Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 1.370 din 18 octombrie 2011  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 16 si art. 17 din Legea nr. 550/2002 privind vanzarea spatiilor comerciale proprietate privata a statului si a celor de prestari de servicii, aflate in administrarea consiliilor judetene sau a consiliilor locale, precum si a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local    Twitter Facebook
Cautare document

DECIZIE nr. 1.370 din 18 octombrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 16 si art. 17 din Legea nr. 550/2002 privind vanzarea spatiilor comerciale proprietate privata a statului si a celor de prestari de servicii, aflate in administrarea consiliilor judetene sau a consiliilor locale, precum si a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 893 din 16 decembrie 2011
    Augustin Zegrean - preşedinte
    Aspazia Cojocaru - judecãtor
    Acsinte Gaspar - judecãtor
    Petre Lãzãroiu - judecãtor
    Mircea Ştefan Minea - judecãtor
    Ion Predescu - judecãtor
    Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
    Tudorel Toader - judecãtor
    Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.

    Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 şi art. 17 din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privatã a statului şi a celor de prestãri de servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Trans Expres" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 5.203/3/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1D/2011.
    La apelul nominal se prezintã, pentru autorul excepţiei de neconstituţionalitate, avocatul Eugenia Crângariu, cu delegaţie depusã la dosar. Lipsesc celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
    Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul avocatului prezent, care solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
    În acest sens aratã cã prin prevederile de lege criticate se limiteazã în timp, în mod arbitrar, posibilitatea de a dobândi un bun - spaţiu comercial - prin licitaţie directã, aducându-se atingere principiului constituţional al egalitãţii cetãţenilor în faţa legii. Aşa fiind, apreciazã cã intervalul de timp de 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii, în care trebuie formulatã şi depusã solicitarea scrisã de cumpãrare la sediul vânzãtorului, constituie o mãsurã abuzivã, ce contravine art. 53 din Constituţie.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 417/2008.

                                    CURTEA,

având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
    Prin Încheierea din 7 iunie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 5.203/3/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 16 şi art. 17 din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privatã a statului şi a celor de prestãri de servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Trans Expres" - S.R.L. din Bucureşti într-o cauzã având ca obiect vânzãri spaţii comerciale.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã instanţa învestitã cu soluţionarea litigiului a dat o interpretare restrictivã prevederilor art. 16 şi 17 din Legea nr. 550/2002, în sensul cã "beneficiul vânzãrii prin negociere directã este prevãzut intuitu personae numai pentru cei care au dreptul de folosinţã la momentul intrãrii în vigoare a legii şi numai dacã l-au exercitat în conformitate cu legea". Aşa fiind, datoritã modului greşit de interpretare şi aplicare a legii, precum şi a probelor administrate în cauzã, instanţa a apreciat cã autorul excepţiei nu îndeplineşte condiţiile cumulative prevãzute de textele legale criticate. De asemenea, autorul excepţiei considerã cã intervalul de timp limitat, de 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii, în care trebuie formulatã şi depusã solicitarea scrisã de cumpãrare la sediul vânzãtorului, constituie o mãsurã abuzivã, ce contravine art. 53 din Constituţie.
    Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, reglementarea criticatã fiind în concordanţã cu normele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei. În acest sens, aratã cã prevederile legale criticate nu conţin mãsuri prin care sã se instituie privilegii ori discriminãri în privinţa unor categorii de persoane aflate în situaţii identice, mai ales având în vedere faptul cã persoanele supuse procedurii vânzãrii prin licitaţie publicã cu strigare nu sunt în aceeaşi situaţie juridicã cu cele ale cãror spaţii comerciale le sunt vândute prin negociere directã, acestea din urmã fiind comercianţi, respectiv prestatori de servicii, persoane fizice sau juridice, care folosesc spaţiile comerciale în cauzã în baza unui contract de închiriere, concesiune etc.
    Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 şi art. 17 din Legea nr. 550/2002 este neîntemeiatã. În acest sens, invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 417/2008, prin care s-a statuat cã prevederile de lege criticate nu contravin art. 16 din Constituţie. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentalã, apreciazã cã acestea nu sunt incidente în cauzã.
    Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.


                                    CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
    Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 16 şi art. 17 din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privatã a statului şi a celor de prestãri de servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 5 noiembrie 2002, care au urmãtorul conţinut:
    - Art. 16: "Vânzarea spaţiilor comerciale, de prestãri de servicii şi de producţie cãtre comercianţii, respectiv prestatorii de servicii persoane fizice sau juridice, care le folosesc în baza unui contract de închiriere, concesiune, locaţie de gestiune, asociere în participaţiune sau leasing, încheiat în condiţiile legii şi valabil la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, se face la solicitarea acestora, prin metoda negocierii directe. Nu beneficiazã de aceste prevederi persoanele fizice sau juridice care au înregistrat restanţe la plata chiriei cel puţin 6 luni consecutive din momentul încheierii contractului cu vânzãtorul, persoanele care nu au respectat prevederile contractului cu vânzãtorul (subînchirieri nepermise, divizare în scopul unor asocieri nepermise), precum şi persoanele fizice sau juridice care au obligaţii neachitate faţã de stat la data vânzãrii spaţiului.";
    - Art. 17: "(1) În termen de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi persoanele prevãzute la art. 16 vor depune o solicitare scrisã de cumpãrare la sediul vânzãtorului.
    (2) Dupã expirarea termenului prevãzut la alin. (1) spaţiile comerciale pentru care nu s-a depus solicitarea de cumpãrare se vor vinde prin licitaţie publicã cu strigare, în condiţiile prezentei legi."
    Autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, precum şi a celor ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
    Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prevederile de lege criticate au mai fãcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la art. 16 din Constituţie.
    În acest sens este Decizia nr. 544 din 13 mai 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 449 din 16 iunie 2008, Decizia nr. 444 din 15 aprilie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 348 din 6 mai 2008, sau Decizia nr. 417 din 10 aprilie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 1 mai 2008, prin care Curtea a constatat cã acestea nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate.
    Astfel, prin aceste decizii, Curtea a reţinut cã art. 16 din Legea nr. 550/2002 reglementeazã condiţiile ce trebuie îndeplinite de cãtre comercianţi, respectiv prestatorii de servicii persoane fizice sau persoane juridice, pentru a beneficia de cumpãrarea, prin negociere directã, a spaţiilor comerciale pe care le folosesc.
    Potrivit acestor dispoziţii, vânzarea, prin negociere directã, a spaţiilor comerciale, de prestãri de servicii şi de producţie, se face la solicitarea comercianţilor, respectiv a prestatorilor de servicii persoane fizice sau juridice, care le folosesc în baza unui contract de închiriere, concesiune, locaţie de gestiune, asociere în participaţiune sau leasing, încheiat în condiţiile legii şi valabil la data intrãrii în vigoare a prezentei legi. Cu titlu de excepţie, se prevede cã nu beneficiazã de aceste dispoziţii persoanele fizice sau juridice care au înregistrat restanţe la plata chiriei cel puţin 6 luni consecutive din momentul încheierii contractului cu vânzãtorul, persoanele care nu au respectat prevederile contractului cu vânzãtorul, precum şi persoanele fizice sau juridice care au obligaţii neachitate faţã de stat la data vânzãrii spaţiului.
    Curtea, în mod constant, a statuat în jurisprudenţa sa cã principiul constituţional al egalitãţii în drepturi are semnificaţia reglementãrii şi aplicãrii unui tratament juridic identic sau similar unor subiecte de drept aflate în situaţii juridice identice sau similare. Or, în prezenta cauzã, autorul excepţiei se aflã într-o situaţie juridicã diferitã faţã de comercianţii, respectiv prestatorii de servicii persoane fizice şi juridice, care îndeplinesc condiţiile imperative reglementate de textul de lege criticat. Cele douã categorii de persoane se aflã în situaţii juridice diferite tocmai prin condiţiile reglementate de art. 16 din Legea nr. 550/2002, pe care autorul excepţiei nu le îndeplineşte în totalitate.
    De asemenea, Curtea a constatat cã, potrivit art. 17 din Legea nr. 550/2002, persoanele prevãzute la art. 16 din aceeaşi lege, pot cumpãra, prin negociere directã, spaţiul comercial, dacã au depus o solicitare scrisã de cumpãrare la sediul vânzãtorului, în termen de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a legii. Curtea a reţinut cã art. 17 alin. (2) din aceeaşi lege prevede cã vânzarea spaţiilor comerciale prin licitaţie publicã cu strigare are loc numai în situaţia în care nu s-a depus solicitare de cumpãrare, prin negociere directã, în termenul stabilit de alin. (1) al aceluiaşi articol.
    Aşa fiind, Curtea a apreciat cã nici art. 17 din Legea nr. 550/2002 nu conţine mãsuri prin care sã se instituie privilegii ori discriminãri în privinţa unor categorii de persoane aflate în situaţii identice, deoarece persoanele ce pot cumpãra spaţiile comerciale prin negociere directã nu sunt în aceeaşi situaţie juridicã cu cele care le pot cumpãra prin licitaţie publicã cu strigare.
    De altfel, Curtea considerã cã textul de lege criticat conţine prevederi prin care statul îşi exercitã dreptul de a hotãrî în privinţa modului de vânzare a bunurilor din proprietatea sa privatã.
    Referitor la invocarea încãlcãrii dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, Curtea constatã cã domeniul de aplicare al acestui text constituţional este circumscris restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi prevãzute de Legea fundamentalã, iar nu restrângerii exerciţiului oricãrui drept subiectiv, chiar dacã el izvorãşte dintr-un act normativ.
    Textele de lege criticate nu restrâng drepturi sau libertãţi constituţionale, ci reglementeazã modalitatea de vânzare a spaţiilor comerciale şi a celor de prestãri de servicii, proprietatea privatã a statului, ce se aflã în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local, astfel încât nu poate fi reţinutã încãlcarea acestei norme constituţionale.
    Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, argumentarea şi soluţia reţinute în deciziile menţionate mai sus îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.

    Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

                             CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                                În numele legii
                                    DECIDE:

    Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 şi art. 17 din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privatã a statului şi a celor de prestãri de servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Trans Expres" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 5.203/3/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
    Definitivã şi general obligatorie.
    Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 octombrie 2011.


                      PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
                                AUGUSTIN ZEGREAN

                              Magistrat-asistent,
                              Ingrid Alina Tudora

                                    -------
Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice