Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.375 din 18 octombrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecatoresti
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 888 din 15 decembrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecãtoreşti, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã Verona Com - S.R.L. din Cãlãraşi în Dosarul nr. 8.017/202/2010 al Judecãtoriei Cãlãraşi şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 120D/2011.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiatã, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocã Decizia Curţii Constituţionale nr. 229/2011.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 10 decembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 8.017/202/2010, Judecãtoria Cãlãraşi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecãtoreşti. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã Verona Com - S.R.L. din Cãlãraşi în cadrul soluţionãrii unei cauze având ca obiect recuzare executor judecãtoresc.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art. 16 din Constituţie privind principiul egalitãţii în drepturi, deoarece creeazã o inegalitate între cetãţenii - pãrţi ai unui dosar de executare care pot recuza executorul judecãtoresc în oricare dintre situaţiile prevãzute la art. 27 pct. 1, 2, 3, 5, 6, 8 şi 9 din Codul de procedurã civilã, comparativ cu cetãţenii - pãrţi ai unui dosar de executare care, deşi nu se gãsesc în una dintre situaţiile enumerate mai sus, au motive sã conteste imparţialitatea executorului judecãtoresc. Astfel, creditorul se aflã în procedura executãrii silite într-o relaţie contractualã cu executorul judecãtoresc cãruia i-a plãtit un onorariu stabilit proporţional cu suma obţinutã prin executare, în comparaţie cu debitorul cãruia nu i se asigurã posibilitatea de a-şi spune pãrerea cu privire la executorul judecãtoresc care executã silit un bun aflat în posesia sa.
În plus, aratã cã dispoziţiile de lege criticate contravin şi art. 45 din Constituţie, întrucât, prin excluderea dreptului pãrţilor din dosarul de executare de a recuza executorul judecãtoresc, li se îngrãdeşte acestora accesul liber la o activitate economicã. Astfel, executorul judecãtoresc nu poate fi recuzat nici dacã favorizeazã creditorul, prin predarea unor bunuri mobile fãrã stabilirea prealabilã a stãrii tehnice a acestora, debitorul fiind în imposibilitate de a-şi apãra dreptul de creanţã asupra acestor bunuri executate silit, aşa încât i se îngrãdeşte accesul liber la o activitate economicã şi la exercitarea acesteia, în condiţiile legii.
Judecãtoria Cãlãraşi considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Astfel, dispoziţiile de lege criticate prevãd o paletã foarte largã de situaţii, iar cazurile de recuzare enumerate, la baza cãrora stau criterii obiective şi raţionale, determinã în mod limitativ situaţiile în care judecãtorii pot fi recuzaţi, protejându-se astfel partea, în cazul în care aceasta presupune cã aceştia ar putea fi lipsiţi de obiectivitate. Prin stabilirea limitativã a cazurilor de recuzare, s-a avut în vedere împiedicarea posibilitãţii de îndepãrtare a judecãtorului de cãtre o parte de rea-credinţã, pentru motive subiective sau netemeinice. Prin analogie, dispoziţiile de lege criticate prevãd aceleaşi cazuri de recuzare şi pentru executorii judecãtoreşti, cu excepţia celor specifice activitãţii desfãşurate de judecãtori.
În ceea ce priveşte susţinerea conform cãreia existã o inegalitate între poziţia procesualã a creditorului şi a debitorului, instanţa apreciazã cã aceastã criticã este nefondatã, întrucât, în conformitate cu art. 21 alin. (3) din Constituţie, în cadrul procesului de executare silitã, ambele pãrţi beneficiazã de anumite garanţii procesuale, printre care posibilitatea de a formula contestaţie împotriva executãrii înseşi, împotriva oricãrui act de executare etc. De asemenea, alegerea executorului judecãtoresc de cãtre creditor este justificatã prin faptul cã acesta este interesat în realizarea pe cale silitã a creanţei sale, în condiţiile în care debitorul nu şi-a dus la îndeplinire obligaţia ce îi revine.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecãtoreşti, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 10 noiembrie 2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dispoziţii care au urmãtorul cuprins:
- Art. 10 alin. (1): "Executorii judecãtoreşti pot fi recuzaţi în cazul în care se aflã în una dintre situaţiile prevãzute la art. 27 pct. 1, 2, 3, 5, 6, 8 şi 9 din Codul de procedurã civilã."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã aceste prevederi de lege contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi şi ale art. 45 privind libertatea economicã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã asupra dispoziţiilor de lege criticate s-a mai pronunţat prin numeroase decizii, respingând, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a acestora.
De exemplu, prin Decizia nr. 1.303 din 14 octombrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 727 din 1 noiembrie 2010, sau Decizia nr. 299 din 1 martie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 20 aprilie 2011, Curtea a reţinut cã enumerarea limitativã a cazurilor în care executorul judecãtoresc poate fi recuzat se circumscrie cazurilor de recuzare prevãzute de Codul de procedurã civilã, cu excepţia unor situaţii care sunt specifice activitãţii judecãtorilor. Astfel, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 nu încalcã principiile constituţionale statuate de art. 21 şi 53.
În ceea ce priveşte susţinerea conform cãreia existã o inegalitate între poziţia pãrţilor, având în vedere cã numai creditorul are posibilitatea de a alege executorul care sã instrumenteze procedura executãrii titlului executoriu, Curtea a constatat cã şi aceastã criticã este neîntemeiatã, întrucât, în cadrul procedurii de executare silitã, ambele pãrţi beneficiazã de anumite garanţii procesuale, precum posibilitatea de a formula contestaţie împotriva executãrii înseşi sau împotriva oricãrui act de executare. De altfel, alegerea executorului judecãtoresc de cãtre creditor este justificatã prin faptul cã acesta este interesat în realizarea pe cale silitã a creanţei sale, în condiţiile în care debitorul nu şi-a adus la îndeplinire obligaţia ce îi revine.
Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauzã privesc, în esenţã, aceleaşi aspecte şi având în vedere cã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Cât priveşte dispoziţiile art. 45 din Constituţie, Curtea constatã cã acestea nu au legãturã cu cazurile legale de recuzare a executorilor judecãtoreşti. Astfel, potrivit normei constituţionale invocate, accesul liber al persoanei la o activitate economicã, libera iniţiativã şi exercitarea acestora în condiţiile legii sunt garantate. Susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate, raportate la prevederile art. 45 din Constituţie, constituie în realitate aspecte de fond care nu intrã în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecãtoreşti, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã Verona Com - S.R.L. din Cãlãraşi în Dosarul nr. 8.017/202/2010 al Judecãtoriei Cãlãraşi.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 octombrie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
