionalitate în faţa instanţei de judecat, cã Curtea Constituţionalã este competentã sã se pronunţe numai în limitele sesizãrii, precum şi cã invocarea în susţinerea excepţiei a unor dispoziţii constituţionale direct în faţa Curţii, şi nu în faţa instanţei de judecatã care a sesizat Curtea cu excepţia de neconstituţionalitate, contravine atât dispoziţiilor art. 10 alin. (2) şi art. 29 alin. (1)-(4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, cât şi celor ale art. 146 lit. d) din Constituţie.
II. Prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a statuat cã, "potrivit art. 49 alin. (4) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 282 din 29 aprilie 2009, «Persoanele care au îndeplinit funcţia de consilier de conturi pe durata unui mandat complet beneficiazã, la data pensionãrii, de pensie de serviciu, în cuantumul prevãzut de lege pentru magistraţi». Aceastã trimitere la cuantumul pensiei de serviciu a magistraţilor, prevãzutã de Legea nr. 94/1992, este de naturã a indica faptul cã, în temeiul art. 1 şi 12 din lege, atât timp cât pensiile magistraţilor, atât ca naturã, cât şi cuantum, vor intra în sfera de incidenţã a Legii nr. 19/2000, acelaşi lucru se va întâmpla şi cu pensiile de serviciu ale consilierilor de conturi. Ad similis, a se vedea, spre exemplu, situaţia auditorilor publici externi din cadrul Curţii de Conturi, care beneficiazã de pensie de serviciu în cuantumul prevãzut funcţionarilor publici parlamentari".
Curtea a mai arãtat cã ar fi inadmisibil ca, practic, cel asimilat sã beneficieze în continuare de cuantumul pensiei de serviciu al celui la care a fost asimilat, în condiţiile în care acesta din urmã nu mai beneficiazã de acelaşi cuantum sau naturã a pensiei, ci a intrat în sfera sistemului general de pensionare. În situaţia specialã a personalului Curţii de Conturi, Curtea a observat cã eliminarea pensiilor de serviciu ale acestuia cuprinde pensiile de serviciu ale consilierilor de conturi, pe cele ale auditorilor externi şi ale oricãror persoane care sunt salariaţi/membri în cadrul Curţii de Conturi. În acest sens s-a arãtat cã o atare operaţiune vizeazã întregul personal al Curţii de Conturi cuprins la cap. V din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, intitulat - Numirea şi statutul personalului Curţii de Conturi (art. 46-57 din lege). Or, din personalul Curţii de Conturi fac parte, potrivit reglementãrilor legale menţionate, atât consilierii de conturi, auditorii publici externi, personalul de specialitate al Curţii, cât şi ceilalţi angajaţi ai acestei instituţii, indiferent de statutul lor socioprofesional.
Astfel, Curtea, în conformitate cu principiul accesorium sequitur principale, a arãtat cã trebuie aplicat acelaşi tratament juridic personalului asimilat magistraţilor în privinţa dreptului legal la pensie specialã cu personalul la care au fost asimilaţi, întrucât, în caz contrar, s-ar ajunge la situaţii inadmisibile, contrare art. 16 din Constituţie.
III. Faţã de situaţia constatatã prin decizia menţionatã, Curtea observã faptul cã instanţa constituţionalã, printr-o decizie ulterioarã, şi anume Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, a constatat cã eliminarea pensiei de serviciu a judecãtorilor, procurorilor şi judecãtorilor, respectiv a magistraţilor-asistenţi ai Curţii Constituţionale este neconstituţionalã întrucât încalcã principiul independenţei justiţiei, prevãzut de art. 124 din Constituţie. Curtea a stabilit cã "statutul constituţional al magistraţilor - statut dezvoltat prin lege organicã şi care cuprinde o serie de incompatibilitãţi şi interdicţii, precum şi responsabilitãţile şi riscurile pe care le implicã exercitarea acestor profesii - impune acordarea pensiei de serviciu ca o componentã a independenţei justiţiei, garanţie a statului de drept, prevãzut de art. 1 alin. (3) din Legea fundamentalã".
IV. În aceste condiţii, în prezenta cauzã, Curtea va analiza dacã personalul Curţii de Conturi urmeazã sã beneficieze de acelaşi tratament juridic, respectiv dacã statutul lor reclamã un tratament juridic identic cu cel al magistraţilor în privinţa pensiei de serviciu.
În primul rând, Curtea observã cã noţiunea de personal al Curţii de Conturi a fost analizatã explicit de Curtea Constituţionalã prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010; astfel, în redactarea Legii nr. 94/1992, sunt personal al Curţii de Conturi atât consilierii de conturi, auditorii publici externi, personalul de specialitate al Curţii, cât şi ceilalţi angajaţi ai acestei instituţii, indiferent de statutul lor socioprofesional, deşi consilierii de conturi au atât o altã reglementare constituţionalã şi legalã, cât şi un statut juridic diferit în raport cu celelalte categorii de personal existente la nivelul Curţii de Conturi.
În al doilea rând, prin decizia menţionatã, în privinţa pensiei de serviciu, Curtea Constituţionalã nu avea competenţa de a face nicio deosebire în cadrul personalului Curţii de Conturi atât timp cât personalul la care se asimila în final regimul lor juridic - magistraţii - înceta sã mai beneficieze de pensie de serviciu.
În al treilea rând, Curtea observã cã dupã adoptarea Deciziei nr. 873 din 25 iunie 2010, din punct de vedere constituţional, se deschide posibilitatea de a aprecia dacã existã o similitudine între statutul constituţional şi legal al magistraţilor şi cel al altor categorii socioprofesionale, fapt ce le-ar îndritui pe acestea din urmã sau pe unele dintre acestea la încasarea unei pensii speciale similar magistraţilor.
În al patrulea rând, Curtea reţine cã analiza sa urmeazã sã ţinã cont de faptul cã pãrţile au exercitat funcţia de auditor public extern în cadrul Curţii de Conturi.
Pornind de la aceste aspecte, Curtea constatã cã, în privinţa auditorilor publici externi, considerentele care au stat la baza Deciziei nr. 871 din 25 iunie 2010, cu corectivul adus prin Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010, îşi menţin pe deplin valabilitatea.
Astfel, conformându-se dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, textele de lege criticate afecteazã pensiile speciale doar pe viitor, şi numai în ceea ce priveşte cuantumul acestora. Celelalte condiţii privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie şi vârsta eligibilã nu sunt afectate de noile reglementãri. De asemenea, soluţia legislativã criticatã nu se rãsfrânge asupra prestaţiilor deja obţinute anterior intrãrii sale în vigoare, care constituie facta praeterita.
Având în vedere cã pensiile speciale nu reprezintã un privilegiu, ci au o justificare obiectivã şi raţionalã, Curtea a considerat cã acestea pot fi eliminate doar dacã existã o raţiune, o cauzã suficient de puternicã spre a duce în final la diminuarea prestaţiilor sociale ale statului sub forma pensiei. Or, aceastã raţiune este reprezentatã de necesitatea reformãrii sistemului de pensii, reechilibrãrii sale, eliminãrii inechitãţilor existente în sistem şi nu în ultimul rând de situaţia de crizã economicã şi financiarã cu care se confruntã statul, deci atât bugetul de stat, cât şi cel al asigurãrilor sociale de stat. Astfel, eliminarea pensiilor speciale nu poate fi consideratã ca fiind arbitrarã; de asemenea, Curtea a observat cã mãsura criticatã nu impune o sarcinã excesivã asupra destinatarilor ei, ea aplicându-se tuturor pensiilor speciale, nu selectiv, şi nu prevede diferenţieri procentuale pentru diversele categorii cãrora i se adreseazã pentru a nu determina ca una sau alta sã suporte mai mult sau mai puţin mãsura de reducere a venitului obţinut dintr-o atare pensie.
Curtea a mai statuat cã partea necontributivã a pensiei de serviciu, chiar dacã poate fi încadratã, potrivit interpretãrii pe care Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, în noţiunea de "bun", ea reprezintã totuşi, din aceastã perspectivã, un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurãri sociale realizate pânã la data intrãrii în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii.
Curtea a arãtat în privinţa pretinsei încãlcãri a art. 47 din Constituţie cã drepturile rezultate din actul de pensionare sunt previzibile, şi anume îndrituirea persoanei la cuantumul aferent pensiei din sistemul ordinar de pensionare, restul cuantumului pensiei (cea suplimentarã) fiind supus elementelor variabile amintite mai sus, şi anume optica legiuitorului şi resursele financiare ale statului care pot fi alocate în aceastã direcţie.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia pronunţatã îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
V. Distinct de cele reţinute de Curte în decizia menţionatã, se observã cã şi Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, de exemplu în hotãrârile din 8 decembrie 2009 şi 31 mai 2011, pronunţate în cauzele Munoz Diaz împotriva Spaniei, paragraful 44, respectiv Maggio şi alţii împotriva Italiei, paragraful 55, a reiterat jurisprudenţa sa cu privire la faptul cã drepturile decurgând din sistemul de asigurãri sociale sunt drepturi patrimoniale protejate de art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie, dar acest lucru nu înseamnã cã implicã un drept la dobândirea proprietãţii sau la o pensie într-un anumit cuantum (a se vedea, în acelaşi sens, şi hotãrârile din 12 octombrie 2004 şi 28 septembrie 2004, pronunţate în cauzele Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, paragraful 39 respectiv Kopecky împotriva Slovaciei, paragraful 35). Reducerea sau încetarea plãţii unui anumit cuantum al beneficiului acordat poate constitui o intervenţie în privinţa bunului ce trebuie justificatã (Maggio şi alţii împotriva Italiei, paragraful 58). Curtea a arãtat cã sistemul de securitate socialã este expresia solidaritãţii societãţii în raport cu membrii sãi vulnerabili (Maggio şi alţii împotriva Italiei, paragraful 61), aspect esenţial pe care Curtea de la Strasbourg l-a luat în seamã atunci când a analizat dacã restrângerea adusã implica o sarcinã individualã excesivã. Curtea a mai arãtat cã statele au o marjã largã de apreciere atunci când reglementeazã sistemul de pensii (paragraful 63) şi cã scãderea cuantumului pensiei cu aproape 50% nu este de naturã sã ştirbeascã esenţa dreptului la pensie, reclamantul fiind deci obligat sã suporte o scãdere rezonabilã şi proporţionalã (paragrafele 62 şi 63). Nu în ultimul rând, din paragraful 63 al hotãrârii reiese cã o reducere a cuantumului pensiei în vederea egalizãrii unor stãri de fapt existente este de dorit, respectiv acordarea unui cuantum al pensiei în funcţie de contribuţiile vãrsate, şi nu în funcţie de cuantumul concret al salariului (sistem contributiv versus sistem retributiv); în aceste condiţii, pierderea parţialã a unei pãrţi din pensie nu este o sarcinã individualã excesivã (paragraful 63).
Şi în România se constatã cã eliminarea pensiilor de serviciu nu a reprezentat o sarcinã individualã excesivã, aceastã sarcinã fiind suportatã de cvasimajoritatea personalului care beneficia de astfel de pensii în egalã mãsurã. Ajustarea dictatã de principiul contributivitãţii nu numai cã eliminã un beneficiu suplimentar acordat unor angajaţi, dar îi integreazã pe cvasimajoritatea acestora într-un sistem unic de pensii publice. Totodatã, conform jurisprudenţei Curţii, dreptul la pensie nu este afectat decât atunci când este redusã pensia contributivã (a se vedea Decizia nr. 872 şi Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010); or, în cauza de faţã nu se pune o atare problemã, pensia contributivã nefiind în niciun fel afectatã sau restrânsã.
În fine, Curtea reţine cã dispoziţiile procedurale cuprinse la art. 3 din Legea nr. 119/2010 nu încalcã cu nimic textele constituţionale invocate, ele reprezentând prevederi de naturã tehnicã, legiuitorul fiind îndrituit sã stabileascã modalitatea concretã de calcul al noilor pensii prin trimiterea generalã pe care o face la principiile fostei Legi nr. 19/2000 - în prezent trimiterea, desigur, vizeazã Legea nr. 263/2010.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi*),
---------
*) A se vedea opinia separatã de la Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. h) şi art. 3 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicatã, din oficiu, de Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a civilã şi pentru conflicte de muncã şi asigurãri sociale, în dosarele nr. 3.711/104/2010, nr. 13.408/63/2010, nr. 3.478/104/2010 şi nr. 3.474/104/2010.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 octombrie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
