Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.378 din 16 decembrie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 63, art. 64, art. 70 si art. 197 din Codul de procedura penala, precum si a dispozitiilor art. 215 alin. 2 din Codul penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 50 din 28 ianuarie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 63, art. 64, art. 70 şi art. 197 din Codul de procedurã penalã, precum şi a dispoziţiilor art. 215 alin. 2 din Codul penal, excepţie ridicatã de Ion Mirea în Dosarul nr. 7.669/311/2007 al Tribunalului Olt - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile faţã de care procedura de citare este legal îndeplintã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã, arãtând cã autorul acesteia nu formuleazã veritabile critici de neconstituţionalitate, ci invocã probleme de interpretare şi aplicare a legii, care nu intrã în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 2 iulie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 7.669/311/2007, Tribunalul Olt - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 63, art. 64, art. 70 şi art. 197 din Codul de procedurã penalã, precum şi a dispoziţiilor art. 215 alin. 2 din Codul penal, excepţie ridicatã de Ion Mirea.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã art. 63 din Codul de procedurã penalã este neconstituţional, deoarece stabileşte cã aprecierea fiecãrei probe se face de organul de urmãrire penalã sau de instanţa de judecatã în urma examinãrii tuturor probelor administrate în scopul aflãrii adevãrului, fãrã a se stabili o diferenţiere între aprecierea acestor douã categorii de probe. Ca urmare, probele care au fost administrate pe parcursul urmãririi penale şi care din motive obiective nu mai pot fi administrate în cursul cercetãrii judecãtoreşti ar avea aceeaşi valoare juridicã a probelor administrate în cursul cercetãrii judecãtoreşti, ceea ce ar conduce la concluzia încãlcãrii dreptului inculpatului la un proces echitabil. Cu privire la art. 64 din Codul de procedurã penalã, se aratã cã este în contradicţie cu art. 197 alin. 1 şi 4 din acelaşi cod, deoarece, deşi prevede cã mijloacele de probã obţinute ilegal nu pot fi folosite în procesul penal, nu se poate face aplicarea sa câtã vreme nu reglementeazã în ce constã caracterul ilegal al mijlocului de probã, nu se prevede în mod expres sancţiunea pentru asemenea situaţie a obţinerii mijloacelor de probã în mod nelegal şi nici procedura prin care sã se constate încãlcarea legii în obţinerea unei probe. Art. 70 din Codul de procedurã penalã este neconstituţional, deoarece nu consacrã obligaţia organului judiciar de a aduce la cunoştinţa învinuitului sau inculpatului dreptul de a tãcea şi de a nu se incrimina. Astfel, în cauzã, inculpatului nu i-au fost aduse la cunoştinţã aceste drepturi înainte de a fi audiat de organul de urmãrire penalã, fiindu-i astfel încãlcat dreptul la apãrare şi dreptul la un proces echitabil. Art. 197 din Codul de procedurã penalã încalcã, în opinia autorului excepţiei, dreptul la un proces echitabil, cuprinzând şi dreptul la informare, dreptul la interogarea martorilor, dreptul de a tãcea, dreptul de a nu se autoincrimina şi prezumţia de nevinovãţie, drepturi care nu au fost respectate în cauzã de organele de urmãrire penalã. În opinia autorului excepţiei, acest text de lege nu garanteazã dreptul la apãrare al învinuitului sau inculpatului, ci reglementeazã încãlcarea acestui drept prin acoperirea nulitãţii, ca urmare a neinvocãrii în termen ori ca urmare a nedovedirii vãtãmãrii. În sfârşit, art. 215 alin. 2 din Codul penal încalcã dreptul la apãrare şi dreptul la un proces echitabil prin aceea cã determinã o dublã incriminare a inculpatului şi aplicarea a douã pedepse pentru aceeaşi faptã. Se susţine în acest sens cã limitele de pedeapsã prevãzute la alin. 1 al art. 215 din Codul penal sunt suficiente pentru a absorbi limitele maxime de pedeapsã pentru mijlocul fraudulos, iar în cadrul acestor limite se poate face o bunã individualizare a pedepsei în cazul în care existã mijlocul fraudulos.
Tribunalul Olt - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât dispoziţiile legale criticate nu încalcã prevederile constituţionale şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale invocate. Se face referire şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului,referindu-se şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, considerã cã textele de lege criticate sunt constituţionale, întrucât nu încalcã dispoziţiile din Legea fundamentalã invocate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 63, art. 64, art. 70 şi art. 197 din Codul de procedurã penalã, precum şi cele ale art. 215 alin. 2 din Codul penal.
Textele din Codul de procedurã penalã criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 63: "Constituie probã orice element de fapt care serveşte la constatarea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni, la identificarea persoanei care a sãvârşit-o şi la cunoaşterea împrejurãrilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei.
Probele nu au valoare mai dinainte stabilitã. Aprecierea fiecãrei probe se face de organul de urmãrire penalã sau de instanţa de judecatã în urma examinãrii tuturor probelor administrate, în scopul aflãrii adevãrului."
- Art. 64: "Mijloacele de probã prin care se constatã elementele de fapt ce pot servi ca probã sunt: declaraţiile învinuitului sau ale inculpatului, declaraţiile pãrţii vãtãmate, ale pãrţii civile şi ale pãrţii responsabile civilmente, declaraţiile martorilor, înscrisurile, înregistrãrile audio sau video, fotografiile, mijloacele materiale de probã, constatãrile tehnico-ştiinţifice, constatãrile medico-legale şi expertizele.
Mijloacele de probã obţinute în mod ilegal nu pot fi folosite în procesul penal."
- Art. 70 :"Învinuitul sau inculpatul, înainte de a fi ascultat, este întrebat cu privire la nume, prenume, poreclã, data şi locul naşterii, numele şi prenumele pãrinţilor, cetãţenie, studii, situaţia militarã, loc de muncã, ocupaţie, adresa la care locuieşte efectiv, antecedente penale şi alte date pentru stabilirea situaţiei sale personale.
Învinuitului sau inculpatului i se aduc apoi la cunoştinţã fapta care formeazã obiectul cauzei, încadrarea juridicã a acesteia, dreptul de a avea un apãrãtor, precum şi dreptul de a nu face nicio declaraţie, atrãgându-i-se totodatã atenţia cã ceea ce declarã poate fi folosit şi împotriva sa. Dacã învinuitul sau inculpatul dã o declaraţie, i se pune în vedere sã declare tot ce ştie cu privire la faptã şi la învinuirea ce i se aduce în legãturã cu aceasta.
Dacã învinuitul sau inculpatul consimte sã dea o declaraţie, organul de urmãrire penalã, înainte de a-l asculta, îi cere sã dea o declaraţie, scrisã personal, cu privire la învinuirea ce i se aduce.
Învinuitului sau inculpatului i se aduce la cunoştinţã şi obligaţia sã anunţe în scris, în termen de 3 zile, orice schimbare a locuinţei pe parcursul procesului penal".
- Art. 197: "Încãlcãrile dispoziţiilor legale care reglementeazã desfãşurarea procesului penal atrag nulitatea actului, numai atunci când s-a adus o vãtãmare care nu poate fi înlãturatã decât prin anularea acelui act.
Dispoziţiile relative la competenţa dupã materie sau dupã calitatea persoanei, la sesizarea instanţei, la compunerea acesteia şi la publicitatea şedinţei de judecatã sunt prevãzute sub sancţiunea nulitãţii. De asemenea, sunt prevãzute sub sancţiunea nulitãţii şi dispoziţiile relative la participarea procurorului, prezenţa învinuitului sau a inculpatului şi asistarea acestora de cãtre apãrãtor, când sunt obligatorii, potrivit legii, precum şi la efectuarea referatului de evaluare în cauzele cu infractori minori.
Nulitatea prevãzutã în alin. 2 nu poate fi înlãturatã în niciun mod. Ea poate fi invocatã în orice stare a procesului şi se ia în considerare chiar din oficiu.
Încãlcarea oricãrei alte dispoziţii legale decât cele prevãzute în alin. 2 atrage nulitatea actului în condiţiile alin. 1, numai dacã a fost invocatã în cursul efectuãrii actului când partea este prezentã sau la primul termen de judecatã cu procedura completã când partea a lipsit la efectuarea actului. Instanţa ia în considerare din oficiu încãlcãrile, în orice stare a procesului, dacã anularea actului este necesarã pentru aflarea adevãrului şi justa soluţionare a cauzei.
În situaţiile prevãzute în alin. 1 şi 4, în cazul în care refacerea actului anulabil se poate face în faţa instanţei care a constatat, prin încheiere, încãlcarea dispoziţiilor legale, aceasta acordã un termen scurt pentru refacerea imediatã a actului."
- Art. 215 alin. 2 din Codul penal are urmãtorul conţinut: "Înşelãciunea sãvârşitã prin folosire de nume sau calitãţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacã mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplicã regulile privind concursul de infracţiuni."
Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 24 - Dreptul la apãrare, cu raportare la art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, Curtea constatã cã aceasta relevã aspecte privind fie caracterul incomplet al normelor criticate, fie interpretarea legii în speţa concretã dedusã judecãţii, respectiv pretinsa contradicţie între diverse dispoziţii procedural-penale, fie aspecte privind încãlcarea, în aceeaşi cauzã, a prezumţiei de nevinovãţie, a dreptului la apãrare şi a dreptului la un proces echitabil al inculpatului, rezultate din modul în care au fost aplicate dispoziţiile legale ce fac obiectul excepţiei de cãtre organele de urmãrire penalã, respectiv de cãtre instanţa de judecatã. Se aratã, în acest sens, cã încãlcãrile dreptului la apãrare a inculpatului au fost considerate de instanţa de fond ca fiind nesemnificative pentru procesul penal, condamnarea acestuia fiind dispusã "cu încãlcarea flagrantã a dreptului la apãrare şi a drepturilor prevãzute de art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale." Or, asemenea probleme nu intrã în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit <>art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea acesteia, se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii textelor cu privire la care a fost sesizatã.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 63, art. 64, art. 70 şi art. 197 din Codul de procedurã penalã, precum şi a dispoziţiilor art. 215 alin. 2 din Codul penal, excepţie ridicatã de Ion Mirea în Dosarul nr. 7.669/311/2007 al Tribunalului Olt - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 decembrie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
