Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 1.380 din 18 octombrie 2011  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 lit. c) si art. 3 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor    Twitter Facebook
Cautare document

DECIZIE nr. 1.380 din 18 octombrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 lit. c) si art. 3 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 847 din 29 noiembrie 2011

    Augustin Zegrean - preşedinte
    Acsinte Gaspar - judecãtor
    Aspazia Cojocaru - judecãtor
    Petre Lãzãroiu - judecãtor
    Mircea Ştefan Minea - judecãtor
    Ion Predescu - judecãtor
    Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
    Tudorel Toader - judecãtor
    Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.

    Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. c) şi art. 3 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicatã de Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a civilã şi pentru conflicte de muncã şi asigurãri sociale, din oficiu, în Dosarul nr. 12.780/63/2010 şi care formeazã obiectul Dosarului nr. 912D/2011 al Curţii Constituţionale.
    La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
    Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 913D-927D/2011, 929D/2011, 931D-933D/2011, 941D-959D/2011, 968D-969D/2011, 972D/2011 şi 976D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. c) şi art. 3 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicatã de Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a civilã şi pentru conflicte de muncã şi asigurãri sociale, din oficiu, în dosarele nr. 3.232/104/2010, 3.130/104/2010, 13.635/63/2010, 13.302/63/2010, 2.866/104/2010, 12.543/63/2010, 11.944/63/2010, 12.209/63/2010, 12.754/63/2010, 3.441/104/2010, 3.359/104/2010, 3.497/104/2010, 3.060/104/2010, 3.498/104/2010, 18.939/63/2010, 12.161/63/2010, 12.753/63/2010, 12.028/63/2010, 3.115/104/2010, 11.935/63/2010, 13.417/63/2010, 13.391/63/2010, 3.020/104/2010, 12.655/63/2010, 12.779/63/2010, 12.448/63/2010, 12.657/63/2010, 3.033/104/2010, 13.422/63/2010, 13.726/63/2010, 13.740/63/2010, 11.737/63/2010, 12.658/63/2010, 3.514/104/2010, 12.778/63/2010, 11.153/63/2010, 15.647/63/2010, 12.542/63/2010, 11.838/63/2010, 11.860/63/2010, 12.659/63/2010 şi 13.988/63/2010.
    La apelul nominal rãspunde în Dosarul nr. 929D/2011 reprezentantul pãrţii Aurelia Dumitrescu, domnul avocat Ştefan Dan Dumitrescu, din cadrul Baroului Dolj. Se constatã lipsa celorlalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
    Magistratul-asistent referã asupra faptului cã în dosarele nr. 932D/2011 şi nr. 933D/2011 pãrţile Nicolae Gheorgheache şi Teodora Scherãr au depus întâmpinãri prin care solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
    Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 913D-927D/2011, 929D/2011, 931D-933D/2011, 941D-959D/2011, 968D-969D/2011, 972D/2011 şi 976D/2011 la Dosarul nr. 912D/2011.
    Reprezentantul pãrţii Aurelia Dumitrescu, precum şi cel al Ministerului Public aratã cã sunt de acord cu mãsura conexãrii dosarelor.
    Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 913D-927D/2011, 929D/2011, 931D-933D/2011, 941D-959D/2011, 968D-969D/2011, 972D/2011 şi 976D/2011 la Dosarul nr. 912D/2011, care este primul înregistrat.
    Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului pãrţii Aurelia Dumitrescu, care solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate şi depune, în acest sens, concluzii scrise.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã dispoziţiile Legii nr. 119/2010 nu contravin prevederilor constituţionale invocate.

                                     CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
    Prin încheierile din 10, 17, 24 şi 27 iunie şi 1, 4 şi 8 iulie 2011, pronunţate în dosarele nr. 12.780/63/2010, 3.232/104/2010, 3.130/104/2010, 13.635/63/2010, 13.302/63/2010, 2.866/104/2010, 12.543/63/2010, 11.944/63/2010, 12.209/63/2010, 12.754/63/2010, 3.441/104/2010, 3.359/104/2010, 3.497/104/2010, 3.060/104/2010, 3.498/104/2010, 18.939/63/2010, 12.161/63/2010, 12.753/63/2010, 12.028/63/2010, 3.115/104/2010, 11.935/63/2010, 13.417/63/2010, 13.391/63/2010, 3.020/104/2010, 12.655/63/2010, 12.779/63/2010, 12.448/63/2010, 12.657/63/2010, 3.033/104/2010, 13.422/63/2010, 13.726/63/2010, 13.740/63/2010, 11.737/63/2010, 12.658/63/2010, 3.514/104/2010, 12.778/63/2010, 11.153/63/2010, 15.647/63/2010, 12.542/63/2010, 11.838/63/2010, 11.860/63/2010, 12.659/63/2010 şi 13.988/63/2010, Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a civilã şi pentru conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 119/2010, excepţie ridicatã, din oficiu, în cauze având ca obiect soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât o lege nu poate diminua cuantumul pensiilor aflate în platã decât cu încãlcarea principiului neretroactivitãţii legii. Totodatã, se aratã cã pensia în sine constituie un "bun" în sensul art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, astfel încât reducerea pensiei echivaleazã cu încãlcarea dreptului de proprietate privatã. Sunt invocate în acest sens hotãrârile Curţii Europene a Drepturilor Omului pronunţate în cauzele Wieczovek împotriva Poloniei, Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, Rasmussen împotriva Poloniei şi Domalewski împotriva Poloniei.
    În dosarele nr. 912D-927D/2011, 929D/2011, 931D-933D/2011 şi 956D-959D/2011 se mai susţine cã textele criticate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1), creând discriminare între militari, poliţişti şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor, pe de o parte, şi ceilalţi beneficiari de pensii speciale, pe de altã parte, printr-o diferenţã nejustificatã de tratament în privinţa plãţii pensiilor, ce constã în folosirea unui stagiu complet de cotizare diferit, mult mai redus în cazul militarilor, faţã de ceilalţi beneficiari ai pensiei de serviciu, sens în care este dat exemplul grefierilor.
    Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                                    CURTEA,
    examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile scrise depuse la dosare, concluziile pãrţii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
    Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultã din încheierile de sesizare, îl constituie dispoziţiile Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010. În realitate, din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, rezultã cã aceasta priveşte numai dispoziţiile art. 1 lit. c) şi art. 3 din Legea nr. 119/2010, texte asupra cãrora Curtea, potrivit jurisprudenţei sale, urmeazã a se pronunţa. Acestea au urmãtorul cuprins:
    - Art. 1 lit. c): "Pe data intrãrii în vigoare a prezentei legi, urmãtoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislaţiei anterioare, devin pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, cu modificãrile şi completãrile ulterioare:
    [...]
    c) pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecãtoreşti şi al parchetelor de pe lângã acestea;";
    - Art. 3: "(1) Pensiile prevãzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în platã, se recalculeazã prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecãrei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevãzut de Legea nr. 19/2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
    (2) În situaţia pensiilor dintre cele prevãzute la alin. (1), care au fost stabilite în baza legilor speciale, pensia din sistemul public se determinã considerându-se a fi îndeplinite condiţiile de acordare prevãzute de Legea nr. 19/2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
    (3) În termen de 15 zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, se elaboreazã metodologia de recalculare a pensiilor prevãzute la art. 1, care se aprobã prin hotãrâre a Guvernului".
    Se susţine, în esenţã, cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivitãţii legii, ale art. 16 alin. (1) cu privire la egalitatea în drepturi şi ale art. 44 referitor la dreptul de proprietate privatã. Totodatã, sunt invocate în susţinerea excepţiei şi dispoziţiile art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale cu privire la protecţia proprietãţii.
    Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
    I. Prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a statuat, în mod principial, cã textele de lege criticate, conformându-se dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, afecteazã pensiile speciale doar pe viitor, şi numai în ceea ce priveşte cuantumul acestora. Celelalte condiţii privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie şi vârsta eligibilã, nu sunt afectate de noile reglementãri. De asemenea, Legea privind instituirea unor mãsuri în domeniul pensiilor nu se rãsfrânge asupra prestaţiilor deja obţinute anterior intrãrii sale în vigoare, care constituie facta praeterita.
    Având în vedere cã pensiile speciale nu reprezintã un privilegiu, ci au o justificare obiectivã şi raţionalã, Curtea a considerat cã acestea pot fi eliminate doar dacã existã o raţiune, o cauzã suficient de puternicã spre a duce în final la diminuarea prestaţiilor sociale ale statului sub forma pensiei. Or, în cazul Legii privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, o atare cauzã o reprezintã necesitatea reformãrii sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechitãţilor existente în sistem şi, nu în ultimul rând, situaţia de crizã economicã şi financiarã cu care se confruntã statul, deci atât bugetul de stat, cât şi cel al asigurãrilor sociale de stat. Astfel, aceastã mãsurã nu poate fi consideratã ca fiind arbitrarã; de asemenea, Curtea a observat cã mãsura nu impune o sarcinã excesivã asupra destinatarilor ei, ea aplicându-se tuturor pensiilor speciale, nu selectiv, nu prevede diferenţieri procentuale pentru diversele categorii cãrora i se adreseazã pentru a nu determina ca una sau alta sã suporte mai mult ori mai puţin mãsura de reducere a venitului obţinut dintr-o atare pensie.
    Curtea a statuat cã partea necontributivã a pensiei de serviciu, chiar dacã poate fi încadratã, potrivit interpretãrii pe care Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, în noţiunea de "bun", ea reprezintã totuşi, din aceastã perspectivã, un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurãri sociale realizate pânã la data intrãrii în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii. De asemenea, cu referire la hotãrârile Curţii Europene a Drepturilor Omului invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã acestea au în vedere drepturi bãneşti ce fac obiectul unor creanţe certe, lichide şi exigibile, şi nu drepturi reglementate pentru viitor. În acest sens, prin Decizia nr. 977 din 12 iulie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 10 octombrie 2011, Curtea, în privinţa cuantumurilor viitoare ale pensiilor aflate în platã, a arãtat cã acestea nu pot fi subsumate unui drept de proprietate pe care beneficiarul unei pensii l-ar avea. Cuantumul pensiei reprezintã un bun numai în mãsura în care acesta a devenit exigibil. În aceste condiţii, Curtea a constatat cã dispoziţiile art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, invocate în sprijinul excepţiei, nu au incidenţã în cauzã.
    II. Distinct de cele arãtate prin deciziile menţionate, Curtea mai reţine urmãtoarele:
    1. Dispoziţiile legale criticate nu impieteazã cu nimic asupra calitãţii de pensionar dobânditã în temeiul reglementãrilor legale în vigoare la momentul emiterii deciziei de pensionare. Astfel, aceastã decizie este o faptã constitutivã a unei situaţii juridice realizate înainte de o eventualã intrare în vigoare a prevederilor criticate. Rezultã cã, sub aspectul cuantumului pensiei, efectele acestei decizii de pensionare rãmân câştigate pe toatã perioada cuprinsã între emiterea deciziei de pensionare şi momentul la care a intrat în vigoare prezenta lege. Dacã prezenta lege ar fi diminuat sau crescut cuantumul pensiei aflate în platã pe perioada menţionatã, aceasta cu siguranţã ar fi fost retroactivã, încãlcând art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât ar fi desfiinţat o facta praeterita.
    Prin urmare, Curtea constatã cã ceea ce se subsumeazã, în mod evident, conceptului de facta praeterita este dobândirea calitãţii de pensionar. Însã, cu privire la drepturile rezultate în urma obţinerii, se observã cã acestea se constituie în veritabile efecte rezultante ale actului de pensionare, ceea ce nu înseamnã cã actul de pensionare determinã a priori şi ad aeternam cuantumul pensiei/drepturilor aflate în platã.
    Astfel, prestaţiile de asigurãri sociale subsecvente actului de pensionare nu pot fi considerate ab initio ca fiind facta praeterita. Ele devin facta praeterita pe mãsura curgerii timpului. Însã cuantumul pensiei la care este îndrituit pensionarul pentru perioada ce urmeazã unei luni încheiate este mai degrabã un efect viitor al raporturilor juridice trecute - facta futura. Aşadar, întrucât raportul juridic trecut, în speţa de faţã, se constituie chiar în dobândirea calitãţii de pensionar şi toate prestaţiile succesive lunare sub forma pensiei sunt facta futura, care, astfel cum s-a arãtat, pe mãsura trecerii timpului devin facta praeterita.
    2. Legiuitorul, fie el originar sau derivat, nu poate modifica pentru trecut - crescând sau diminuând - cuantumul pensiilor legal primite şi încasate lunar. Deci, drepturi legal câştigate sunt cele care sunt deja legal încasate cu condiţia sã fi fost şi legal stabilite. De asemenea, drept legal câştigat este, bineînţeles, şi calitatea de pensionar.
    3. Pensia de serviciu este compusã, principial, din douã elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, şi anume: pensia contributivã şi un supliment din partea statului, care, prin adunarea cu pensia contributivã, sã reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specialã. Acordarea acestui supliment ţine de politica statului în domeniul asigurãrilor sociale şi nu se subsumeazã dreptului constituţional la pensie, ca element constitutiv al acestuia.
    4. Obligaţia statului este aceea de a nu reduce cuantumul pensiei sub nivelul stabilit în sistemul general de pensionare, întrucât, prin calitatea de asigurat la sistemul de asigurãri sociale, persoana în cauzã şi-a garantat dreptul la pensia ordinarã tocmai prin plata contribuţiilor. Este un drept pe care l-a obţinut şi realizat prin plata contribuţiilor legal datorate. De asemenea, nu existã un drept constituţional la pensie de serviciu, astfel încât, cu privire la suplimentul acordat de stat, nu se poate susţine cã este un drept viitor câştigat ad aeternam din moment ce este sub condiţie.
    5. În privinţa pretinsei încãlcãri a dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, Curtea reţine cã stabilirea stagiilor de cotizare şi a metodologiei de calcul al pensiei pentru diferitele categorii profesionale prevãzute la art. 1 din Legea nr. 119/2010 este de competenţa exclusivã a legiuitorului, care, ţinând cont de particularitãţile activitãţii desfãşurate de cãtre acestea, reglementeazã reguli specifice, fapt ce nu constituie o discriminare.
    Prin Decizia nr. 1.237 din 6 octombrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 24 noiembrie 2010, Curtea, în privinţa cadrelor militare în activitate, soldaţii şi gradaţii voluntari, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor, din domeniul apãrãrii naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale, a statuat cã aceştia au beneficiat şi continuã sã beneficieze de un statut aparte, justificat de natura activitãţii desfãşurate, care creeazã condiţiile unei uzuri corporale accentuate prin expunere la pericole de vãtãmare corporalã şi chiar de ameninţare a vieţii. Principiul egalitãţii, aşa cum s-a arãtat în mod constant în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, nu presupune uniformitate, ci, dimpotrivã, situaţii obiectiv diferite justificã şi chiar impun instituirea unui tratament juridic diferenţiat.
    Mai mult, pentru raţiuni ce vizeazã uniformitatea reglementãrii în domeniul pensiilor, art. 8 din anexa la Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor prevãzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor prevede la alin. (2) un stagiu complet de cotizare pentru femei şi bãrbaţi în acord cu prevederile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, şi care, dupã 2015, în privinţa femeilor, gradual pânã în anul 2030, va fi la un nivel egal cu cel al bãrbaţilor, respectiv de 35 de ani. Însã art. 8 alin. (3) din aceeaşi anexã prevede cã se va lua în considerare stagiul de cotizare utilizat la deschiderea drepturilor iniţiale de pensie, astfel cum a fost reglementat în legislaţia în vigoare la data stabilirii acestora, în mãsura în care acest stagiu de cotizare este mai favorabil beneficiarului, respectiv 25 de ani în privinţa grefierilor, astfel cum reiese din art. 68 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar al instanţelor judecãtoreşti şi al parchetelor de pe lângã acestea, şi al personalului care funcţioneazã în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.197 din 14 decembrie 2004. În consecinţã, rezultã cã, de principiu, în privinţa grefierilor stagiul de cotizare de la alin. (3) anterior referit este mai favorabil datoritã numãrului mai mic de ani ai stagiului complet de cotizare, astfel încât în privinţa lor se va putea aplica acest text legal.
    6. Mai mult, se observã cã şi Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, spre exemplu, în hotãrârile din 8 decembrie 2009 şi 31 mai 2011, pronunţate în cauzele Mu±oz Diaz împotriva Spaniei, paragraful 44, respectiv Maggio şi alţii împotriva Italiei, paragraful 55, a reiterat jurisprudenţa sa cu privire la faptul cã drepturile decurgând din sistemul de asigurãri sociale sunt drepturi patrimoniale protejate de art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie, dar acest lucru nu înseamnã cã implicã un drept la dobândirea proprietãţii sau la o pensie într-un anumit cuantum (a se vedea, în acelaşi sens, şi hotãrârile din 12 octombrie 2004 şi 28 septembrie 2004, pronunţate în cauzele Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, paragraful 39, respectiv Kopecky împotriva Slovaciei, paragraful 35). Reducerea sau încetarea plãţii unui anumit cuantum al beneficiului acordat poate constitui o intervenţie în privinţa bunului ce trebuie justificatã (Maggio şi alţii împotriva Italiei, paragraful 58). Curtea a arãtat cã sistemul de securitate socialã este expresia solidaritãţii societãţii în raport cu membrii sãi vulnerabili (Maggio şi alţii împotriva Italiei, paragraful 61), aspect esenţial pe care Curtea de la Strasbourg l-a luat în seamã atunci când a analizat dacã restrângerea adusã implica o sarcinã individualã excesivã. Curtea a mai arãtat cã statele au o marjã largã de apreciere atunci când reglementeazã sistemul de pensii (paragraful 63) şi cã scãderea cuantumului pensiei cu aproape 50% nu este de naturã sã ştirbeascã esenţa dreptului la pensie, reclamantul fiind deci obligat sã suporte o scãdere rezonabilã şi proporţionalã (paragrafele 62 şi 63). Nu în ultimul rând, din paragraful 63 al hotãrârii reiese cã o reducere a cuantumului pensiei în vederea egalizãrii unor stãri de fapt existente este de dorit, respectiv acordarea unui cuantum al pensiei în funcţie de contribuţiile vãrsate, şi nu în funcţie de cuantumul concret al salariului (sistem contributiv versus sistem retributiv); în aceste condiţii, pierderea parţialã a unei pãrţi din pensie nu este o sarcinã individualã excesivã (paragraful 63).
    Şi în România se constatã cã eliminarea pensiilor de serviciu nu a reprezentat o sarcinã individualã excesivã, aceastã sarcinã fiind suportatã de cvasimajoritatea personalului care beneficia de astfel de pensii în egalã mãsurã. Ajustarea dictatã de principiul contributivitãţii nu numai cã eliminã un beneficiu suplimentar acordat unor angajaţi, dar îi integreazã pe cvasimajoritatea acestora într-un sistem unic de pensii publice. Totodatã, conform jurisprudenţei Curţii, dreptul la pensie nu este afectat decât atunci când este redusã pensia contributivã (a se vedea Decizia nr. 872 şi Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010); or, în cauza de faţã, nu se pune o atare problemã, pensia contributivã nefiind în niciun fel afectatã sau restrânsã.
    În fine, Curtea observã cã dispoziţiile procedurale cuprinse la art. 3 din Legea nr. 119/2010 nu încalcã cu nimic dispoziţiile constituţionale invocate, ele reprezentând prevederi de naturã tehnicã, legiuitorul fiind îndrituit sã stabileascã modalitatea concretã de calcul al noilor pensii prin trimiterea generalã pe care o face la principiile fostei Legi nr. 19/2000 - în prezent trimiterea, desigur, vizeazã Legea nr. 263/2010.

    Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi*),
---------
    *) A se vedea opinia separatã de la Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010.

                            CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                               În numele legii
                                    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. c) şi art. 3 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicatã de Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a civilã şi pentru conflicte de muncã şi asigurãri sociale, din oficiu, în dosarele nr. 12.780/63/2010, 3.232/104/2010, 3.130/104/2010, 13.635/63/2010, 13.302/63/2010, 2.866/104/2010, 12.543/63/2010, 11.944/63/2010, 12.209/63/2010, 12.754/63/2010, 3.441/104/2010, 3.359/104/2010, 3.497/104/2010, 3.060/104/2010, 3.498/104/2010, 18.939/63/2010, 12.161/63/2010, 12.753/63/2010, 12.028/63/2010, 3.115/104/2010, 11.935/63/2010, 13.417/63/2010, 13.391/63/2010, 3.020/104/2010, 12.655/63/2010, 12.779/63/2010, 12.448/63/2010, 12.657/63/2010, 3.033/104/2010, 13.422/63/2010, 13.726/63/2010, 13.740/63/2010, 11.737/63/2010, 12.658/63/2010, 3.514/104/2010, 12.778/63/2010, 11.153/63/2010, 15.647/63/2010, 12.542/63/2010, 11.838/63/2010, 11.860/63/2010, 12.659/63/2010 şi 13.988/63/2010.
    Definitivã şi general obligatorie.
    Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 octombrie 2011.

       PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
               AUGUSTIN ZEGREAN

              Magistrat-asistent,
             Cristina Teodora Pop

                                     ---------
Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice